Elena Spiridon's Blog (22)

COLO-N MUNTE, LA IZVOR

Bădiță, bădiță,

ai trecut de-a mea portiță

și te-ai dus,

și te-ai tot dus,

colo-n deal, către apus,

colo-n munte, la izvor...

Ți-era sete, ți-era dor?!

Din fereastră, te priveam,

pașii toți, ți-i număram

Nu știam.... să-ți ies în cale

să te-abat de la cărare?

Dar mi-am zis așa-n tăcere

,,Du-te bade, n-ai durere

când îți va fi dor de mine

am să leg portița bine

și-am să dau drumul la…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Mai 14, 2014 la 3:39pm — 8 Comentarii

Iubiri feline

Şi de una, şi de alta,

Am sculptat cerul cu dalta;

Şi iubirea tot aşa,

Când în nu, şi când în da...



Ştiu, iubirea-i lucru greu,

N-o cioplesc cum aş vrea eu;

La rindea nu stă nebuna,

Cum nu stă pe ceruri luna...



În starea de agregare



Tu eşti mic, si dealu-i mare,

La iubire n-ai cărare;

Tu încerci, un sens unic,

Pare-mi-se de-arsenic,

Şi atâţi în iad văpaia,

Şi de asta, şi de aia,

Şi de una, şi…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Noiembrie 16, 2013 la 10:36pm — 2 Comentarii

Efigie

În toamna asta plină de magie,

M-ai părăsit, cuvântu-ai strepezit,

Mi-ai dat, la schimb, o mică efigie

Și-o lacrimă ce ochiu-a limpezit.

Mergi sănătos, asta-i urare veche,

Alta nu am... și ziua se deșteaptă;

Eu nu mai cred în suflete pereche

Pleacă, te rog, deşertul te așteaptă!

La ce e bun atât război în mine?!

Mi-aş fi dorit... să fiu un om smerit!

Deși am ars, să știi, nu mi-e rușine

Pe tine, cred,…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Noiembrie 9, 2013 la 9:01am — 5 Comentarii

Dimineţi nestinse

Nu îţi voi spune, noapte bună, iară

In mine s-a topit şi disperarea,

Timpul se scurge lin în călimară,

Iar visul şi-a pierdut de mult culoarea.

Se-aude plânsul surd al mării tulburi

Şi valul rece cu alt val se-adună,

Se-nalţă-n cer, sculptează hâde viduri,

De ce ţi-aş spune, iară, noapte bună?

Focul s-a stins, doar umbre stau aprinse,

Aş rezolva iar fracţii, dar nu am numitor...

Hai, culca-te, iubite, şi-n dimineţi…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Septembrie 21, 2013 la 9:48pm — 3 Comentarii

Dimineţi nestinse

Nu îţi voi spune, noapte bună, iară

În mine s-a topit şi disperarea,

Timpul se scurge lin în călimară,

Iar visul şi-a pierdut de mult culoarea.

Se-aude plânsul surd al mării tulburi

Şi valul rece cu alt val se-adună,

Se-nalţă-n cer, sculptează hâde viduri,

De ce ţi-aş spune, iară, noapte bună?

Focul s-a stins, doar umbre stau aprinse,

Aş rezolva iar fracţii, dar nu am numitor...

Hai, culcă-te, iubite, şi-n dimineţi…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Septembrie 21, 2013 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Ca un hoţ

Unde mi-e dorul

ce umbla de la tine la mine

de la mine la tine

pe frunze , pe ploi

pe tremurul serii

pe gândul altoi?

s-o fi dus la munte, la mare

sau stă la vreun colţ

ca un hoţ

pândeşte vreo călătoare

cu doi metri de picioare

ce ştiu eu...

lumea e mare

totuşi aştept

dacă apare

am să-l îmbrac de sărbătoare

şi ţi-l trimit prin via mea

iar tu, în toamna asta aurie

să-i dai…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Septembrie 5, 2013 la 10:52pm — 3 Comentarii

Condamnare autumnală

Mă tot gândesc că vine toamna,

iar eu la margine de drum

voi pierde până chiar şi umbra;

voi fi doar o perdea de fum.



Acum în vară, pelerinul

şi-a aşternut visul pribeag

sub ramul meu,şi tot mă roagă

să nu-i dau dorul în vileag.



