Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Florin T. Roman's Blog (108)

Eminescu - definiţii

Pentru sufletul acestui neam,

izvorât din lacrimă de sânge

şi deprins a suspina şi-a plânge,

Eminescu-i rană şi balsam.

 

Pentru oamenii acestui plai,

care şi-au păstrat credinţa vie

şi trăiesc cu dor de veşnicie,

Eminescu-i un crâmpei de rai.

 

Însă pentru viermi lumina-i chin,

ei nu pot privi nici chiar la stele;

pentru iude şi alte lichele

Eminescu-i fiere şi venin.

 

Rugăciune şi…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Iunie 14, 2017 la 8:47pm — 1 Comentariu

Destin liric

Luntrea fiinţei mele înoată prin

                            nemărginirea cuvintelor,

zeul poeziei mă ştie din cărţi şi din suspine;

o dată pe veac am dreptul să intru

                            în Sfânta Sfintelor,

să aduc ardere de tot versuri şi rosturi depline.

 

Mi-e grea călimara de sens şi de

                             doruri latente,

destinul îmi atârnă de o stea în devenire,

aştept răbdător în…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Iunie 12, 2017 la 3:16pm — Nu sunt comentarii

Geometrie cu înger în ploaie

Un matematician mi-a spus

că distanţa cea mai scurtă dintre două puncte

se numeşte linie dreaptă.

Un înger mi-a şoptit

că linia dreaptă dintre două suflete se cheamă iubire.

Ploaia cădea incestuos şi solemn

în spirala veşnic perpendiculară

pe zborul păsărilor emigrante.

-Ştii ceva? - mi-a mai zis îngerul -

Omul este o bisectoare din sânge şi timp

între lumină şi întuneric,

între bine şi rău,

între viaţă şi…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Iunie 6, 2017 la 4:36pm — 2 Comentarii

Iubito, trandafirul...

Iubito,

îţi dau o veste bună:

trandafirul pe care 

în suflet mi l-ai sădit

în ziua când ne-am despărţit

a-nflorit.

L-au ajutat să odrăslească

amare, fecunde,

lacrimile durerilor tale profunde.

Acum, de la el,

întreg sufletul mi-e înmiresmat,

mi s-au mai îndulcit

chiar şi rănile lăsate de păcat.

Doar că ţepii lui ascuţiţi

ca acele de pin

mă mai zgârie pe vise

uneori, când…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Mai 29, 2017 la 2:38pm — 5 Comentarii

Dimineaţă de mai - invocaţie

Vino, dimineaţă frumoasă de mai,

cu creanga ta verde desprinsă din rai,

cu cerul tău tandru ca un zâmbet subtil,

cu soarele-ţi vesel ca un joc de copil!

 

Vino, dimineaţă curată de mai

cu ochii de-azur şi cu părul bălai,

cu izvoare de dor şi cu braţe de flori,

cu penaj în alb-negru şi cu vise-n culori!

 

Vino, dimineaţă-nsorită de mai

cu utrenii pe buze şi dulceaţă în grai,

cu voal de zefir, cu feeric…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Mai 4, 2017 la 2:18pm — 3 Comentarii

2 ochi, 11 lacrimi şi-un zâmbet

                   Motto: „Şi a lăcrimat Iisus”

                                                                   (Ioan 11, 35)

 

 

Un ochi – spre-a admira tot ce a creat Dumnezeu,

Un ochi – pentru a privi în mine însumi, mereu,

O lacrimă – pentru toate păcatele mele,               

O lacrimă – pentru toate păcatele tale,                  

O lacrimă – pentru partea căzută din stele,          

O lacrimă –…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Aprilie 19, 2017 la 3:36pm — Nu sunt comentarii

România răstignită

Românie, Românie, ţară tristă, muribundă,

Ultimele tale lacrimi în ţărână se scufundă.

Ciocanul lovind în cuie se aude tot mai tare,

Maica Domnului ţi-aprinde sub cruce o lumânare.

