Zile de naştere

Elena Mititelu's Blog (123)

Primăvară, unde ești

Primăvară, unde ești

( pentru copii )

Primăvară, unde ești?

Te-ai ascuns printre povești?!

Dau glas poeziilor

Să te-arăt copiilor.

Să le spun că altădat`

Tu veneai la noi în sat,

Aducând un colț de rai

Cu flori prinse-n evantai.

Cum veneai să ne aduci

Gălăgiile în lunci,

Triluri calde în zăvoi,

Zumzet de albine-n roi.

Astăzi, Primăvară, vii,

Doar…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Mai 7, 2019 la 11:35am — 1 Comentariu

Pe malu apei

Pe malul apei…

 

Pe malul apei ce întinde oglinda-n rama cursă-n val

Pe care nuferi, cât cuprinde, se-aprind în luciul de opal

 

Pe malul apei ce-oglindește albastru cerului senin

Sub bolta care strălucește o fată suferea-n suspin

 

Pe malul apei tremurânde cu unduiri de ochi curat

Fugită pentru a se-ascunde, în trestie s-a preschimbat

 

Pe malul apei care plânge, în unda ei ducând…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Martie 28, 2019 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

Să nu uităm de tradiții

De Dragobote - La mulți ani…

   - acrostih -

 

De Dragobete  pune-ți strai strămoșesc, iubito,

E mare sărbătoare – Ziua îndrăgostiților!

Deschide-ți inima să ne anunțăm logodna.

Răsună pădurea de chiotele fetelor și…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Februarie 24, 2019 la 11:00pm — 3 Comentarii

Pentru ALMANAHUL LITERAR ARTISTIC

 

Pășesc desculț prin iarba mătăsoasă

sonet



Pășesc desculț prin iarba mătăsoasă

Și calc ușor să nu-i omor culoarea

Pe față, brusc, îmi așternu paloarea

Pustiul ce domnea pe dulcea-mi casă.



Stă înclinată vechea poartă care-a

Înțepenit de vreme și nu-i pasă

Câte- amintiri din neguri mă apasă

Când strigătele mele umplu zarea.



Mă simt ca frunza peste care…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Februarie 21, 2019 la 7:27pm — 1 Comentariu

De a gerului fior

De a gerului fior

Norii greu scutură plete,

Peste vălul pur, întins,

Fluturi albi roiesc în cete,

În cuprinsul necuprins.

De pe cușmele înalte

Lungi fuioare urcă drept,

Pe a cerului cetate,

Lăsând urme de ascet.

Pe sub streașină dosite,

Stau tăcute-n cuibul lor

Vrăbiile zgribulite,

De a gerului fior.

Pârtia este pustie,

Gardurile nu se văd,

Rupând…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Ianuarie 18, 2019 la 10:30pm — 1 Comentariu

Așteaptă-mă

Așteaptă-mă…

 

Așteaptă-mă, pădure, de-oi mai înmuguri,

Așteaptă-mă, în tine, în timp, voi înflori!

 

Așteaptă-mă, iubire, nu știi ce simt acum,

Așteaptă-mă, chiar dacă, m-ai rătăcit pe drum!

 

Așteaptă-mă, tu, coasă, că nu-i timp de-a cosi,

Așteaptă-mă și lasă-mi dorința de-a trăi!

 

Așteaptă-mă, măicuță, de-o fi să zbor spre-o stea,

Așteaptă-mă, te roagă-n lumina către…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Martie 11, 2018 la 6:30pm — 1 Comentariu

Doina vieții

Doina vieţii

 

Şi frunzele copacilor,

asemenea oamenilor,

se nasc, traiesc şi mor!

