Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

George Ionita's Blog (54)

acasă

azi m-am întors în satul meu,

ca un străin, necunoscut...

acasă, doar aici voi fi mereu,

aici, de unde visul a-nceput.

pustiu e-acuma în ogradă-

în loc de flori cresc buruieni

și gardul într-o parte stă să cadă,

de-atâtea ploi, de-atâtea ierni.

o ușă se aude scârțâind,

când vântul prin ferestre bate,

vechea icoană atârnând,

e tot ce-a mai rămas pe un perete.

în candelă un strop a mai rămas nears,…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 3, 2020 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

impresii de vizitator...

am trecut pragul unui muzeu

într-o zi de treisprezece -

pentru că nu trebuia să fiu superstiţios...

prima cameră era luminoasă

cu multe jucării

păpuşi mutilate, mingi de toate culorile...

aici puteai să faci orice,

chiar să spargi o cană sau un geam,

nimeni nu-ţi zicea nimic

a doua era înţesată cu visuri

unele bifate, altele nu,

după biletul pe care îl trăgeai

cea mai mare cameră era plină cu tot…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 2, 2020 la 10:00am — Nu sunt comentarii

plouă octombrie...

o ploaie rece se cerne
peste îmbătrânite frunze
din zborul efemer
vântul le aşterne
covor multicolor
dumnezeiesc

eu rătăcesc pe cărări arămii
cu pasul usor
frunzele-abia să le-ating
să nu le strivesc

plouă octombrie în ore târzii
şi timpul simt cum mă cerne
anoste clipe
printre degete parcă
mi se preling...

Adăugat de George Ionita la Octombrie 1, 2020 la 10:44am — Nu sunt comentarii

cad frunze bolnave

cad frunze bolnave de atâta toamnă
în zbor de fluturi orbi
se rotesc deasupra pădurii
doar cârduri de corbi
cărări neumbrite acum şerpuiesc
şi ciute se pierd în opalina ceaţă
din roua uscată stele se-adapă
înflorind dimineţii sărutul de gheaţă

cad frunze bolnave de atâta toamnă ...

Adăugat de George Ionita la Septembrie 29, 2020 la 10:21am — Nu sunt comentarii

...

haiku

pe o petală
doi fluturi îmbrăţişaţi
acoperiţi de noapte
*
pescăruş în zbor
căutându-şi catargul
luna iar ninge
*
zăpada ninsă
înfloreşte pe alei
albinele dorm

Adăugat de George Ionita la Septembrie 26, 2020 la 11:00am — 2 Comentarii

lovindu-mă de noapte

ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e
de care luna să se-agaţe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia
şi stropii se preling pe geam
desprinse de pe ramuri
frunzele foşnesc în şoapte
iar eu atârn ca un pendul
lovindu-mă de noapte ...

Adăugat de George Ionita la Septembrie 25, 2020 la 3:44pm — 4 Comentarii

micropoeme

micropoem(1)

înstelatul cer se stinge
în lumina dimineţii
de-atâta rouă
se-nchide -
zorind -
regina nopţii

micropoem(2)

curcubeu rănit de soare
răstignind ploaia
doar pendulul mai picură

micropoem(3)

mori de vânt
macină timpul lui Van
nemuritoare
floarea-soarelui

micropoem(4)

toamna coboară
peste istovita pădure
amurguri se scurg în clepsidră

Adăugat de George Ionita la Septembrie 24, 2020 la 11:13am — Nu sunt comentarii

mi-e toamnă-n suflet

mi-e toamnă-n suflet
când cocorii pleacă
şi vântul e vuiet
când frigul usucă

pe rozele decolorate
petalele-s ninse
şi zilele trec înşirate
anost întunecoase...
#
mi-e toamnă în suflet
când tu nu-mi eşti aproape
iar dorul meu te strigă
şi cerul picură ape
fără să-l stingă

Adăugat de George Ionita la Septembrie 23, 2020 la 10:12am — Nu sunt comentarii

ploaie despărţită-n două

cu ce-am putea să stingem focul
ce ne arde-n trup
uscate buze sărutul iar s-adape
şi mâna ta în mâna mea un legământ -
de mai încape...

voi curge peste tine-ntr-un potop de doruri ude
inundă-mă şi tu în val de rouă
să răcorim aceaste clipe prea arzânde
cu stropi de ploaie despărţită-n două...