 

Iuda politicianul te-a vândut, rânjind a coasă,

La pachet cu toţi eroii, pe preţ de târfă leproasă:

Zece dolari, zece ruble, zece euro goi, trişti,

La o bancă mondială, la Pilaţi ecumenişti.

 

Sinedriul, fără vreun scrupul, a ratificat…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Aprilie 10, 2017 la 4:30pm — 1 Comentariu

Elegii de primăvară

                          după George Topîrceanu

 

I.

De prin lunci, de prin poieni

s-a desprins un zvon bizar,

ce-a-mpletit în zori de zi

salbe lungi de chihlimbar,

versuri dulci de poezii

pentru flori

albe, de crin

şi viori

de cer senin.

Primăvară în…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 29, 2017 la 3:58pm — Nu sunt comentarii

Duhovnic

În genunchi,

sub epitrahilul său,

văd cum Pământul e tot mai mic

şi stelele tot mai strălucitoare.

 

În genunchi,

sub epitrahilul său,

aud cum, în loc de bătăile inimii mele,

bat clopote de mănăstiri primordiale.

 

În genunchi,

sub epitrahilul său,

simt cum, în loc de sânge,

îngerii îmi urcă şi îmi coboară prin vene.

 

În genunchi,

sub epitrahilul său,

Cerul e mai aproape de…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 14, 2017 la 3:02pm — Nu sunt comentarii

MAMA

Măi, fir-ar să fie,

de ce femeile astea

n-ajung şi ele mari scriitoare,

mari poetese, mari filosoafe,

mari teoloage, voievoade?

Ce-o fi cu ele, mă?

 

Mai scriu ele câte ceva,

pe-aici, pe colo,

mai au câte-o idee,

dar femeia – tot femeie.

 

Nu putea să aibă şi ţara asta

un Eminescu feminin?

Nu putea să aibă şi lumea asta

o Einsteină, o Napoleoană?

 

Femeia, domnule, nu-i…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 7, 2017 la 11:31pm — 1 Comentariu

Sfârşit de iarnă

O dimineaţă zdrenţuită, sau întreagă –

ce mai contează? -

făcându-şi cuib întru

clipa veşnic muribundă

a istoriei condiţiei umane,

în timp ce pe deasupra un stol

de cocori fără aripi survolează

ultimele respiraţii ale iernii.

 

O amiază fără pretenţii de lumină,

bifată cu grabă

în agenda supraîncărcată

a unui pelican cu foi de ziar

în loc de pene.

 

O seară arcuită maximal către…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Februarie 21, 2017 la 4:52pm — Nu sunt comentarii

Fulgi şi cuvinte de Făurar

Cu un poem greu prins la brâu,

ca şi cu o piatră de râu,

într-o seară târzie, liniştită,

precum umbra unui vultur în zbor

întinsă pe o jumătate de planetă,

sar înainte,

mă arunc printre cuvinte...

 

Afară ninge cu ninsoare de cerb...

 

Îmi vine să mă scutur

de acest februarie respingător

însă cuvintele hibernale mă apasă

cu o presiune nemaiîntâlnită,

cel puţin de mine nemaicunoscută;

mai…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Februarie 15, 2017 la 9:48pm — 2 Comentarii

Ce folos?

(adaptare după un text de priceasnă ortodoxă românească

din secolul al XVIII-lea)

 

Ce folos, ce folos,

Minte fără de Hristos?

Ce folos, ce folos,

Suflet fără de Hristos?

Ce folos, ce folos,

Trup uman fără Hristos?

Ce folos, ce folos,

Voievozi fără Hristos?

Ce folos, ce folos,

Guverne fără Hristos?

Ce folos, ce folos,

Parlament fără Hristos?

Ce folos, ce folos,

Lege fără de…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Februarie 2, 2017 la 2:47pm — Nu sunt comentarii

Fereastră spre zbor

Rostul secundei de s-ar topi în mine,

în loc de sânge cald, palpitând uşor,

mi-ar curge prin vene istoria

şi cerul dintr-un ochi...