 

Ca într-o simfonie

urrmăresc marşul funebru al frunzelor

purtate aiurea în rotiri de unde

în foşnetul doinitor al aramei

ca un cantec de lebădă,

simt durerea desprinderii de viaţă

 

unele

ca în icoanele cu sfinţi

stau presate cuminţi

în timp…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Octombrie 2, 2017 la 10:38pm — Nu sunt comentarii

Copac la geamul tău

Copac la geamul tău

 

Aș vrea să fiu copac la al tău geam

cu fiecare ram

să-ți mângâi singurătatea

 

în zori

să-ți dau fiori

dimineața la cafea

să-ți dau dragostea mea

ziua cu fiecare petală

să te acopăr cu umbra parfumului meu

 

seara

când stai la  fereastră

prin glastră

să-ți pătrund în casă

printre brațele mele

să admiri strălucirea lunii

în…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Octombrie 1, 2017 la 5:16pm — 4 Comentarii

Toate se plătesc, copile

Îmi cer scuze copiilor mei care sunt minunați Păcat că se întâmplă și așa cu unii părinți!

Toate se plătesc, copile

Părinții-s bătrâni! Să tacă!!

Au tot spus cât am fost mic,

Să nu mai spună nimic

dar, nici ce vor ei să facă,

nici să stea în pat să zacă,

gângăvind cu glas peltic.

Tu dai cu aspiratorul,

din sărite chiar te scot,

încălțați merg…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Septembrie 18, 2017 la 10:30pm — 2 Comentarii

In memoriam

Plecat să se-odihnească printre stele

      ( In memoriam ADRIAN PĂUNESCU )

                           

Plecat să se-odihnească printre stele,

Bolnav de-o suferinţă cu poporul,

Mult şi-a dorit să nu-l îmbrace norul,

Când „ ţara-i bântuită de lichele.”

 

Rugând pe Domnul să-i amâne zborul,

Ştiind că are cordu-ntre atele,

Că România zace în sechele

Şi că dreptăţii toţi îi ducem dorul...

 

S-a dus…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Iulie 20, 2017 la 10:18pm — Nu sunt comentarii

Țară, dulce Țară

Țară, dulce țară

 

Țara mea iubită, vatră de comori,

Astăzi vitregită, de-a tale valori,

 

Fost-ai apărată, de-ai tăi patrioți,

Astăzi ești trădată, de-o mână de hoți,

 

Astfel ești vândută, la oricare ceas,

Fiece redută, cade pas cu pas.

 

Străinii te calcă, ai noștri mișei,

Rup câte o halcă și-o împart cu ei.

 

Protejați de lege, dorm în parlament,

Cine-i înțelege… sunt la…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Februarie 21, 2016 la 9:22pm — 4 Comentarii

Poezie cu formă fixă

Să-mi rupă vraja

(Terțină)

 

Când soarele crapă zorii pufoși,

Roua se-ntinde spre storul albastru,

Visele-aleargă din ochi somnoroși

 

Pe cai prinși în coame de alabastru,

Să zburde-n inimi, să facă popas,

În ziua senină, ca un sihastru.

 

Iubire s-adune în tainicul ceas,

Luna să toarcă-amintiri în fuioare,

Cu-a mea iubită să stea la taifas.

 

Să-i mângâie dulcea-i față de…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Februarie 14, 2016 la 8:04pm — 2 Comentarii

Până-n zori

Până-n zori

 

Curg în valuri țepi de floare

și se prind în linul zbor,

într-un dans amețitor,

ce se-ntinde până-n zare,

dând fior.

 

Cumpăna fântânii plânge

singură, în tristu-i dans,

purtând ciutura-n balans,

în pustiul ce se frânge,

în suspans.

 

Peste câmpuri se revarsă,

Fuga  lunii dintre nori,

printre văluri de ninsori,

geru-i țese raza toarsă,

până-n…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Februarie 3, 2016 la 10:30pm — 6 Comentarii

Fiecare început de an școlar... o nouă provocare!!!

Nu pleca, vară, mai stai

       Acrostih

 

S-a dus vara caldă-ndat’

Unde s-a ascuns în zori,

Cu vacanţa a plecat,

Cărând soarele în nori?

Eu sunt supărată-acum,

Spunea Sanda lui Costel,

I-aş fi spus s-o-ntorc din drum:

Nu pleca, mai stai niţel!

