Zile de naştere

Angi Cristea's Blog (75)

Slalom

Te-am șuierat printr-o mie
de guri de canal,
poezie!
Cu picioare invizibile, cuvintele-omizi
mi-au atins miocardul.
Așa am înțeles că numai
printre poeți poți bea din singurătatea-metaforă.

Seri cu gheare de lilieci
scrijelesc monumental pe epidermă câte o evă.
Poetul trăiește ca un microcip implantat în stern, cu timpanul așezat pe pântecul Terrei...
stea-de-mare printre recifi.

Adăugat de Angi Cristea la Aprilie 9, 2016 la 4:55pm — Nu sunt comentarii

Daimonul de piatră

ziua în care l-am cunoscut pe adam

miroasea a poezie până la rărunchi

oamenii deveniseră un soi de păsări pulsând

jefuiți de propriile lor pene

cuvintele ca niște monede

se risipeau vii în țărână



bolnav de un unu imaginar

Adam s-a spălat pe mâini de propriile lui mâini

și a rostit Cântarea-Cântărilor

culcat pe limba română până la grâu

apoi a băut încă un pahar ca pentru fratele Nichita

de atunci știu de ce umblă poeții călare…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Aprilie 3, 2016 la 12:00am — 3 Comentarii

Coapsa cuvintelor

plouă peste aburii vii peste muguri
risipiți între vii
plouă cu soare stingher cu stele strălucind efemer

mi-e o sete de lună/pelin/ de nori risipiți și senin
de coapsa cuvintelor rotunjită
vocală în curcubeu risipită

mi-e dor între ploi de uscat
între clipe de șarpele lumii vărgat
atunci când cerul zurliu se rotește
plouă cu silabe amar nelumește

Adăugat de Angi Cristea la Martie 25, 2016 la 6:14pm — Nu sunt comentarii

Pânză în ulei

lumea pare prinsă într-o centrifugă

pe strada Lipscani pictorii beau la terase

culori de ulei li se scurg pe

pantofii albi

se urinează pe zidurile desenate în graffiti

nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis

arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic



ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale

ca niște iriși orbi deschiși neluminii

aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și… Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Martie 21, 2016 la 8:03pm — Nu sunt comentarii

Azbest

dintre o sută de gropi în asfalt

mi-ai prins piciorul

ca într-o capcană de azbest

cu mâinile tale reci

pe care le-ai șters teribilist de perete

o interfață între tine, magnificul

și tipul ăla je m'en fiche



câinii nopții latră surd

sângele meu se sparge

în o mie de particule buclucașe

îți imortalizez grota

unde ego-ul se dedublează

în mortar în diafan în vectorial

într-un picior stâng lung tot mai lung



luna… Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Martie 5, 2016 la 10:58pm — Nu sunt comentarii

Super slim

logica după care voi ajunge să îmi creez mâinele perfect

este excepțională

împart un azi super slim cu un ieri înmulțesc mii și mii de timpi efemeri caut seva secundelor în fiecare pară

luna palidă îmi pare o gutuie amar de amară



artificiul acesta îmi convine sunt doar un om cu o sută de fețe

care a urcat un munte până în vârf

a coborât dealuri agonizând și a hrănit graurii de la câmpie cu semințe vii



adun singurătăți de ordinul zece

în timp… Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Februarie 25, 2016 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

Vizuina cu îngeri

în lumea aceasta îngerii mei se ascund în vizuini

nu traversează în siguranță niciodată

au lanterne roșii beau suc de portocale uneori măsoară lungimea tunelului unde lilieci se agață de întuneric



le palpită încă bulgari de lumină

în sufletele întinse pe trotuar

ca niște lupi cu ochii însîngerați

îngerii aceștia anodini

mi se fac zile mi se fac nopți

se fac păsări de pradă cu o mie de colți

ghearele lor ascund rudimente de aripi nu mai știu să… Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Februarie 20, 2016 la 11:17pm — 1 Comentariu

