Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Stelian STANCU's Blog (76)

Suntem ceea ce simţim

Trăim latent, atent şi chiar mai mult decât absent, în acest Univers imanent, în care omuleţii verzi se pare că au prins curaj şi ne vizitează sistematic, chiar metodic.

Dar ce credem noi oamenii de orice culoare, dar nu verzi, despre rostul nostru?

Unii nimic, alţii puţine, iar cei puţini foarte multe.

Am înţeles acum, la profunda maturitate, că nu noi părinţii ne alegem copiii, ci dimpotrivă, ei prin sufletul dat de Dumnezeu, sunt cei ce aleg în ce corp material vor…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Ianuarie 31, 2016 la 12:16pm — 2 Comentarii

Trebuie să ştii când să te opreşti

E ziua unirii. A cui?....a unora cu alţii....Pentru ce?....întrebaţii pe ei...s-ar putea să ştie...dar nu fi foarte sigur....

            Tot aşa se întâmplă şi în viaţa cotidiană: dorim să ne „unim” unii cu alţii, dar nu prea ştim de ce: unii spun că aşa e creştineşte; alţii că e mai bine decât singur; dar sunt şi cei ce spun: dacă îmi este bine singur, atunci de ce „m-aş lega la cap”?.

            În toată această degringoladă sentimentală, având sau nu discernământul…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Ianuarie 24, 2016 la 5:49pm — 2 Comentarii

Privind în depărtare

Amurg de timp pierdut în astre

Străbate veşnic prin nămeţi

Aştept acele zile pur albastre

Când amândoi vom fi poeţi.

Cântând a noastră bucurie

El zâmbetul să fie-n casă

Mai mult, mai bine să ne fie

Cu toţii sta-vom liniştiţi la masă.

Doar ea iubirea să învingă

Tot răul să se lepede-n aval

Nimeni şi nimic să nu ne-atingă

Iar noi să fim de-a pururea pe val. 

Adăugat de Stelian STANCU la Ianuarie 19, 2016 la 4:10pm — Nu sunt comentarii

Mulţumesc şi mă înclin...

Copiii sunt fructele trudei noastre în trecerea timidă prin acest Univers paralel al gândurilor mai puţin fertile.

Gustul mai dulce, mai amărui sau mai acru e dat de rădăcinile părinteşti, dar şi de dorinţa fiecăruia de a fi un aperitiv al vieţii, un fel principal al timpului, un desert al trăirilor sau chiar un borhot care nici măcar nu se numeşte....bragă.

Dar orice ar fi, trebuie să privim pozitiv, căci negativul este oricum…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Ianuarie 12, 2016 la 9:56pm — Nu sunt comentarii

La multi ani Deea lui tata!

La mulţi ani îţi spune tata

Zilele să-ţi fie flori
Să primeşti har ca nimeni alta
În viaţă să nu ai nori.
Clipele să-ţi fie line
Totul să ţi se-mplinească
Zile, nopţi să-ţi fie pline
Sufletul să cucerească
Ultima redută a lumii
Ea credinţa ce-o tânjeşti
Să-ţi doreşti cea culme a culmii
Ca să ajungi să te-mplineşti.

Adăugat de Stelian STANCU la Ianuarie 12, 2016 la 9:55pm — Nu sunt comentarii

Sfinte Ioane, mai de-al nostru

La mulţi ani Ioană şi Ioane

La mulţi ani române oropsit

Fie ca să ne dai nouă Tu Doamne

Tot ce-am avut şi chiar noi ne-am dorit.

La mulţi ani chiar şi ţie Ivane

Românul rus uitat printre imagini

Sărbătoreşte tot gândind la Doamne

Şi nu uita că eşti pierdut printre frumoase pagini

Ale istoriei pierdute

Ale celor văzute şi chiar nevăzute

Ale acelora ce vor mai fi să fie

Îmi va fi dor de tine, crede-mă…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Ianuarie 7, 2016 la 2:21pm — Nu sunt comentarii

Mi-e dor de tine mama mea

05.01.2016

M-aplec să-ţi sorb a ta privire

E tristă şi îngândurată

E un amestec de iubire

Pe care am simţit-o viaţa toată.

