Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

George Ionita's Blog (54)

Iarăși primăvară

Păsările călătoare

S-au întors iarăși la cuiburi

După ce-au zburat pe mare

Și s-au întrecut cu valuri

Înșirate pe o sfoară

Pe balcon se-ntrec în triluri

Parcă-mi vine-o sărutare

Să le dau pe cioc pe pufuri

Auzindu-le cum cântă

Unui cireș bătrân și strâmb

Floarea-i s-a deschis îndată

Și a albit colo pe dâmb

Eu le privesc stând nemișcat

După geam să nu le sperii

Azi mi-e chipu'-nseninat

De…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Martie 3, 2021 la 11:00am — Nu sunt comentarii

se scurge zăpada...

se scurge zăpada
ca o lacrimă
peste întâiul fir de iarbă răsărit
şi cerul se deschide
raiul să coboare
în înfloritul măr
în neasemuita floare
punându-mi în suflet
atâta mirare
atâta fior
iar eu am uitat
să-mi număr anii
când din înalturi
se aud venind obosiţi
cocorii...

e primăvară... e primăvară...

Adăugat de George Ionita la Februarie 20, 2021 la 10:51am — 7 Comentarii

amurg

amurgul conabiu se destramă

sclipiri de olmaz pătează cerul

păsările aripi au de-aramă

din Graalul Sfânt se-adapă norul

satul s-a pierdut sub fum

câinii latră-n curți sărace

oameni obosiți pe drum

se-ntâlnesc își dau noroace

le sunt palmele crăpate

chipul ars de-atâta soare

de pe -ncovoiatul spate

storc cămașa de sudoare

țânci desculți le ies în cale

bucuroși că vin acasă

cine-a spus că-s…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Noiembrie 9, 2020 la 9:30am — Nu sunt comentarii

La Luna

La Luna

„este atâta singurătate în acest aur”
Jorge Luis Borges

Luna ca o candelă în noapte
cu raze reci
însingurate
în amprente de priviri furate
visuri de o umbră rezemate
timpul picurând destine
în eternitate...
spada care taie nodul sacru
și surâsul de madonă
într-o pânză prizonier
miraje albastre plutind peste Shamo
„Hai tanta soledad en ese oro”

Adăugat de George Ionita la Noiembrie 8, 2020 la 11:23am — Nu sunt comentarii

toamna se revarsă-n frunze

toamna se revarsă-n frunze
și copacii mor câte puțîn
peste florile confuze
vântul bate acum străîn

sălciile plâng pe ape
ce se duc necontenit la vale
cerbii vin să se adape
răul răvășind în rotocoale

luna palidă se-arată
luminând cărări pustii
cât aș vrea măcar o dată
să uiți toamnă să mai vii

Adăugat de George Ionita la Noiembrie 7, 2020 la 11:30am — 2 Comentarii

vertij

uneori totul se învârte în mintea mea

şi mă simt de parcă aş fi coborât dintr-un carusel

sau aş fi băut câteva beri în plus

mă clatin şi nici măcar nu încerc să merg drept

pentru că n-am încotro

sau pentru ce

simt golul cum mă apasă

nu răspund nici la telefonul iubitei

care sigur m-ar întreba

" ce faci dragă, nu vii să...?"

mă chircesc pe canapea şi închid ochii

poate o să adorm

sub pleoapele lăsate văd turme de…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Noiembrie 4, 2020 la 11:30am — 2 Comentarii

cocorul

se tulbură albastrul cer

de-atâtea aripi care bat

de zborul geometric în echer

când spre apus cocorii au plecat

pe câmp măceşele sunt rumene

pădurea plânge cu stropi de aramă

în sufletu-mi pustiul se aşterne

şi visele mi se destramă

iar tu cocor bătrân n-o să mai pleci

şi nici n-o să mai vezi vreodată marea

de-acum vei îndura aici

singurătatea disperarea

tu singurul rămas în cuib

priveşti tăcut spre zarea necuprinsă

curând…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Noiembrie 3, 2020 la 1:38pm — 4 Comentarii

miraj

îmi sunt buzele însetate
şi trupul îmi pare un munte de sare
de unde sângele mi se adapă
şi sudoarea
chiar şi lacrima mea
abia mă târăsc
până la fântâna crescută-n pustiu
dar mereu ajung obosit
şi prea târziu
e vie fântâna
şi-acolo iar creşte-ntre dune
şi-o tânără fată cu cofele pline
apa răsfiră şi semne îmi face
răscolind setea din mine

Adăugat de George Ionita la Noiembrie 3, 2020 la 9:48am — Nu sunt comentarii

extaz

n-am crezut vreodată că iarba

poate fi aşa de albastră

cerul senin de un verde crud

că zborul păsărilor coboară atât de jos

încât poţi să-l atingi

şi vântul se încurcă prin şuviţele tale blonde

acoperindu-ţi ochii

cu ultima lui adiere

odihnindu-ţi privirea

când albastră când verde

că zâmbetul tău

poate alunga toată tristeţea lumii

punând în loc un strop de fericire

în clipa asta-n care se…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Noiembrie 2, 2020 la 10:55am — Nu sunt comentarii

ascunde-mă în amintirea ta

ascunde-mă în amintirea ta
să mă poți vedea
de o să vrei
te voi aștepta
printre urme și tot ce am atins
când te căutam prin ploi
sau împreună ne miram
chiar dacă e toamnă
prea devreme-a nins
păstrează-mă în amintirea ta
să mă poți vedea
când dorul te va răscoli
și în tomnatice amurguri
la mine tu te vei gândi
te vei gândi...