Supraviețuiesc

era vară cu portocali și o pisică obeză

purtai ochelari și o șapcă roșie peste freză

ți-am spus de atunci că viața are n-șpe mii de viraje

să nu uiți, Darie, că sunt clipe cât anii în sevraje

tu ai râs ca la târgul de fete și ai spus că-s nebună

ori că încă mai am fluierul piciorului sprijinit de lună

timpul între noi sâsâie ca un șarpe vărgat

spune-mi, de atunci câte secunde…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Februarie 15, 2016 la 4:34pm — 1 Comentariu

Poemul lotus

poate cele zece poeme nescrise

sunt rotunde

fiecare de o culoare aparte ca un ingredient care își schimbă gustul în funcție de salivă



orbii nu au curcubeu nu cunosc aurora boreală

dar înmoaie cuvinte în gură

cu dinții de fildeș înfipți în retină

când m-ai facut poem

ți-am întins sare și pâine

atât de străin era cuvântul

hașurat



dacă ai auzi copita consoanelor

coama silabelor

nechezatul vocalelor

n-ar mai fi… Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Februarie 1, 2016 la 10:38pm — 2 Comentarii

Ninge pe Postăvaru

ca doi polimeri ne așezăm în starea orașului dus la patinoar

lumini fluorescente seduc orașul

prin biblioteci se lansează cu furie

o maree de cărți

beau cafea cu vers alb și-ți întind

setea muntelui de sare

tu te deloghezi dintr-o iluzie îmi scrii

utopii

ești al naibii de poet într-un oraș monopolizat



apoi te așezi pe banca tricoloră

pe încă unul l-a ridicat Smurd-ul

este liber pe DN 1

ninge pe Postăvaru

câinii așteaptă… Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Ianuarie 17, 2016 la 9:42pm — Nu sunt comentarii

Extraterestrul

tipul acela cu palton retro și cârlionți albi

s-a dus într-o zi după pâine și a venit a doua zi

beat mort cu două pâini în plasă

râde de vremea aceea când procuratul pâinii era atât de facil

tipul mărunt care locuiește ca extratereștrii în Craiovița

se caută de mărunțiș în fața chioșcului de ziare

numele lui semnează vreo zece poeme 

din România literară dar nu-l recunosc decât ăia mari de la liceu:

Uite, e dom' profesor...hă hă cam mic, zice…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Ianuarie 16, 2016 la 4:17pm — Nu sunt comentarii

Zero sentimente

cresc zero sentimente 

sub cerul zurliu 

pe iarba de piatră 

cu gust de tristeți liliachiu

se revarsă frunze cu cioc de 

prigorii



luna descrește

noaptea merge la pas

în râu se sparg norii

caii nopților sterpe

se rotesc/amurg în vitralii/



mai vino să-mi vii

sau să-mi fii te…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Decembrie 5, 2015 la 4:52pm — Nu sunt comentarii

Tablou pe retină

Tablou pe retină

noaptea în orașul de pe malul Dunării 

desenezi stele de apă

singurătatea ademenește femeile ca o pâine caldă 

aburi se ridică din ape pătrund în suflet

cu solzi fosforescenți 

linia vieții urcă spre cer/apus de lună /

simt cum se sparge liniștea între diguri

secunde clipocesc 

valul dinspre tine numără dimineți pierdute

prin oraș se vând fanteziste…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Octombrie 29, 2015 la 12:21pm — 5 Comentarii

în zilele lui azi are prioritate arta de a schimba cameleonic cravata teancuri de ziare flutură la intersecții port-drapele ale politicii rurale tipul cu ambulanța are agenda plină unul în plus…