Nu mă vezi ce tristă sânt,

O, te rog, mai stai la noi,

Unde…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Septembrie 13, 2015 la 10:32pm — 6 Comentarii

Departe-n timp

Departe-n timp

 

Departe-n timp, în roua dimineții,

În orice an câte un trandafir,

Am adunat pentru buchetul vieții,

Ca la amiaz’ să-i număr fir cu fir.

 

Anii s-au scurs așa, ca în hipnoze,

Și noaptea-n zori pășea ușor, agale,

Mă uit că în buchetul meu de roze,

Rămas-au spinii goi, fără petale.

 

După șaizeci de ani, schimbat în doză…

Primim câte-nu buchet enorm de flori,

De osteoporoză,…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Iulie 6, 2015 la 12:00am — 11 Comentarii

La Putna, când clopotul bate

La Putna, când clopotul bate

                  - rondel – 2  

 

 

Ştefane Mare, Tu, Ştefane Sfânt,

La Putna, când clopotul bate,

Moldova-ţi strigă să ieşi din mormânt,

S-aduni iar oşteni în cetate.

 

Fuge ecoul pe-ntregul pământ

Şi lumea întreagă străbate,

Ştefane Mare, Tu, Ştefane Sfânt,

La Putna, când clopotul bate,

 

Ne-aduce aminte, prin al său cânt,

De luptele…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Iulie 2, 2015 la 8:23pm — Nu sunt comentarii

Mândre flori de Sânziene

Mândre flori de Sânziene

 

Din câmpii, de prin poiene,

Fetele în zori adună

Mândre flori de Sânziene

Să le strângă în cunună.

 

Prinse-n ii de Cosânzene,

Până luna să apună,

Din câmpii, de prin poiene,

Fetele în zori adună,

 

Cucu-și lasă glasu-alene,

Astăzi doruri se-ncunună,

Ca-ntr-un vis ascuns sub gene,

Glasuri de feciori răsună,

 

Din câmpii, de prin…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Iunie 23, 2015 la 9:30pm — 6 Comentarii

Ningând petale de cais

 

Prin galbenul zăbuşitor,

Vedeam aievea sau în vis,

Ningând, purtate-n vânt uşor,

Miresme pure în dichis.

 

În lacrimi aruncate-n zbor,

Căzute dintr-un ochi ucis,

Prin galbenul zăbuşitor,

Vedeam aievea sau în vis,

 

În drumul lui mângâietor,

Alaiul ca-ntr-un paradis,

Priveam cuprinsă de fior,

Ningând petale de cais,

 

Prin galbenul zăbuşitor...

Adăugat de Elena Mititelu la Iunie 17, 2015 la 10:50am — 11 Comentarii

Vă invit la lectură!

Ordinea – odihna ochilor

      ( Povestioară - experiment în O )

 

    Obsedată, Otilia ordonează-n odaia Olguței obiectele otova. 

     –  Of, off, Olguța! Ordinea-i odihna ochilor, obișnuiește-te odată! Odoranții omoară organismul,

oprește-ți obiceiurile!

     Olguța oftă ofuscată. Orice obiecție o obosește. Orgolioasă, oprimă obraznic oratoria Otiliei:

      - Otilia, opiniile, ocara, obida, observațiile,…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Mai 25, 2015 la 11:07pm — 8 Comentarii

Odă Pământului

 

Fruntea-mi aplec, Ţie doina să-mi cânt,

pe umerii tăi genunchii mi-i ţii,

Tu hrană îmi dai, îmi eşti şi veşmânt

şi scut te-am aflat în clipe pustii.

 

Tu îmi eşti matcă şi-acoperământ,

copac drept mă ţii, să nu fiu stingher,

ca ruga s-atingă Leagănul Sfânt,

de Tine mă sprijin, s-ajung lângă cer.

 

Când greul mi-apasă sufletul frânt,

Apă sfinţită din Tine-am sorbit,

în pântecul tău îmi caut…

Continuare

Adăugat de Elena Mititelu la Aprilie 22, 2015 la 6:25pm — 8 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->