Fereastra dinspre zborul păsărilor

larg s-ar deschide, şi timid,

pe când umbrele banalelor preocupări cotidiene  

ar zvâcni într-un sertar al timpului

închis demult, pentru totdeauna.

Noi, toţi, ştim,

nu mai avem nevoie decât de cuvânt.

Sau poate, printre atâtea himere,

de…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Ianuarie 26, 2017 la 3:50pm — Nu sunt comentarii

Greu de priceput

Iisuse Hristoase,

Iisuse Hristoase,

cum poate obrazul Tău

încape

atâtea săruturi de trădare,

în fiecare zi,

de mii de ani,

de pe icoane adunate?

 

Iisuse Hristoase,

Iisuse Hristoase,

cum poate fruntea Ta

să asude

atâtea pungi de arginţi,

în fiecare zi,

de mii de ani,

de la atâtea Iude?

 

Adăugat de Florin T. Roman la Ianuarie 9, 2017 la 2:45pm — 2 Comentarii

Serenadă

Mă cheamă liniştea orelor târzii

să-ţi culeg lacrimi de flori şi sfinţi

din ochii adânci, din lanuri de grâu copt,

legănându-se în miez de vis de prinţi.

 

O, cât de mult aş vrea să mă pierd

pe urme de rătăcitori sihaştri,

prin codrii, printre silabe de rugăciune

ca ochii tăi, ca ochii lor - albaştri.

 

O, cât de stele miroase acest trup

că-mi vine să sărut asfinţitul pe frunte

şi-mi mai vine să zbor neauzit,…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Ianuarie 3, 2017 la 3:41pm — Nu sunt comentarii

Al patrulea mag

- din Tradiţia Bisericii Creştine -

 

 

 

Se spune că atunci când magii au pornit la drum, călăuziţi de Steaua de la Răsărit, nu erau trei, ci patru: Gaspar, Melchior şi Baltazar. Celui de-al patrulea i s-a pierdut numele în negura vremurilor…

Toţi patru au luat cu ei daruri pentru Fiul de Împărat despre care ştiau că se va naşte în locul deasupra căruia se va opri Steaua. Unul a luat aur,…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Decembrie 23, 2016 la 2:54pm — 2 Comentarii

Serafim

Ceasornic al orelor târzii,

Sfânt!

Ceasornic al clipelor pustii,

Sfânt!

Foşnet veşted de verb „a iubi”

Sfânt!

Hotare de inimi golite, zdrobite,

Domnul Savaot!

Uneori cerul e mult prea albastru,

alteori adevărul e mult prea adevăr.

Dar şase perechi de aripi

umplu cerul

şi adevărul

de strigarea lor...

 

 

Adăugat de Florin T. Roman la Decembrie 20, 2016 la 4:09pm — Nu sunt comentarii

Cadenţe hibernale

E decembrie.

În văzduh pluteşte,

pe aripi de vânt rece, dragostea.

Ninge iar peste ţara mea.

Undeva, departe,

la poalele unui munte

cu creste cărunte

se odihneşte un sat

de vreme şi de lume uitat.

Satul trimite spre norii târzii

rotocoale de fum cenuşii...

 

E noapte.

Luna pătrunde prin vitralii

de biserici încă nezidite,

tandru, discret,

în naosul sufletului meu de poet

şi…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Decembrie 15, 2016 la 4:23pm — Nu sunt comentarii

Rezultate, analize, prognoze

Un tren ce vine, un tren ce trece:
Nu vă-mbătaţi cu apă rece!

Ai fost, n-ai fost - tot aia-i treaba,
Cu ei sau alţii - tot degeaba...

Un pas în plus către pieire...
De nu ne-ntoarcem la Iubire!

FLORIN T. ROMAN,
12 decembrie 2016,
Sfântul Ierarh Spiridon

Adăugat de Florin T. Roman la Decembrie 12, 2016 la 11:15pm — Nu sunt comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->