Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Giurgiu Silvia's Blog (98)

Strategii de pandemie

Cred că fiecare ne-am alcătuit un plan de apărare împotriva acestui atentat terorist planetar, mai mult, sau mai puțin, mai bun, sau mai rău, mai elaborat, sau mai simplu. Conștient, sau inconștient, ne construim ziduri, îndărătul cărora ne refugiem, pentru a ne reîncărca, pentru a ne pregăti ,, muniția” necesară unei riposte impuse de circumstanțele cameleonice, cărora ne adaptăm din fuga nebună, în care suntem angrenați.

,,Nimic nou sub soare!” se putea spune, cu ceva timp în urmă.…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Noiembrie 23, 2020 la 8:49pm — 1 Comentariu

CĂRARE SPRE CER (proză scurtă)

- Am nevoie de un defribilator! Urgent!... răcni doctorul, bătând din picior, luptându-se din răsputeri să împiedice ieșirea din trup a sufletului ce stătea să iasă, răbufnind spasmodic sub privirile lui îngrozite. Nu m-ați auzit, inepților? Repede, că o pierdem!

Cineva îi puse în mâini unul, iar el să năpusti asupra pieptului fragil al fetei, stimulând cu disperare inima, ce nu mai dădea niciun semn de viață. Lacrimile se uneau cu transpirația, care se prelingea de pe frunte, pe obraji…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Noiembrie 10, 2020 la 6:42pm — 1 Comentariu

Din peripețiile Dănuței

Rezemată de gardul scund al grădinii de flori, bucuria Dănuței întruchipată de bicicleta nou- nouță, adusă de tata cu o seară în urmă de la oraș, special pentru ea, strălucea cochetă în lumina suavă a soarelui, abia ivit printre crengile unduioase ale salcâmilor adormiți, așteptându-și cuminte stăpâna, care se tot ițea la fereastră, admirându- i vrăjită roșul scânteietor, ce contrasta elegant cu argintiul roților. Trecerea în anul întâi de liceu impunea o asemenea achiziție destul de greu de… Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la August 22, 2020 la 11:35pm — Nu sunt comentarii

Mercenarul invizibil

În memoria lui genetică nu ar fi trebuit să rămână nicio informație, din cealaltă viață trăită, terminată într-un mod atât de patetic, după o existență glorioasă, chiar dacă aceasta devenise unul din cele mai negre capitole din istoria omenirii. Nu reușiseră să-i anuleze în totalitate amintirile, când îl trimiseseră din nou în lume, pentru că nu ajunsese la nivelul spiritual necesar, ca un suflet să se stabilească, odată pentru totdeauna la locul său, printre îngerii buni sau răi ai cerului.…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Iunie 20, 2020 la 2:53pm — 3 Comentarii

Proba de foc

Toamna lui 1980 sosi în familia Dănuței cu mari emoții, cu pregătiri pe ultima sută de metri a temelor pentru vacanța de vară a fraților mai mari, care pe de o parte, din neglijență și lehamite, pe de altă parte, din cauza sarcinilor interminabile puse în spinările lor fragile, de către părinții exigenți și cu principii spartane, ce țineau să-și educe fii în spiritul muncii și al responsabilităților, care de cele mai multe ori depășeau capacitățile lor fizice și intelective, le tot…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Mai 22, 2020 la 12:45am — Nu sunt comentarii

Carantină ca-n povești

Martie cernea bruma norilor cenușii peste colțul de rai înconjurat de apele limpezi ale mării, poleind cu argintul înlăcrimat al zorilor palmierii întristați și singuratici. Mica insulă ruptă de lumea de care nu o separau mai mult de câteva mile, părea ruptă de civilizație. Frumusețea negrăită a locului atrăgea vizitatorii ca un magnet, dar numai în anotimpurile prielnice turismului. Din noiembrie și până în aprilie, acel tărâm al zeilor devenea ostil și neprimitor, iar singurul suflet care…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Mai 8, 2020 la 5:37pm — 5 Comentarii

Blestemul tăcerii

Băiatul se așeză gâfâind, pe zidul prăbușit, ce împrejmuia rămășițele domeniului răposatului marchiz, a cărui stirpe se stinsese odată cu el. Aici venea Denis, în fiecare zi, după orele de școală, ca să-și jelească umilințele și agresiunile îndurate în instituția unde învăța și unde ar fi trebuit să se simtă în siguranță. Se presupunea că școala este al doilea cămin al unui copil, după casa părintească. Așa susțineau părinții lui și profesorii care, de fapt erau mereu…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Aprilie 5, 2020 la 9:00pm — 4 Comentarii

