Zile de naştere

George Ionita's Blog (54)

se-adună anii

se-adună anii împovăraţi de zări
pe frunzele-arămii
lumina cade cenuşie
din cerul răscolit de nori
şi atât de aproape
în care şi-au înfipt
ca nişte rădăcini vârfurile lor
copacii

mă simt străin şi fără rost
şi-acea oglindă caut
cu chipul ce mi-a fost odată mie

nisipul în clepsidră grăbit se scurge
tot mai anost
iar clipa ce se naşte
e deja târzie...

Adăugat de George Ionita la August 31, 2020 la 11:26am — Nu sunt comentarii

tu... toamna

mi-e toamna tristeţe

petale de roze zac scuturate

fără culoare

şi-apusul e mereu aproape

şi-atât de departe se deschid zorii

plină de griuri lumina răsare

cerul de plumb amestecă norii

şi plouă mărunt zile la rând...

prin porii deschişi

frigul îmi intră până la oase

şi carnea mă doare

parcă-i o rană

singur sunt pe-alei pustii

păşind pe un covor de frunze roase

doar vechi amintiri îmi picură-n…

Continuare

Adăugat de George Ionita la August 30, 2020 la 10:30am — 1 Comentariu

învaţă-mă iar să iubesc !...

Doamne, în ce loc ai ascuns iubirea?
pentru că mintea mea este plină de uitare,
chiar şi trupul tău crucificat a fost dat uitării
şi inima mi-e pustie,
nu mai plânge, nu mai iartă,
ochii îmi sunt plini de noaptea
unde doar cocoşii cântă de trei ori
şi zornăie arginţii -
treizeci,
buzele mele au uitat să murmure,
iar sărutul lor pângăreşte...

Doamne,
învaţă-mă iar să iubesc!...

Adăugat de George Ionita la August 29, 2020 la 10:54am — 1 Comentariu

psihedelic

psihedelic

am împărţit luna în două
o parte pentru tine
cealaltă mie
şi noaptea a devenit mai tristă
grunjoasă
nici câinii nu mai ştiu
la care să latre
de după umbre
regina nopţii îşi scutură parfumul
înnebunind fluturii...

amuşinez aerul acesta mirosnic
şi-mi apăs urechile
să nu mai aud ţârâitul greierilor
ascunşi până în mintea mea
să pot măcar visa
să ascult iar Ummagumma...

Adăugat de George Ionita la August 28, 2020 la 11:00am — Nu sunt comentarii

nelinişte

nelinişte

noaptea se scurge opacă
un tăvălug strivind marea-mi nelinişte
gânduri infirme dintr-o gară roşie
cu ceasul ei mare ca un ochi de ciclop
de care atârnă clipele
a trecut - a prezent
a trecut...

Adăugat de George Ionita la August 27, 2020 la 9:00am — Nu sunt comentarii

dimineaţa asta

dimineaţa asta

dimineaţa asta iar miroase a nesomn
şi a zaţ de cafea
şi a fum de ţigară
mă simt suspendat între noapte şi zi
între mine şi tine
timpul aruncă-n noi cu secunde
irosindu-ne
iar eu îţi caut sufletul rătăcit poate
în palma mea cerşindu-te
şi mi-e teamă să nu-mi curgă printre degete
înainte să-l beau ca pe un drog
cu aromă de vise
niciodată visate

Adăugat de George Ionita la August 26, 2020 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Căciula cu patru bileţele

Lixandru Găzaru a avut patru copii: trei fete şi un băiat. Pe Nela a măritat-o în Târgovişte cu băiatul cel mare al familiei Cucu, renumită pentru moara ce vântura apele Ialomiţei. Celorlalte fete le-a ales băieţi din sat: Floricăi pe Voicu a lu' Stan Vrabie, iar Vergicăi, pe Ion a lu' Ţurcă. Băiatul a vrut să se facă minier şi după ce a terminat şcoala de maiştri, a ajuns în fundul unei mine din Şotânga.

Lixandru era un om respectat în sat, fiind şi unul din oamenii înstăriţi de aici:…

Continuare

Adăugat de George Ionita la August 25, 2020 la 10:27am — 1 Comentariu

himera

să iubeşti o himeră
ca pe cea mai frumoasă femeie din lume
chiar dacă ştii că niciodată nu va fi a ta
să-i mângâi părul inelat şi să-i atingi
ochii cu priviri albastre
buzele
să ştii că împreună vă veţi simţi mai singuri
şi mai bolnavi
şi-atâta dragoste se va risipi
dar trebuie să iubesti chiar şi o himeră
pentru că
numai tu ai văzut-o

Adăugat de George Ionita la August 25, 2020 la 10:25am — Nu sunt comentarii

...

ninge afară și viscolul bate

o iarnă se-așterne-ntre noi

tu ești undeva departe

eu singur aici

răsfoind teancuri

de albe foi

urmele tale s-au șters

uitate îmi sunt amintirile

nici cuvinte nu am

să așez într-un vers

căci azi

străine-mi sunt muzele

aș pleca pe un drum

să știu că duce la tine

și te-aș căuta până obosesc

mi-ar fi alături atâtea veri

și-atâtea ne-nsemnate toamne

dar tu mi-ai fost

și…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Iulie 11, 2018 la 8:41am — 1 Comentariu

zâmbetul tău

îmi lipsește zâmbetul tău

care îmi lua toate apăsările

mai ales acum

când frunzele migrează

și zilele devin tot mai gri

când focul trosnește în sobă

și eu singur privesc cum dârele de lumină

par a scoroji pereții

când străzile s-au golit de pași

și tăcerea parcă mușcă din mine

împrăștiindu-mi gândurile

îmi lipsește zâmbetul tău

acum când se lasă noaptea

și totul devine iluzie

când țigara mă frige-ntre degete

și eu…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Noiembrie 10, 2017 la 2:31pm — Nu sunt comentarii

să-ţi scriu

să-ţi scriu pe-o frunză arămie

sau pe o adiere de vânt

cât de toamnă îmi este mie

că rostirea mi-e fără cuvânt

să-ţi scriu pe o rază de lună

când nopţii îi alungă abisul

şi tu…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Octombrie 4, 2017 la 12:30pm — 4 Comentarii

albatroşii





s-au întors albatroşii la ţărm

zborul să-şi odihnească

au aripi căzute

în evantai

mersul stângaci şi greoi

parcă acum îl…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Septembrie 7, 2017 la 11:37am — Nu sunt comentarii

amintirea ta...

amintirea ta

o umbră în gând

pe care nu pot s-o ating

nici să-i vorbesc

prin ceţuri…

Continuare

Adăugat de George Ionita la Septembrie 5, 2017 la 2:25pm — 1 Comentariu

iaraşi toamnă (George Ionita)

au plecat rândunelele...
ce dor în depărtări le cheamă
ce spaimă le alungă
să fie-acolo cineva
la fel de trist
ce le aşteaptă
ori fug de toamnă
zborul să nu le atingă
sau poate nu pot să îndure
privind cum rozele se scutură
şi cad fără culoare
valuri valuri
uscatele petale...

Adăugat de George Ionita la Septembrie 4, 2017 la 8:00am — Nu sunt comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->