Mamă frumoasă tu colţ de rai

Nu te grăbi, te rog mai stai

Să-ţi spun ce încă nu ţi-am spus

Iubirea mea e un răspuns

La tot ce tu ai hărăzit

De-a lungul vieţii neclintit

Când stat-ai tot cu grija mea

Acum sosit-a clipa cea

De a mă înclina şi-aţi mulţumi

Pentru ca pururi tu să ştii

Căci fie aici sau… Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Ianuarie 5, 2016 la 11:38pm — 2 Comentarii

Patriotism intim

Privesc în largul amăgirii

De-a fi din nou poet

Atunci când nu poţi desuet

Să spui ce-i doar în calea firii.

Iubesc tot ceea ce mă înconjoară

Nu am ranchiună, nici resentimente

Lupt doar cu mine şi nu e în doară

Căci îmi doresc doar alb, el albul fără pete.

Aş spune că sunt patriot convins

Iubesc ea ţara mea deşi cam şchioapă

Dar nu mă las deloc învins

Să cred în ziua când vom fi afară din această groapă.

Dar…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Noiembrie 30, 2015 la 5:27pm — 2 Comentarii

Stele ce nu pier

Sunt stele ce ades apar

În mintea ta, în ea visarea

Sunt şi mai dese clipele ce-n dar

Pe loc îmi pot da ea doar nemurirea.

Au mai rămas câteva clipe

Până în ea cea dăruită-n pripă

Când inimă şi minte stau să înfiripe

Ziua cea de născare şi când după

Doar amintiri te împresoară

Nimic din ce e pământesc

Nu va putea ca să mai sape-n doară

Un semn de trecere, un semn firesc.

Căci anii trec…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Noiembrie 28, 2015 la 9:31pm — 2 Comentarii

Ploaie de toamnă

Nori adunaţi de pretutindeni

Acoperă nemărginirea

Chiar şi aleea vieţii mele

Pe care tot păşesc spre nemurirea

Acelor clipe ce scoboară

Din lumea nostră pământeană

Şi căutând parcă în doară

Să mai aline câte-o rană.

Stropii cei reci vin tot năvală

Chemând a toamnei răzbunare

Se răzvrătesc, căci autumnală

E şi dorinţa arzătoare.

Totul e ud, e chiar complet

Acoperit şi prea pătruns de ploaie

În…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Noiembrie 22, 2015 la 9:15pm — 1 Comentariu

Foşnetul frunzelor

Adorm aiurea la răscruce

Copacii seceraţi de gânduri

Privesc ei nemurirea dulce

Iar frunzele foşnesc în rânduri.

Iubirea e o floare ce răsare

Al ei lin foşnet încă mă trezeşte

Aş da orice să mai privesc o floare

Şi chipul celei ce aievea netezeşte

Acele numeroase dintre trepte

El pomul ce pădurea îl aşteaptă

Să mai adorm, apoi să mă îmbete

Foşnetul frunzelor ce mă iubesc în şoaptă.

Adăugat de Stelian STANCU la Noiembrie 15, 2015 la 7:27pm — 1 Comentariu

Nimic absurd şi totuşi...

Trăim în stilul cel mai lud

Pe care Universul îl proclamă

Chiar mintea de pe urmă-i nud

Uitat e şi cuvântul mamă.

Simbolul bărbăţiei se destramă

Ea viaţa se amână deodată

Trăim o mult prea relaxată dramă

Uitat e şi cuvântul tată.

Nimic absurd, nimic nu pare a fi

Deranj în lumea asta austeră

Doar o tristeţe se va tolăni

Pe clipa cea mai de temut, cea efemeră.

Nimic absurd, aşa se pare, dar

Când susul…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Septembrie 15, 2015 la 11:00pm — 3 Comentarii

S-a mai pierdut un vis

Simbol de viaţă austeră

Pierdută-n fumul din trecut

Tu veşnică iluzie efemeră

Ce ai marcat un palid început.

Te-ai transformat rapid în stea

Din amăgirea cea perenă

Dar când a fost să fii a mea

Ai dispărut cu a ta trenă.

Nimic nu poate a readuce

Din tot izvorul cel plin de speranţă

Ai reuşit tu chiar să pui pe cruce

Unicul gând frumos ce mai era în viaţă.

Rămâi dar tu cu a ta singurătate

Eu nu pot…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la August 7, 2015 la 4:56pm — 2 Comentarii

Fă-mi loc în liniştea Ta!