Adăugat de George Ionita la Noiembrie 2, 2020 la 10:11am — Nu sunt comentarii

eu, tristul clovn...

cântă-mi lăutare la ureche
cântă-n surdină să aud numai eu
clipa aceasta fără pereche
ningă rebelă peste sufletul meu

cântă lăutare astăzi petrec
eu tristul clovn al efemerei scene
mă-mbăt cu-amarul zilelor ce trec
să pot să râd când inima îmi cerne

Adăugat de George Ionita la Octombrie 29, 2020 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

metamorfoză

mă risipesc în cercul care se strânge
se tot strânge
un punct va rămâne
apoi se va stinge
clepsidra e goală
şi nimeni n-o mai răstoarnă
arunc cu nisipul din palmă
în litere să încolţească
să mă adun în cuvinte
să mă trăiesc iar
de va fi cineva să citească

Adăugat de George Ionita la Octombrie 28, 2020 la 2:47pm — 3 Comentarii

şi-a luat toamna tributul de verde

şi-a luat iar toamna tributul de verde

frunzele picură arămite de atâta amurg

mi-am lipit buzele de petalele ofilite

şi am simţit gustul de uscăciune

cum e şi sufletul meu

şi tot acum l-am înţeles pe Paler

când am intrat pe uşă tăcând

pentru că tu plecaseşi

lăsându-mi doar amintirile

şi-am mai ştiut ce înseamnă

mâna mea întinsă

cer-şin-du-te...

şi-a luat toamna tributul de iubire

de verde

iar eu mă (re)trăiesc…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 27, 2020 la 11:00am — 2 Comentarii

ce poate fi mai trist...

ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet încet
până devine amintire
că jocul a rămas neterminat
iar eu am fost mut
la nedumerirea lui

faceţi linişte

o linişte atât de mare
încât
doar fulgii de zăpadă care cad
peste pustiul alb
să-mi spargă timpanele

Adăugat de George Ionita la Octombrie 25, 2020 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

banalul azi...

azi

o zi ca şi ieri

ca şi cea de mâine

cu-acelaşi astru

revărsând lumină

şi-acelaşi cer de nepătruns

cu mine…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 18, 2020 la 10:00am — 5 Comentarii

unde ești acum

unde ești acum când am nevoie de tine

și cerul s-a prăvălit peste mine ca un opac tavan

când florile-au murit

căci ochii mei scurși de lumină

n-au mai zărit petalele-n culoare

când păsările aripi n-au ca să mai zboare

și în abisuri cad

unde ești acum când coșmarul mă bântuie

și ceasul orele îngheață pe un ruginit cadran

în noaptea venită parcă din iad

de ce nimeni nu m-aude

când inima mi-e plină de un gol nemăsurat

unde ești când…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 13, 2020 la 12:58pm — Nu sunt comentarii

în fiecare zi

o să-ți trimit în fiecare zi
câte o floare
să te înfloresc
ca tu să poți a te trezi
în locul doar de amândoi visat
să nu mai știu
sub ce culoare te ascunzi
decât atunci
când sărutând petalele
eu voi simți un tremurat...

Adăugat de George Ionita la Octombrie 10, 2020 la 10:30am — Nu sunt comentarii

...

plouă afară
o ploaie amară
chiar dacă e vară...

tu stai într-o gară
şi-aştepţi trenul de seară
să treacă iară...

în care să urci
dacă apuci
să te tot duci...

prin ploaie bulbuci
pân' la răscruci
să nu te întorci

vreodată aici
nici măcar să zici

ce viaţă amară
când eşti singur într-o gară
chiar dacă afară
plouă a vară …

Adăugat de George Ionita la Octombrie 8, 2020 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

ninge peste oraşul ruină

ninge peste oraşul ruină

şi câini vagabonzi

peste oameni cu mersul mecanic

de miriapozi

ninge peste mâna întinsă-n abis

cerşind în avans din ziua de mâine

sau scormonind în gunoaie

după aruncata fărâmă de vis

după bucata de pâine

e-n jur atât de curat

căci iarna curge şiroaie

şi totul îmbracă în alb

până şi gândul

şi ponositele straie

închid ochii

pentru o clipă voi uita

că sunt un proscris

o să am ce…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 5, 2020 la 3:41pm — Nu sunt comentarii

de ziua ta

azi, ar fi trebuit să cheltuiesc banii puşi de-o parte

pentru ziua ta - o sumă simbolică,

certându-mă de fiecare dată, că-i risipesc pe fleacuri.

zâmbetul cu care mă întâmpinai,

era una din marile mele bucurii dintr-un an.

"de ce-ai mai plecat de-acasă pe frigul ăsta,

nu vezi că e iarnă...

dar nouă nu ne place niciodată,

vara că e prea cald, iarna că e geroasă"...

şi astăzi voi cheltui banii strânşi şi astăzi va fi acelaşi frig,

doar iarna…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 4, 2020 la 3:00pm — 4 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->