Zile de naştere

Camelia Ardelean's Blog (90)

Sub pleoapa toamnei murmură gorunii

Sub pleoapa toamnei murmură gorunii,

Îşi dau bineţe păsări călătoare,

Iar ceru-şi prinde-un nor la cingătoare

(Pe gardul casei moţăie petunii).

 

Cu voal de-aramă, codrii şi ogoare

Se-nfăşură, în aşteptarea lunii –

Se-nghesuie printre zăplazuri unii,

Ce speră din caleaşca-i să coboare.

 

Cenuşa zilei zboară, risipită

Pe cuşma zării, pe fâşii agreste;

Când murgul nopţii-ascunde sub…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Octombrie 23, 2021 la 5:50pm — 1 Comentariu

Umbre (elidă)

Cândva om fi sfioase umbre râvnind la izul de gutui,

Ne-om „vindeca” singurătatea cu simţăminte amărui.

 

Ne vom feri sub crugul zilei de rânjetul anxiogen

Al morţii, care smulge clipe din fiece ipochimen.

 

Vom sta la coadă la uiumuri* cu tolba plină de pământ

Şi-om fi iluziilor noastre cel mai fidel îngrăşământ.

 

Eliberaţi de vicleşuguri şi dezbrăcaţi de vechiul chin,

Spre infinituri vom purcede cu paşi mărunţi de…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Septembrie 19, 2021 la 8:43pm — 2 Comentarii

Tăiem adânc în muguri de angoase

Tăiem adânc în muguri de angoase,

Aroma lor ne stă în gât, coclită

(Pe crengile atinse de artrită,

Atârnă, de un ştreang, speranţe roase).

 

Edenica secundă-i adormită,

Pe chipu-i alb se-nghesuie grimase;

Un ornic cam bezmetic stă de şase,

Cu suliţa de-o rază priponită.

 

Atunci când îndoiala ne încearcă,

Sunând din clopot în a minţii oază,

Ne bântuie stafii de ploi, de parcă

 

Furtunile în…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Martie 23, 2021 la 7:12pm — 4 Comentarii

Încolţeşte marea...

(blagiană)

 

Încolţeşte marea în privirea ta,

Gheaţa dintre inimi într-un val se sparge;

Degete de soare, după o perdea,

Mângâie surâsuri prinse de catarge.

 

Peste fruntea zării joacă pescăruşi,

Susură lumina-n tonuri de opale;

Tu mă iei de mână, mă strecori pe uşi,

Către labirintul visurilor tale.

 

Se zăreşte „umbra unor maci“ pitici,

Paşii mi se-apleacă să le-atingă glezna,

Fluturii de miere…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Octombrie 3, 2020 la 4:05pm — 7 Comentarii

Amorfe rânduri strigă pe o coală

Amorfe rânduri strigă pe o coală,

Rănite-n lupta dreptului la viaţă;

De un sonet atârn-o mogâldeaţă –

O slovă spartă, gârbovă şi pală.

 

O prind de guler – parcă e de gheaţă

Sau pare că-i trezită-acum din boală;

Cu grijă să n-o stric, o iau în poală

(Înşir de zor foneme noi pe aţă).

 

De câte ori am vrea să decupăm

Cuvinte din dantela limbii caste

Sau dăruim mai mult decât luăm,

 

Tot degustând…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la August 31, 2020 la 1:31pm — 4 Comentarii

Un lan de trestii înfloreşte...

Un lan de trestii înfloreşte-n mine,

Atunci când ochiul ţi se scaldă-n ape

Prin nuferi albi şi roz. Am ciuturi pline

Cu jocul tău nebun zvâcnind sub pleoape.

 

Apoteotic zbor spre noi victorii –

Sub platoşe de-argint schiţează cercuri;

Mi-e sufletul în braţele candorii,

La sânul gol, de miercuri până... miercuri.

 

Se umple-ntruna inima-mi concavă

De-un soi de fluviu – unica fereastră

Spre un ecou pornit fără…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la August 7, 2020 la 8:42pm — 5 Comentarii

Îmi caut viaţa...