Adăugat de George Ionita la Septembrie 21, 2020 la 10:00am — 2 Comentarii

exodul frunzelor

frunzele şi-au început exodul
contaminate incurabil cu aceeaşi toamnă
cei mai mulţi dintre noi vom rămâne indiferenţi
doar câţiva compozitori
pictori sau poeţi le vor plânge
din zborul lor maladiv
unele se vor aşeza în părul îndrăgostiţilor
altele - mai norocoase - chiar în inima lor
celelalte vor ajunge într-o groapă comună
consemnându-se doar atât
pe aici a mai trecut o vară

Adăugat de George Ionita la Septembrie 20, 2020 la 10:48am — Nu sunt comentarii

copaci dintr-o iarnă la Barbizon

se leagănă-n vânt cuibul uscat
printre ramuri strâmbe stă gata să cadă
cocorii demult au plecat
departe-n pustiul fără zăpadă

cârduri de ciori acoperă zorii
aerul vibrează de cântatul afon
cu promoroacă ornează gerul copacii
ce par dintr-o iarnă la Barbizon

Adăugat de George Ionita la Septembrie 17, 2020 la 11:30am — 2 Comentarii

uneori noaptea

uneori noaptea
când merg pe stradă
mă întâlnesc cu mine însumi
îl întreb dacă are un foc
şi cât fumăm împreună ţigara
vorbim despre aceeaşi mamă
aceeaşi iubită
aceeaşi singurătate...
apoi ne dăm mâna şi ne despărţim
sperând că-ntr-o altă noapte
ne vom întâlni iar...

n-am să înţeleg niciodată
de ce el a rămas aşa tânăr
eu atât de bătrân...

Adăugat de George Ionita la Septembrie 13, 2020 la 3:16pm — Nu sunt comentarii

magnolia cu florile ninse

te-am căutat să-ţi spun

că a înflorit magnolia

şi florile ei parcă sunt ninse

de o iarnă târzie…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Septembrie 10, 2020 la 9:35am — Nu sunt comentarii

e-atâta toamnă

de-atâta toamnă
frunzele tresar pe ramuri
înfiorate de reci adieri
tristeţi ascunse
răscolesc apusuri grăbite
peste care stropi de lumină
se scurg purpurii
înroşind umbrele
în suflete amintirile dau năvală
sugrumând nescursele clipe
înlănţuind timpul
tâlhărindu-l de viitor...

e-atâta toamnă…
şi-n grădini miroase a gutuie
dar tu inimă rămâi
tot străină şi pustie

Adăugat de George Ionita la Septembrie 7, 2020 la 11:00am — Nu sunt comentarii

străin mă simt acum de toate

mi-e toamna plină de tristeţe

petala de roză-a rămas

fără culoare

şi-apusul e mereu aproape

şi-atât de departe

se deschid zorii

cerul de plumb

amestecă norii

şi plouă mărunt

zile la rând...

prin porii deschişi

frigul îmi intră în oase

şi carnea mă doare

parcă-i o rană

păşesc pe un covor

de frunze roase

străin mă simt acum de toate

doar vechi amintiri

îmi picură-n gând

când tu erai şi…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Septembrie 6, 2020 la 10:19am — 4 Comentarii

frunză arămie...

frunză arămie
alungată de vânt
ţi-e strigătul foşnet
când din zborul în vrie
cobori pe pământ
şi-ar mai şti cineva
că ai fost de un verde crud cândva
şi umbră ai picurat
într-un timp indiferent
poate de sus îşi va aminti o stea
în dimineţi de-argint
pulsându-şi sclipirea
sau aici un poet
lăcrimând pentru tine-ntr-o toamnă
versuri într-un sonet

Adăugat de George Ionita la Septembrie 6, 2020 la 9:53am — Nu sunt comentarii

expeditor

un expeditor
de suflet în cuvinte sunt
către tine
destinatarul de oriunde
de oricând
tu poate într-o zi îmi vei răspunde
chiar dacă la adresa mea
prin spartele ferestre
doar vântul mai pătrunde

Adăugat de George Ionita la Septembrie 5, 2020 la 3:19pm — Nu sunt comentarii

e frig la mine în odaie

e frig la mine în odaie

și-n sobă focul n-a mai ars de mult

pe trupul meu

călduri se scurg șiroaie

din liniștea tăcută

mă înfrupt

vântul scutură perdeaua

și prin crăpături aduce

miros proaspăt de zăpadă

șuierând apoi se duce

din razele de lună se adapă

flori de gheață la ferestre

chipul tău incremenind

în vitralii de poveste

eu mâna tremurândă-ntind

ochii tăi să îți atingă

dar fiebinteala ei topește

și…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Septembrie 4, 2020 la 10:59am — Nu sunt comentarii

e toamnă iar în frunze

e toamnă iar în frunze
în zbor de cocori
e toamnă până în suflet
şi în petale de flori
e toamnă în dimineţi argintii
în firul de iarbă pârjolit
e toamnă când nu mă ştii ce e visul
sau să mai crezi
când ziua parcă e roasă
şi cerul coboară pe la amiezi
de simţi cum te apasă
te apasă....

Adăugat de George Ionita la Septembrie 2, 2020 la 9:19am — Nu sunt comentarii

nici măcar tu

nici măcar tu – fata morgana
nu te mai arăţi...
te-aş fi zidit în castelul meu de nisip
visul să nu mi se mai năruie
să aibă un chip
şi m-aş fi odihnit acolo în pustiu
să-mi vindec tălpile însângerate
buzele să nu-mi mai fie
mereu însetate..

Adăugat de George Ionita la Septembrie 1, 2020 la 3:43pm — 1 Comentariu

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->