Când viaţa te va îndruma

Acolo sus pe cale

Când fericirea va cânta

Chiar şi-n chingă de zale

Când timpul va uita să vină

Tu aşteptând momentul

Când viaţa nu îţi va da tihnă

Trăieşte sentimentul.

Când contopirea e absurdă

Un gând pierdut deodată

Când chiar şi cu ea mintea nudă

Încă aştepţi curtată

Ca El să vină la răscruce

Plângând de grija ta

Tu să îi spui cu glasul dulce

Fă-mi loc în…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la August 2, 2015 la 11:14pm — 4 Comentarii

Sub semnul credinţei

M-aplec spre tot ce este drept

Ea dreapta cale este panaceu

Căci gândul vieţii este înţelept

Când dai deoparte tot ce ai urât mereu.

Am tot sperat în ce-i mai bine

El răul să fie departe

Dar am admenit în mine

Acel destin uitat cândva-ntr-o carte.

Mă las dar iar sub semnul clar

Al veşniciei celei neuitate

Şi-aştept să mai primesc în dar

Smerenia şi binele ce-i scris aparte. 

Adăugat de Stelian STANCU la Iulie 11, 2015 la 12:08pm — Nu sunt comentarii

Vei fi pe veci

De te priveşti atunci când treci

Cu gândul peste creştet?

De îţi ridici geana când pleci

Cântând cu al tău foşnet?

E ca în gândul meu să vii

Pururea şi curată

Aşa cum lasă mărturii

Chiar timpul câteodată.

Vei fi pe veci, vei fi a mea

Şi vei rămâne chiar şi după

Cum e părtaşe luna cea

La soarele ce-i stă sub lupă.

Nimic nu poate a desface

Ea legătura e prea strânsă

Doar vântul loc îşi poate…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Iulie 2, 2015 la 12:17am — 2 Comentarii

Prea-binele pereche

Când dorm ademenind privirea

Spre zări de vis îndepărtate

Am revelat ades uimirea

De-a fi când mai aproape, când departe...

De liniştea cea de uitare

De tot ce este omenesc, sublim

De drumul către ea cea zare

Pe care-n flori de gheaţă-o regăsim

În timpul cel uitat cândva

Stau nemişcat, purtând în mână

Aidoma cu umbra ta

Privirea ce a tremurat cu râvnă.

Nu mai e chip pentru visare

De auster m-am…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Iulie 2, 2015 la 12:14am — 2 Comentarii

Prea des

Se lasă soarele la vale

Uitând celestul rol

În suflet curg lacrimi de jale

E ceea ce lăsăm obol.

Se răvăşesc stele pe cer

Uitând de rânduiala dreaptă

Mi-a mai rămas puţin mister

Din ce am mai trăit odată.

Se tot prăvale luna peste cer

Uitând că e tot însemnată

Simt încă gândul cel himer

Cum încă îmi dă roată.

Prea des ne retrăim destinul

La loteria cea rusesască

Pe-alocuri e adăpostit delirul

Sub haina clasic,…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Iunie 1, 2015 la 9:39pm — 2 Comentarii

Flori de salcâm

Alb pur al vieţii aşezate

Pe armura credinţei ancestrale

Mă regăsesc în aer şi în ape

Dar şi în ce îi drag inimii tale.

Cutreier clipele în reverie

Şi dorm cu gândul la etern

Aştept ea clipa să reînvie

Tot ce-i mai bun, departe de infern.

Nu mai am ochi pentru o altă floare

Ea seva stă în rădăcină

Acolo unde se unesc munte cu mare

Şi omul este tot lipsit de vină.

Flori de salcâm cu amalgam

De o iubire…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Mai 21, 2015 la 11:30pm — 2 Comentarii

Lumi paralele

Amurg pătruns de remuşcări

Prăvale mii de insomnii

De am putea ca din mişcări

Profunde, prinse-n reverii

Să-ntoarcem viaţa în trecut

Copil fiind cu păru-n vânt

Apoi să fii mare, curând

Când teama vieţii, ea să fi trecut.

Trăim în lumi tot paralele

Fără de timp îmi e trecutul

Dar tot privind prin cele iele

El viitorul pare mândru.

Sunt adevăruri ce se resădesc

El timpul e cu reverenţă

Apoi, la…

Continuare

Adăugat de Stelian STANCU la Mai 16, 2015 la 11:14pm — 1 Comentariu

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->