Îmi caut viaţa la periferie,

Ca plapuma-ntr-un vechi şifonier;

Un suflu într-o stranie mumie,

În príer nu mă-nduplecă să sper.

 

De ce-n albastru e atâta negru

Şi-n ziuă se cufundă-atâta gri,

De ce nici răsăritul nu-i integru

Şi m-ocolesc secunde cilibii?

 

Aş vrea să smulg ades din păsări zborul,

Din stele-aş stoarce-agale bobi de cer;

Aş aduna-ntr-un ghem Ecuatorul,

Să nu-mi mai fie gerul…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iulie 17, 2020 la 10:06pm — 4 Comentarii

Sub ghilotina verbelor pizmaşe

Sub ghilotina verbelor pizmaşe,

Mă simt, de-un timp, ca peştele în apă,

Când pofta mea de stele mă adapă

Cu „găuri negre” suple, nărăvaşe.

 

Mai am un colţ de férigă sub pleoapă

Şi-n piept un set de vise mai poznașe –

Le-ngrămădesc cu sârg pe trei făraşe,

Atunci când luna gri în sâmbur crapă.

 

Dedaţi cu bătălii şi filipice,

Nu mai discernem mierea din petale;

Să fii normal – în cască ţi se zice…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iunie 27, 2020 la 12:51am — 1 Comentariu

Ascunsă în frunza din mine

Ascunsă în frunza din mine

Şi prinsă-ntr-un pom inutil,

Constat că de-acum mă susţine

Un vis pe un vraf de trotil.

 

Atârnă de muguri ferestre…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iunie 19, 2020 la 9:20pm — 9 Comentarii

Ambrozia îmi este pe sfârşite (sonet)

Ambrozia îmi este pe sfârşite,
Am dat pe gât penultimul pahar;
Mi-e verbul iarăşi galben de amar,
Degust la prânz silabe reci, prăjite.
Găsit umami* într-un…
Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Mai 31, 2020 la 7:30pm — 5 Comentarii

Eu am să plec...

Eu am să plec, iubite, e ultimul răvaş

Ce-l prind de geana zilei, cu lacrima la pândă,

În tine se răscoală (ch)iar propriul tău ocnaş,

În mine se frământă o aripă plăpândă.

 

Am încercat să-nlătur catranul din cuvânt,

Pe coala albă-a clipei să încrustez tăcerea,

Dar liniştea nu face cu iadul legământ,

Cum versul nu-nfloreşte-n poet de nicăierea.

 

Eu am să plec, moíra e crudă uneori,

Se zbate în pupile un dor de…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Mai 17, 2020 la 1:59pm — 5 Comentarii

Cum să desparţi sublimul de păcat

Cum să desparţi sublimul de păcat

Şi cum să furi din vifor adiere,

Pândind perversa clipă de plăcere,

Ce-n ţărm de anotimp ţi-ai rezervat?

 

Cum să-ţi convingi dezgustul să mai spere

La simţământul astăzi demodat,

Pietrificat în miezul de agat,

Când din speranţă nu se face-avere?

 

Se iroseşte inima-n şarade,

Cu râvna de-a-ncropi un dialog.

Cernite stări, frânturi din Eliade,

 

Încearcă poarta-n…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Mai 2, 2020 la 7:44pm — 12 Comentarii

Mi-e stinsă ruga-n muguri...

Mi-e stinsă ruga-n muguri de cuvânt;

Păcatul are germeni, se divide –

Prin nopţi încolăcite-şi ia avânt,

Dintr-un tunel cu tălpile aride.

 

Mă strânge-n chinga lui capricios,

Ca o haínă şi vorace hidră,

Preocupat să-şi termine de ros

„Meniul” nou ivit, cu dinţi de vidră.

