Zile de naştere

Romita Malina Constantin's Blog (39)

floare - vioară

fiicei mele



ea e una dintre acelea care înțelege mărimile cochiliilor



decupează ferestre pe tavan

coboară din primul anotimp

și face lumină



înlăuntru

împrejur



până la cer și chiar dincolo de toate tăcerile



ca o floare de regină a nopții ce adoarme soarele

adaugă nume exotice străzilor încă neumblate



când mă strigă orașul e îmbrăcat în rochie de mireasă

prin buzunare îmi cresc fire de iarbă

apoi…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Iulie 13, 2012 la 1:01pm — 2 Comentarii

frici

te chem precum camera în care am locuit

clandestin

ca să-mi înveţi sărutul



privește cum secundele se leagănă

parcă ar fi gigantice femei cu sâni voluptoși



cum ne adunăm într-un punct

la capătul liniilor ondulatorii ca niște cătușe



nici nu știi cum arată un bărbat

pregătit să își topească creierul



cad în tine

să te ridic



în momentul acela zâmbești



îmi desfaci fricile

și-ți simt mâna cum aleargă…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Iulie 1, 2012 la 12:16am — Nu sunt comentarii

Naștere

îmi amintesc cum a căzut ultima sămânță

crescută în unghiile mele

cu teama frigului de afară



a intrat în carnea ta fără să știu

printr-o fereastră deschisă de dumnezeu

în grădina unde te jucai îmbrăcat în pantaloni scurți



mi-ai atins urechea tocmai când mă întrebam

dacă știi cum e să atingi o poetă

pe glezna unde au păscut hergheliile lunii



cineva mi-a șoptit că în ochii tăi crește un templu

de câte ori îmi rostești…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Iunie 29, 2012 la 9:27pm — 2 Comentarii

vremea cositului

îl văd cum sărută măduva poeziilor noastre de dragoste
poartă în buzunar limba hașurată de atâtea străzi paralele
oricât ar lăsa perdelele
aerul se deghizează în bucătar
și îl ispitește cu o linguriță invizibilă

însetat
repetă în gând toate literele lumii

stelele iau foc
și curg în orașul crescut pe trupul lui
până când interiorul se dilată
cât un munte cosit de cer

Adăugat de Romita Malina Constantin la Iunie 8, 2012 la 12:01pm — 1 Comentariu

Stropi



săruta-mă acolo unde răsăritul îmi atinge zvâcnirea sângelui  



dansează-mi pielea în jurul buzelor

până când suntem un punct care curge fecund

adună-mă din tine cu vârful degetului

si umple-mi ploile care curg din serpentinele iubirii



cât soare mi-e în ochi…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Mai 23, 2012 la 9:00am — 1 Comentariu

Sărut

 

mai departe de mine

cu un anotimp

locuiești tu



din pieptul ciugulit de ceață

aproape că țipi de câte ori întorc spatele

strigi atât de tare încât mă ajung fricile tale

până la brâu



când întorc privirea

îți cresc ramuri din podul palmei

de parcă cerul tău e mai înalt ca al meu

cu cel puțin măsura unui vis



întinși deasupra carului mare

ne sărutăm cât să cuprindem toate fântânile

în care se scufundă…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Martie 31, 2012 la 12:50pm — 2 Comentarii

însetat de dragoste

 

primul bărbat care m-a văzut fără hotare 
plânge pe dinlăuntru

el crede că poate trăi pe întuneric
cu cerul îngrămădit în pupilele dilatate

prin pielea lui s-a împrăștiat iubirea
ca o haină de foc în plină iarnă

și-a omorât visul cu sânge de porumbel

acum umblă ca un vampir însetat de dragoste
mângâind porțelanuri

lumina îl doare
pianul e dezacordat

...mărul stă pe masă
nemușcat

Adăugat de Romita Malina Constantin la Martie 18, 2012 la 7:43pm — Nu sunt comentarii

distanțe

 

 am crescut ca o copilă printre fustele nopții

aproape translucidă

aproape înfometată de macarale ce țin stelele la distanță



parcă nimeni nu mai vede vinul îmbibat în pâine



niciodată îmbrăcată pe deplin

tremur în fiecare primăvară

și îmi usuc sângele îndelung la lumina unui far

singurul ghid care mă salvează

de trupul prin care umblă târâtoare



când mi-e teamă cânt

neînțeleasă



...în patul meu se…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Martie 4, 2012 la 8:55am — 2 Comentarii

Arlechinul

 

 în afara nopților când dorm
visez până la sufocare
până nu mai știu culorile
și hainele rămân mari pe tatuaje


când mi-e prea cald
stau cu mâinile întinse pe orizont
de parcă aștept să-mi lungesc trupul
în prelungirea soarelui
până ard ultima cortină
în spatele căreia dansez

sunt arlechinul care nu poate râde niciodată

Adăugat de Romita Malina Constantin la Februarie 20, 2012 la 2:33pm — Nu sunt comentarii

Război între două avatare [Parodie]

 

 Într-un colț de fereastră virtuală avatarul ei ;are perdeaua în cap semn că e ștrengăriță ,dezinvoltă și romantică. E clar! Fotografia vrea să transmită mesaje subtile.

În celălalt colț... el; de cele mai multe ori fără fotografie sau cu alte imagini pe care le schimbă uneori... poate e cameleon?

Ea încearcă să-i pipăie literele. Altceva nu are ce! El Scrie cuvinte prelungite în vocale; Aha!.E copilăros!