Drapelul morții

Pe cerul de un albastru incert, fumegau încă desenele horror ale avioanelor de război, care până mai deunăzi spintecaseră văzduhul cu șuvoaie de foc și moarte, pe care le scuipau asemeni unor balauri înnebuniți, din burțile lor sătule de bombe. Tăcerea plana asupra lumii, la fel de perfidă și plină de neprevăzut, iar oamenii transformați în jivine înfricoșate, subnutrite și periculoase, ieșeau pe brânci din grotele săpate în pântecul muntelui, unde se ascundeau până trecea ploaia de plumb și…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Martie 14, 2020 la 7:04pm — 1 Comentariu

Suspinul chitarelor



Plânsul chitarei încetă, la fel de brusc cum începuse, scriind continuarea cântecului, pe obrajii femeii, brăzdați de lacrimile remușcării. Degetele lipsite de vlagă, tresăreau sub intensitatea suspinelor, smulgând corzilor îndurerate, gemete prelungi. Peste ferestrele cenușii, ploaia își prelingea tristețea, iscodind curioasă odaia slab luminată. Din când în când, cerul despica întunericul nopții cu biciul său de foc, dojenind universul cu tunete asurzitoare. Brațele se strânseră avide…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Februarie 12, 2020 la 11:36pm — 6 Comentarii

Sora mai mică(file de jurnal)

Ce statut ingrat și frustrant, de cele mai multe ori! Mereu exclusă din activitățile misterioase ale fraților mai mari, tratată cu nesuferită superioritate, justificată doar prin numărul de ani în plus, niciodată luată în serios și ironizată la tot pasul, făceam salturi mortale, să le câștig respectul și considerația, executând cu patetic exces de zel, toate comenzile lor absurde și hazardate, încasând în locul lor chelfăneala părinților, care se mulțumeau mereu cu cel mai la îndemână,…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Decembrie 6, 2019 la 9:08pm — 1 Comentariu

Ultimul Mesager (omagiu adus zilei de 1 Dec.)

Anumite idealuri, născute, crescute și înțelese cu adevărat, mai dăinuiesc astăzi în anumite inimi, care au cunoscut istoria pe viu, trecând prin ea cu pași șovăielnici, cu mintea bântuită de spectrele morții căzute din cerul plumburiu, în al cărui abis se fugăreau avioanele cu burțile pline de bombe, cu ochii răniți de sângele înghițit de pământul însetat și de morții risipiți printre brazdele gliei, de foamea cumplită, care le sfâșia măruntaiele, oferind în schimb halucinații și delir. Au…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Noiembrie 30, 2019 la 4:25pm — 1 Comentariu

Formula magică a iubirii

Sorb din priviri chipul angelic ce visează heruvimi, legănat de brațele mătăsoase ale lui Morfeu. Peste ochii negri și sprințari, care mi-au iscodit toate ascunzișurile minții, s-au coborât cuminți și învinse, pleoapele bordate de gene lungi și negre, pe care le sărut încetișor, cu adorație. Fluviul întrebărilor pe care le-am întâmpinat mereu cu răbdare și încântare, s-a întrerupt, deocamdată, lăsându-mă cu răspunsul neterminat. Setea lui de cunoaștere, curiozitatea înnăscută, inteligența…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Octombrie 26, 2019 la 5:43pm — Nu sunt comentarii

Prezentare roman Condamnare

O poveste de viață dramatică, atingând adesea culmile tragicului, o percepție intensă a durerii, frustrării și neputinței absolute, trăită într-o tăcere grea, impusă de consecințele devastatoare ale unei boli incurabile, care a anihilat, una câte una, toate funcțiile corpului, lăsând vie doar vederea, nevoită să exprime, prin intermediul celor doi ochi hipnotici, albaștri ca două lagune adânci, în care cerul se reflectă misterios și cu ajutorul tehnologiei ultra-moderne, întruchipată de Tobi…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Octombrie 10, 2019 la 4:31pm — 3 Comentarii

Candy și ursulețul de pluș

Îndărătul ochelarilor grotești cu lentilă dublă, enormi și de cel mai desăvârșit prost gust, ea se simțea în siguranță și își putea ascunde nestingherită gândurile, frumusețea și inteligența prea sclipitoare, pentru a fi suportată de societatea în care trăia. Ochii de culoarea violetelor de Parma iscodeau neobosiți lumea prin sticla groasă și întunecată, asimilând cunoștințe, admirând neobservați frumusețea oamenilor sau cutremurându-se de hidoșenia lor.