 

Sub chipu-nşelător, ca de argint,

Îşi decupase-n grabă o fereastră,

Crezând că sub aroma-i de absint,

Calea spre iad o voi vedea…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Martie 19, 2020 la 8:13pm — 2 Comentarii

Eram un pom...

Eram un pom cu frunzele de aur

Şi fruntea-ncununată de lăstari,

Gustam arar din sâmburii amari;

Tăcerea lunii îmi era tezaur.

 

Mă-ngemănam cu fraţii mei arţari;

Nu bănuiam că-n penele-i de graur,

La umbra-mi poposea un minotaur,

Sedus de fructe cu esenţe tari.

 

N-ai cum să-ţi pui la înflorire scuturi,

Când sevele din tine se revarsă

Şi chiar de faci colecţie de şuturi

 

În resturi de…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Februarie 14, 2020 la 6:15pm — 3 Comentarii

Cum aş putea să-ţi spun...

Cum aş putea să-ţi spun ce mult mă doare

Că drumul tău coteşte spre apus,

Cu altă paralelă…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Ianuarie 17, 2020 la 6:20pm — 6 Comentarii

M-aş face val...

M-aş face val, să rătăcesc în trupul tău de alge,

Să prind conturul unui nor, lumina când se sparge,

Să te-ntâlnesc, Poseidon, prin lumea de meduze,

Să mai sărut, din când în când, zăpezile pe buze,

 

Să port pe umerii-mi de stea făclia de amurguri,

Să-mi scutur tălpile de-azur prin sate ori prin burguri,

Să mă-nveşmânt în borangic, a cerului mireasă,

Atunci când ploaia de safir din palma-i mă apasă.

 

Şi rătăcind ca un…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Decembrie 20, 2019 la 8:39pm — 2 Comentarii

La colţul străzii...

La colţul străzii stă o bătrânică

(Propteşte-o legătură de mărar,

Zidind cu greu la plânset stăvilar),

Cu ani crestaţi pe fruntea ei cea mică.

 

I-e gustul pâinii negru de amar,

Că însuşi frigul din rărunchi abdică;

A fost întreaga-i viaţă o furnică,

Târând încet fărâme de calvar.

 

Nu-i este dat oricui un drum spre moarte

Pe o alee îmbrăcată-n  flori;

Adesea de lumină te desparte

 

O…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Noiembrie 16, 2019 la 9:07pm — 4 Comentarii

Visăm...

Visăm ades egotic, visăm incestuos,

Meandrele din euri tixite-s de caverne;

Sobolii amăgirii îşi termină de ros,

La cina de pe urmă, himerele paterne.

 

Visăm indubitabil, visăm paradoxal,

Prin creier ni se scurge păcatul „cel” homeric;

La visuri nu există sezonul estival,

Ci numai anotimpul „salvat de întuneric”.

 

Iluzii incolore şi fără preambul

Ţâşnesc resuscitate, cu teamă de crepuscul;

Doar patima…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Noiembrie 1, 2019 la 4:29pm — 9 Comentarii

Sub fantasme înflorite...

Sub fantasme înflorite într-un falnic univers,

Am țesut din nestemate o atavică Lactee,

Cu apusuri erodate de un astru nou, imers –

Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.

 

Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni,

Le-am hrănit cu aforisme recoltate dintre file;

Între visele-mi de humă-mpovărate de tăciuni,

Ridicat-am o cetate din cerințe infantile.

 

(Când tăcerea ți-e prinosul pentru zei…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Octombrie 22, 2019 la 9:54pm — 5 Comentarii

Mi-e sufletul rob...

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,

Iar inima zace în grota-ispită –

Iubirea-fecioară cu chip de-Afrodită;

Se stinge Infernul subit, din orgolii.

 

În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,

Își plimbă lumina privirea-i placidă,

Crestează bujori pe simțirea-mi lividă,

Fărâme de zori își sporesc căutarea.

 

Mă leagă speranța de sine cu fundă,

Topitu-s-a gheața din fosta Giocondă –

Mă strânge la piept un…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Octombrie 11, 2019 la 2:44pm — 11 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->