Ca într-un dans mi-a cuprins trupul

şi inima e lăutar;

as vrea să- l mângăi, seva toată

s-a scurs, adapă un lăstar.



Doar cântecul tăcerii mele

poate să-l legene uşor,…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Septembrie 5, 2013 la 6:52am — Nu sunt comentarii

Eu voi veni

eu voi veni... să mă aştepţi

pe fân cosit cu creţişoară;

mireasma lui, vârtej în gând,

să mă îmbete-n miez de vară.

să-mi spui poveşti cât poţi de lin,

cu început de primăvară;

pe greieri lasă-i să asculte

şi harpa ta, şi-a mea vioară.

şi aripi largi din umbra-ţi trenă

să decupez... din înălţime,

s-ascult tăcerile târzii,

ce se ascund în cuib la tine.

să nu mă laşi cumva să plec,

că nu-mi va fi…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Iunie 26, 2013 la 1:30am — 1 Comentariu

Copilul meu

Copilul meu, izvor de veacuri,

Şi-al vieţii gri verde nervură,

Îţi iei puterea din adâncuri ,

Şi-nalţi ecou de viaţă pură;

 

Copilul meu, tu eşti lumină,

Din raze de soare şi stele

Şi, din privirea ta, senină,

Se vor hrăni zilele mele;

 

Copilul meu, tu eşti răcoarea ,

Din dimineţile de vară,

Îmi ştergi în sufletu-mi dogoarea,

Mi-arăţi că viaţa-i floare rară;

 

Tu mă-nfăşori, cu glas divin,

Mă-nveţi…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Iunie 1, 2013 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Cireşe amare

e-atât de noapte..

timpul în halat cu bisturiu

îmi separă

endocardul stâng de cel albăstriu

cuvintele asistente s-au ghemuit în colţul gurii

şi privesc părul plin cu cireşe amare

o gheară îmi taie tubul de oxigen

şi în loc îmi pune un ciob de oglindă

privesc în el

falduri de umbre

îmi râd până mă molipsesc.

închid ochii..

apare la hotar

lumina lină

ca să o poţi vedea

trebuie să mă săruţi

e singurul…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Mai 26, 2013 la 10:30pm — 3 Comentarii

Moţata (poezie pentru copii)



Azi, moțata a scos pui,

Unul gri, restul gălbui;

Să nu-i găsească vreo gripă,

Îi ascunde sub aripă.

Lecţia ,,Firul de iarbă”,

E de fapt o dulce zarvă;

Şi la ,,Râmă”-i joc aprins...

Uite, pe cel gri l-a prins

Coțofana cea șireată,

Ce-a pândit de pe poiată,

Dar l-a lăsat iute jos,

C-am strigat la ea nervos.

Pentru-a mea ispravă mare,

Mă ciupește de picioare;

Lângă bulgării de alamă,…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Mai 19, 2013 la 9:25pm — 2 Comentarii

Rugă catre ghiocel

Ghiocelule,te rog,

arată-mi cum să stăpung calota vieţii

şi să rămân in echilibru.

Dă-mi din forţa ta

ca să alung teama

de a ridica fruntea

spre lumină.

Dă-mi din nerăbdarea

de a te intâlni cu vântul,

să pot simţi si eu

ritmul.

Dă-mi din gingăşia

şi unduirile trupului tău

şi, învaţă-mă să păstrez taina

de a rămâne

femeie.

Dă-mi din pioşenia ta

care face să vibreze şi piatra,

să învaţ cum…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Aprilie 20, 2013 la 1:03am — 1 Comentariu

Vreau acasă de Paşte

Îmi stăruie un gând

de la o vreme-ncoace,

chinuitor gând,

ce nu mă lasă-n pace,

să las deoparte

nevoile rapace,

să fug pănă la mama

că doru-n pieptu-i toarce.

Să o ajut la toate,

că este prea bătrână,

să simt corniţa ierbii,

curtea să i-o fac plină

cu flori, cu dulci speranţe

şi vorbă mai blajină,

cu-mbrăţişari duioase...

s-ating Sfânta Lumină.