în zilele lui azi

are prioritate arta de a schimba cameleonic

cravata

teancuri de ziare flutură la intersecții

port-drapele ale politicii rurale

tipul cu ambulanța are agenda plină

unul în plus sau în minus nu schimbă cu nimic

sensul vieții

timpul are girofar

are conștiința largă cât buzunarele

cu pupilele fixe țeapăn în costumul strâmt

stă la masă cu demnitatea arțăgoasă

a unui asistat social

bea vin (pe…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Octombrie 5, 2015 la 3:29pm — Nu sunt comentarii

Apelul de dimineată

mi-a spus ,,bună-dimineața''

în anii mei romantici

dar ziua nu începuse bine

se strâmbase poetul la ea

făcea apelul de dimineață

după o beție cumpărată la litru

nu i-am răspuns decât

să-mi lase zilele nescrise

la apel nu răspund

în serile când negrul din cerul gurii

nu mă lasă să dau seara bună

așez luna pe alfabet

mi s-au albăstrit unghiile de cerneala

care se scurge din cer

timpul sâsâie ca un șarpe…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Septembrie 29, 2015 la 8:58am — 4 Comentarii

Paravan

în orașul meu băiatul cu gunoiul 

citește Gazeta de Sud la intersecții 

din mașini snobii aruncă scrum de țigări efeminat

pătura care citește aspiră naturalețea unei cărți 

în Parcul Romanescu

întors cu spatele la reclame tipul boem 

se scutură de viața plină de molii luxoase 

sub ochelarii heliomați trotuarele se lărgesc 

și se umplu brusc de…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Septembrie 25, 2015 la 8:00am — 4 Comentarii

Apostolii cerului

între cerul oval

și linia frântă a muntelui

greierii miros a tămâie

pe altarul lui Dumnezeu călugării

înțeleptesc mângânindu-și barba

la vecernie pâlpâie lumina în vechiul schit

singur cu Dumnezeu părintele murmură rugăciunea

care sparge tăcerea inimilor

cuvintele cad clare în timp ce ridică suflete

umbra părintelui sfielnică

precum o pasăre cu viers dulce

se înalță apostolic

săraci de păcate călugării se smeresc într-o…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Septembrie 22, 2015 la 11:33pm — 2 Comentarii

Clipe

se zvârcolește vântul șarpe ce așteaptă asfințitul

Preschimbă-te în clipe! zice Nichita către mine

simt gustul de tămâioasă al toamnelor

curgerea timpului Dunarea care imi scade in piept

aș rodi la fereastra lumii

vie mustind sihastru

dacă stancuțele nu mi-ar fura inima

uitată pe glie

aerul miroase a nuci verzi

este atât de amară viața trăită pe silabe!

când pleacă berzele când mor cocorii

sufletul meu se întinde în…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Septembrie 9, 2015 la 7:55am — 4 Comentarii

Aburi de toamnă

îmi plac toamnele cu chiştoace băltind

frunze putrede cai aburiţi

trag storurile şi dorm cele cinci minute

pentru frumuseţe apoi alerg

cu viaţa la piept

fiecare drum are cheia lui sol

mă scutur de ploi precum câinii

din adăposturi

n-am stare toamna mea are pantofi portocalii

o claxonează la semafor alcoolici anonimi



ăla care scrie ca să evite viaţa umblă cu

moartea în buzunar de-i sar toate femeile

de gât să plătească…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Septembrie 5, 2015 la 10:00pm — 2 Comentarii

Vibrato

Vibrato

calul alb al liniştii se adapă din stele

curg toamnele mele/grauri gureşi în vie/

secunde silfide aburesc peste dealuri

se aşază la masă să tacă rotund

cine se îndrăgosteşte în prag de toamnă

are o gutuie în piept

sub frunzele roşcate îmi despletesc singurătatea

şi-o muşc de buză

cum te-aş muşca pe tine

cel ce dansezi cu fragilitatea mea

/licurici pe şaua nopţilor/

greieri amorţiţi îmi cântă în piept

într-un…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Septembrie 4, 2015 la 2:14am — 3 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->