Brusc ar vrea să se rostogolească cu el prin zăpadă și își…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Februarie 14, 2012 la 1:51pm — Nu sunt comentarii

Derivă

 

 prin mine plutesc nave încărcate cu nopți

când cerul se scutură de stele ca un apucat de friguri

un scârțâit lung leagănă miezul

până luna îmi smulge sângele la încheieturi



noroc cu bluza puțin decoltată

cu umitoarea mea bluză albastră



de câte ori număr valurile uit nordul în colivia cu canari

și-mi desenez o șa pe fiecare coamă albă de apă



câte insomnii mă fac prințesa unui șeic



nici nu mai știu dacă am…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Februarie 12, 2012 la 9:28am — 1 Comentariu

Crepuscul

 

 eu sunt cea care răsfoiește fantele de lumină ale tunelului

prin care mergi obosit



din când în când arunci o privire pieziș

poate lanțul de întuneric îmi va încinge mijlocul



țin silabele în sân pana ies din cocon spre soare



m-ai fuma cu nesaț ca pe o ultima țigară unui condamnat

m-ai îngropa sub ureche și mi-ai șterge numele cu vin roșu



când ți-e sângele în clocot

numai eu știu alchimia trupului tău





iți curg…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Februarie 10, 2012 la 9:25am — Nu sunt comentarii

Ultima reprezentație

 până și doctorii au încetat să-i mai îmblânzească viermele care roade 

mai fac câte o radiografie din când în când

apoi pleacă și îi spală măștile decupate



el se întoarce cu fața la peretele renovat de curând

deschide fereastra și ridică dantela deasupra soarelui

apoi își îmbracă hainele de Duminică



chiar azi a rupt ultima hartă plină de trasee străbătute



ce cald e în balonul agățat ca o șosetă la uscat

tocmai de culmea cerului…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Ianuarie 28, 2012 la 10:06am — Nu sunt comentarii

Zbor din oglindă

trecea prin oameni cu oglinda aproape de chipul ei

uneori își vedea buzele alteori ochii

trebuia să existe un loc unde să vadă și pletele pe care se coc gutuile

de aceea căuta diferite unghiuri





dacă vreun șarpe lăsa dâre sticloase

îngheța până inima devenea o calotă fără acoperiș

și atunci oglindea stelele



nesfârșitele stele călătoare





câte străzi a colindat aproape alergând

ținea ascunsă în haină o dragoste care nu…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Ianuarie 27, 2012 la 4:33pm — Nu sunt comentarii

fulg de gând


cum ninge 

parcă ar crește zilele copilăriei
în ochii tăcuți

duios

te țin în pumn iubire
ca pe un hulub speriat

când te așez în mine
umblu haihui fără să știu

Adăugat de Romita Malina Constantin la Ianuarie 21, 2012 la 12:30pm — 2 Comentarii

salt

Tu nu vezi? 

suntem copii ai luminii

doar atingem frunzele

doar sărutăm cuvintele

și se face Duminică



să ne ascundem în ulcică

cât se crapă tăcerea

apoi să ne prelingem pe rouă



să ne ținem în brațe

ca două semințe ce ies din coajă



și până atunci să scriem despre dragoste



dar înainte de toate pescuiește visele

usucă-le în cămașă ca să le crească ochi

apoi toarce bucle și invită-mă să urc…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Ianuarie 18, 2012 la 1:09pm — 3 Comentarii

Între dimineți

dacă privești atent 

zilele pe care nu le-am trăit

stau în căptușeala ochilor

și peste toate stă noaptea





trubaduri cu zâmbete crețe

îmi pun în palmă bani cu amprente de rouă

nedeslușite pălării stau spânzurate de arcuș

agațându-mi rochia de vraja lor





îmi spun ,,vino frumoaso cu păsări albe pe buze''

iar pe chip mi se desfac bobi de soare

până cine mai știe unde

doar atunci







dacă privești…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Ianuarie 11, 2012 la 1:55pm — 2 Comentarii

Dans orb

 habar n-am cum e zidul 

cât de aproape sau cât de subțire

nici noaptea de dincolo de el nu o văd



e destul de liniște aici



ce dacă nu am ferestre

desenez liniuțe pentru fiecare latură a ochiului tău



am aruncat toate perechile de pantofi



aud voci la capătul patului

sunt pline de iarbă înaltă

încerc o emoție doar atunci când aud râsul dimineților



dacă întind o mână mi-e frică să nu scap ultima promisiune …

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Ianuarie 11, 2012 la 11:47am — 2 Comentarii

Fulguiri

 

 tot ce respiri
e ceva între strigăt și fugă

va începe să ningă

deasupra noastră sunt focuri

la capătul cerului
șuvoaie toarse picură ceară

nu-mi amintesc să fi învățat apusul crestelor
pe care calc

Adăugat de Romita Malina Constantin la Decembrie 30, 2011 la 4:19am — Nu sunt comentarii

Îngheț

nu am multe lucruri să iert



mi-am lăsat cearcănele pe un balansoar

acum câteva nopți și-o zi



când ating întunericul

pariez pe nebunul ce aleargă pe tabla de șah



dacă râd trec prin mine toate pădurile

cu ușurința cu care tragi primul fum de țigară



și caprele negre șchioapătă de încă un gând



îmi calcă moartea care mi-a înfășat în voal

singurul făt frumos orb



toți m-au iubit

fără să le pese de iarna…

Continuare

Adăugat de Romita Malina Constantin la Decembrie 20, 2011 la 3:42pm — 4 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->