Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Blogul lui George Ionita -- Arhiva Octombrie 2020 (13)

eu, tristul clovn...

cântă-mi lăutare la ureche
cântă-n surdină să aud numai eu
clipa aceasta fără pereche
ningă rebelă peste sufletul meu

cântă lăutare astăzi petrec
eu tristul clovn al efemerei scene
mă-mbăt cu-amarul zilelor ce trec
să pot să râd când inima îmi cerne

Adăugat de George Ionita la Octombrie 29, 2020 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

metamorfoză

mă risipesc în cercul care se strânge
se tot strânge
un punct va rămâne
apoi se va stinge
clepsidra e goală
şi nimeni n-o mai răstoarnă
arunc cu nisipul din palmă
în litere să încolţească
să mă adun în cuvinte
să mă trăiesc iar
de va fi cineva să citească

Adăugat de George Ionita la Octombrie 28, 2020 la 2:47pm — 3 Comentarii

şi-a luat toamna tributul de verde

şi-a luat iar toamna tributul de verde

frunzele picură arămite de atâta amurg

mi-am lipit buzele de petalele ofilite

şi am simţit gustul de uscăciune

cum e şi sufletul meu

şi tot acum l-am înţeles pe Paler

când am intrat pe uşă tăcând

pentru că tu plecaseşi

lăsându-mi doar amintirile

şi-am mai ştiut ce înseamnă

mâna mea întinsă

cer-şin-du-te...

şi-a luat toamna tributul de iubire

de verde

iar eu mă (re)trăiesc…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 27, 2020 la 11:00am — 2 Comentarii

ce poate fi mai trist...

ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet încet
până devine amintire
că jocul a rămas neterminat
iar eu am fost mut
la nedumerirea lui

faceţi linişte

o linişte atât de mare
încât
doar fulgii de zăpadă care cad
peste pustiul alb
să-mi spargă timpanele

Adăugat de George Ionita la Octombrie 25, 2020 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

banalul azi...

azi

o zi ca şi ieri

ca şi cea de mâine

cu-acelaşi astru

revărsând lumină

şi-acelaşi cer de nepătruns

cu mine…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 18, 2020 la 10:00am — 5 Comentarii

unde ești acum

unde ești acum când am nevoie de tine

și cerul s-a prăvălit peste mine ca un opac tavan

când florile-au murit

căci ochii mei scurși de lumină

n-au mai zărit petalele-n culoare

când păsările aripi n-au ca să mai zboare

și în abisuri cad

unde ești acum când coșmarul mă bântuie

și ceasul orele îngheață pe un ruginit cadran

în noaptea venită parcă din iad

de ce nimeni nu m-aude

când inima mi-e plină de un gol nemăsurat

unde ești când…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 13, 2020 la 12:58pm — Nu sunt comentarii

în fiecare zi

o să-ți trimit în fiecare zi
câte o floare
să te înfloresc
ca tu să poți a te trezi
în locul doar de amândoi visat
să nu mai știu
sub ce culoare te ascunzi
decât atunci
când sărutând petalele
eu voi simți un tremurat...

Adăugat de George Ionita la Octombrie 10, 2020 la 10:30am — Nu sunt comentarii

...

plouă afară
o ploaie amară
chiar dacă e vară...

tu stai într-o gară
şi-aştepţi trenul de seară
să treacă iară...

în care să urci
dacă apuci
să te tot duci...

prin ploaie bulbuci
pân' la răscruci
să nu te întorci

vreodată aici
nici măcar să zici

ce viaţă amară
când eşti singur într-o gară
chiar dacă afară
plouă a vară …

Adăugat de George Ionita la Octombrie 8, 2020 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

ninge peste oraşul ruină

ninge peste oraşul ruină

şi câini vagabonzi

peste oameni cu mersul mecanic

de miriapozi

ninge peste mâna întinsă-n abis

cerşind în avans din ziua de mâine

sau scormonind în gunoaie

după aruncata fărâmă de vis

după bucata de pâine

e-n jur atât de curat

căci iarna curge şiroaie

şi totul îmbracă în alb

până şi gândul

şi ponositele straie

închid ochii

pentru o clipă voi uita

că sunt un proscris

o să am ce…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 5, 2020 la 3:41pm — Nu sunt comentarii

de ziua ta

azi, ar fi trebuit să cheltuiesc banii puşi de-o parte

pentru ziua ta - o sumă simbolică,

certându-mă de fiecare dată, că-i risipesc pe fleacuri.

zâmbetul cu care mă întâmpinai,

era una din marile mele bucurii dintr-un an.

"de ce-ai mai plecat de-acasă pe frigul ăsta,

nu vezi că e iarnă...

dar nouă nu ne place niciodată,

vara că e prea cald, iarna că e geroasă"...

şi astăzi voi cheltui banii strânşi şi astăzi va fi acelaşi frig,

doar iarna…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 4, 2020 la 3:00pm — 4 Comentarii

acasă

azi m-am întors în satul meu,

ca un străin, necunoscut...

acasă, doar aici voi fi mereu,

aici, de unde visul a-nceput.

pustiu e-acuma în ogradă-

în loc de flori cresc buruieni

și gardul într-o parte stă să cadă,

de-atâtea ploi, de-atâtea ierni.

o ușă se aude scârțâind,

când vântul prin ferestre bate,

vechea icoană atârnând,

e tot ce-a mai rămas pe un perete.

în candelă un strop a mai rămas nears,…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 3, 2020 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

impresii de vizitator...

am trecut pragul unui muzeu

într-o zi de treisprezece -

pentru că nu trebuia să fiu superstiţios...

prima cameră era luminoasă

cu multe jucării

păpuşi mutilate, mingi de toate culorile...

aici puteai să faci orice,

chiar să spargi o cană sau un geam,

nimeni nu-ţi zicea nimic

a doua era înţesată cu visuri

unele bifate, altele nu,

după biletul pe care îl trăgeai

cea mai mare cameră era plină cu tot…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 2, 2020 la 10:00am — Nu sunt comentarii

plouă octombrie...

o ploaie rece se cerne
peste îmbătrânite frunze
din zborul efemer
vântul le aşterne
covor multicolor
dumnezeiesc

eu rătăcesc pe cărări arămii
cu pasul usor
frunzele-abia să le-ating
să nu le strivesc

plouă octombrie în ore târzii
şi timpul simt cum mă cerne
anoste clipe
printre degete parcă
mi se preling...

Adăugat de George Ionita la Octombrie 1, 2020 la 10:44am — Nu sunt comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->