În Noaptea Învierii,

iertare-aş vrea…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Aprilie 8, 2013 la 7:47am — 2 Comentarii

Nike

Patul
acest ținut al iernilor polare
mă adună într-un colț
ghem de arici
să nu mai poată fi tăiată
luna
și
sub pretextul proprietății
să vinzi pentru doi bani
partea plină
apoi îmi dezmorțesc picioarele
atingându-le de aurora
din podul palmei
și decupez adâncul
sub formă de inimă.

Adăugat de Elena Spiridon la Aprilie 1, 2013 la 8:48pm — 3 Comentarii

Absentele trepte

Cu buze fierbinți cămila așteaptă
din adăncul sienei, un verde aprins;
pe lungile-i pleoape, un bob iar desparte
gândiri de gândiri,
amiezi de amiezi.

Pustiul înalță un munte fugarnic
și visul se zbate-ntre stelele reci;
un geamăt uitat se pierde în șoapte
și, iar iau întinsul,
și iar rătăcesc.

Cât de departe e oaza albastră,
cât de stăpân este focul topit!
vântul mă-mpinge
spre trepte absente...

Adăugat de Elena Spiridon la Martie 14, 2013 la 8:46pm — 1 Comentariu

Pe flori de verbină

Mă ninge tot cerul cu flori de verbină,

Copaci, grei de dor, v- așteaptă-n grădină

Cu muguri tăcuți, prolog de-nflorire,

Să faceți un semn , spre-a lor împlinire.

Străpung depărtarea cu palma întinsă,

Alerg după voi, ca-ntr-o horă încinsă

Și vreau să vă chem la o dulce agapă...

Rămân singură iară, cu stropii de apă.

Cu ei, azi, obrazul mi-l spăl de roșeață,

Îi sorb ca pe-o rouă sclipind în verdeață

Un gând mă-nfioară, că…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Ianuarie 31, 2013 la 11:43pm — Nu sunt comentarii

Seducție

Ai lăsat șevaletul
să curgă lumină
peste umbra mea
penelul mă seducea
cu un roșu aprins…

mi-era bine cu capul în nori
într-o tulburare simfonică
penelul s-a rupt
ai început să strigi cu degetele
peste macul sângeriu
s-a așternut albastru infinit
ce-mi place violetul!
Nu fugi!

Adăugat de Elena Spiridon la Ianuarie 24, 2013 la 7:10am — Nu sunt comentarii

În aromă de gutuie

În aromă de gutuie

Îmi vorbesc cu gându-n șoaptă,

Lumina din ferăstruie

Îmi aduce dor de fată.

Am ajuns ca altădată,

În tăcere albăstruie,

Să aștept clipa brodată

La lumina cea gălbuie.

Căci în mine răsărit-ai,

Ca un Călin din poveste

Și de sticlă-am lipit ochiul

Și mă-ntreb:Oare chiar este?

Ești sau nu, tu vii aproape

Îmi zâmbești, corpu-mi tresare,

Mă cuprinde dor de șoapte

Îți șoptesc,…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Decembrie 29, 2012 la 9:30am — 2 Comentarii

Eu și tu

Eu sunt roua, tu pământul,
Ne usucă numai vântul;

Eu sunt unda, tu izvorul,
Eu sunt lutul, tu ulciorul;

Eu, o pată de culoare,
Tu, penel muiat în soare;

Eu, contur de apă vie,
Iar tu umbra grijulie;

Tu esti unu, eu sunt una
Ne-nvelește-n vise luna

Și aduce depărtarea
Dorul, precum valul marea...

Va rămâne cântul sfânt
Ca un fel de jurământ...

Adăugat de Elena Spiridon la Decembrie 28, 2012 la 8:30am — 2 Comentarii

Toamna gărgăriță

Stă la soare-n grădiniță,

Pe o frunză arămie,

Domnișoara gărgăriță,

Ca focu-n toamnă târzie.

 

Nu mai are nicio treabă,

Casa-i o bijuterie;

Și-a venit s-asculte-n grabă,

Chiotele de la vie.

 

Am să-i șoptesc la ureche,

Să plece, spre altă zare,

Unde este-a ei pereche,

Să se facă ghicitoare.

*

Lângă ea, e melcul care,

De joc si de veselie,

Pierzând casa din spinare,

Cere alta cu chirie.

 

Iată…

Continuare

Adăugat de Elena Spiridon la Noiembrie 15, 2012 la 6:35am — 1 Comentariu

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->