Constatase din fragedă…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Septembrie 8, 2019 la 11:53pm — 4 Comentarii

Poarta speranței

Cu primele zile ale lui iunie, vremea își domoli asalturile războinice împotriva continentului, pe care l-a devastat în lung și în lat, vreme de o iarnă și o primăvară întreagă. Natura își jelește încă victimele și abuzează cu disperare de capacitatea de regenerare cu care a fost înzestrată, pentru a-și obloji rănile trupului, jurând răzbunare cruntă conspiratorilor planetei. Un soare speriat și slăbit caută ascunzătoarea norilor, îndărătul cărora se simte mai protejat. L-au îmbolnăvit și pe…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Iulie 30, 2019 la 7:24pm — 2 Comentarii

Condamnare (fragment)

În răstimp de numai o lună de la revenirea ei spectaculoasă pe scena vieții, progresele doctoriței deveniseră subiect de studii științifice și tema unor lungi dezbateri și controverse în lumea medicală. Oricât se opusese ea scurgerii de informații în presă si în televiziune, aceasta se produsese inevitabil, deoarece nu se vorbea despre altceva în tot spitalul. Intervenția chirurgicală menită să-i reconstruiască tractul respirator fusese programată pentru ziua următoare, iar echipa medicală…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Mai 29, 2019 la 7:14pm — 3 Comentarii

Cavalerul Luminii







Peste satul amuțit și paralizat de troienele înalte cât gardul, spiritul întârziat al sărbătorilor de iarnă abia trecute se lamenta, prins de viforul aprig, ce se răsucea și se despletea printre salcâmii din vale, pe care-i îndoia cu turbare, încercând să-i doboare. Pădurea fiind tânără, se mlădia supusă și elastică sub puterea vântului, formând cupluri grațioase de balerini, ce se învârteau într-un vals amețitor și disperat. Fulgii de zăpadă se agățau de ramurile înlănțuite…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Mai 22, 2019 la 10:50pm — 2 Comentarii

Strigăt de dor

Mă aplec peste izvorul gândului sorbindu-i prospețimea până în tainițele sufletului, mă oglindesc mirată în oglinda unduioasă care-mi descompune chipul în curcubee ciudate, alcătuind imagini fantomatice din trăsăturile mele. Fruntea se sprijină ostenită de buza fântânii așteptând răbdătoare ochii rătăciți, care se aleargă unul pe celălalt prin prundișul viu colorat. Părul dezmiardă obrazul străveziu al apelor, măturându-le neliniștea. Pe obrazul drept poposește o frunză aurie, venită pe…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Aprilie 9, 2019 la 9:43pm — 2 Comentarii

Triumful iubirii

În apele limpezi ale lacului Barcis, frunțile semețe ale Alpilor se unduiau grațios, împodobiți cu diademe orbitoare de către generosul Zeu al Luminii, care se zbenguia fericit cu Undinele năzdrăvane, născute din adâncurile tainice ale lumii subacvatice. Printre pletele lor de alge și corali se fugăreau sprințari peștisori viu colorați, ce scânteiau printre unde, asemeni unor curcubee minuscule. Malurile lacului fremătau neliniștite de goana vântului ce șuiera aprig printre sălciile,…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Februarie 26, 2019 la 9:53pm — 1 Comentariu

La răscruce de timp





Pe coama muntelui, dezgolită aproape indecent de podoaba-i vie și eternă, de către vânturile turbate slobozite din tainițele cerului, șade păstorul doborât de tristețe și dezolare, jelind tăcut oastea brazilor răpuși de-a valma, cât vezi cu ochii, smulși din rădăcini, frânți de la jumătate, risipiți pe coastele abrupte, răscolite până în viscerele pământului de plugul aprig al unei toamne nebune. Muntele acela fusese regatul lui și al neamului său, din moși strămoși. Domnise…

Continuare

Adăugat de Giurgiu Silvia la Februarie 20, 2019 la 5:22pm — 2 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->