Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Cepeha I. Mihai's Blog (89)

Vă mulțumesc!

Vă mulțumesc!

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Noiembrie 1, 2020 la 10:00am — 1 Comentariu

Sandi

Sandi

 

Mă numesc Alexandra, dar mi se spune Sandi, prin asemănare cu personajul din desenele animate ale…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Octombrie 21, 2019 la 10:00am — 1 Comentariu

Umbra trecutului - text integral

Ca mai toţi oamenii, cred şi eu că povestea vieţii mele este cea mai tare şi merită transpusă într-un film. Multă vreme m-am gândit cum să fac, dar nu-mi venea nici o idée, nimic. Într-o zi mi-am zis:

“Ce mare lucru? Mă apuc de scris.”

Aşa am crezut, numai că, după două pagini chinuite vreo două săptămâni, am epuizat subiectul, capul mi se pustiise şi totul părea neimportant.

Pe deasupra m-am trezit şi fără prieteni, care, ca şi mine, adică fără nici un rost, dar mai…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Martie 14, 2019 la 7:19pm — 3 Comentarii

Temă de meditaţie

Ninge viscolit. Studenţii abia s-au întors din vacanţă.

Din holul căminului de băieţi răzbate, prin termopanele abia montate astă vară, un ritm plăcut de ghitară şi o voce puternică.

 

„Singur mă plimbam pe stradă,

Singur mă plimbam pe-alei,

Singur în tăcerea nopţii şi-a parfumului de tei...”

 

Vocea de serviciu la intrare e a lui Daniel, care, plictisit de atâta stat dgeaba, zdrăngăne o ghitară şi urlă de…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Ianuarie 11, 2019 la 12:46pm — 1 Comentariu

Azi, in cartier (12) - Iza

 - Vreau… vreau!

- Ce vrei, Iza? încearcă să afle bunica Florica aşezată pe banca din faţa casei unde îşi petrece o mare parte din zi în timp ce nepoţica se zbenguie prin preajmă.

- Vreau ceva bun!

- Ţi-am dat ce-am avut, nu mai am!

- Hai să cumpărăm! rezolvă problema fetiţa asta creaţă şi zâmbăreaţă de numai trei ani şi jumătate.

Şi bunica n-are încotro, cumpără de la chioşcul din vale.

Cum în cartier sunt doar copii mai mari, de şcoală, Iza nu are…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Decembrie 11, 2018 la 6:00pm — 3 Comentarii

Umbra trecutului (2)

Suntem prin anii ’80.

Maria e în clasa a XI-a şi tocmai a ieşit de la cursuri.

E o zi cu burniţă care nu-i permite să-şi omoare timpul plimbându-se prin oraş până la ora patru când are autobuz către casă, în sat.

Ce să facă? Se aşează pe o bancă în autogară şi răsfoieşte un caiet.

Şi iată că, deşi afară e o vreme de rahat, pentru ea pare să apară soarele. Un tânăr se apropie încet şi o întreabă cu o voce dulce de copil alintat: 

- Domnişoară, nu vrei să…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Decembrie 3, 2018 la 11:00am — 3 Comentarii

Umbra trecutului (1)

Ca mai toţi oamenii, cred şi eu că povestea vieţii mele este cea mai tare şi merită transpusă într-un film. Multă vreme m-am gândit cum să fac, dar nu-mi venea nici o idée, nimic. Într-o zi mi-a căzut fisa.

“Ce mare lucru? îmi zic. Mă apuc de scris.”

Aşa am crezut, numai că, după două pagini chinuite vreo două săptămâni, am epuizat subiectul, capul mi se pustiise şi totul părea neimportant.

Pe deasupra m-am trezit şi fără prieteni, care, ca şi mine, adică fără nici un…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Noiembrie 27, 2018 la 3:30pm — 2 Comentarii

Azi, în cartier (11)

Din când în când, în cartier mai apare câte o rază de speranţă.

Întâi a venit şi a trecut Paştele.

Titel Trânjosu’ şi-a tăiat porcul ce venea la rând şi l-a transformat în cârnaţi afumaţi aproape pe tot, zicea că aşa ţine mai bine. A şi vândut din ei cu un leu/cm, motivând că nu are cântar.

Ceilalţi? Care ceilalţi?

Benet e mort şi aşa rămâne. Scarlat a rămas şi el dispărut. Colea s-a însurat cu fosta domnişoară, Gina şi a devenit un domn respectabil. Profesorul…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Iulie 5, 2018 la 9:54am — 4 Comentarii

Azi, în cartier (10)

În capul drumului ce trece prin faţa porţii lui Ilie stă moş Avram. Exact în faţa casei lui drumul coteşte la vale drept spre gară. Moşul are aproape o sută de ani, nici el nu mai ştie sau nu vrea să spună nimănui cât e de bătrân. Important e că Alzheimer l-a ocolit. Când are chef, povesteşte cui vrea să-l asculte, mai ales adolescenţilor care îl vizitează din când în când ajutându-l la treburi.

Acum, zăpada e pe topite, apă multă, pământ moale... zloată. Golănaşii din cartier, după…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Aprilie 11, 2018 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Azi, în cartier (9)

Dispariţia lui Beni a provocat unele schimbări în ordinea cartierului, dar nu cine ştie ce. Foştii clienţi, încă neinformaţi, ajunşi la uşa frizeriei, pot citi pe geam un anunţ scris cu ruj de buze de câtre acra văduvă a fostului Beni: „Firmă de vânzare”.

Ceilalţi?

Profesorul Pop şi-a schimbat traseul mai spre centru.

Colea s-a retras la noul domiciliu „forţat” oferit de cocheta Gina, care şi ea şi-a îmbunătăţit părerea despre partea bărbătească a lumii, Colea având…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Martie 1, 2018 la 5:00pm — Nu sunt comentarii

Azi, în cartier (8)

S-a făcut rece afară.

Prin termopanele lui Beni abia se aude şuieratul unui tren ce soseşte în gară.

- E „Foamea” de la Timişoara, îşi informează el cei doi clienţi dintre care unul aproape zilnic, Ilie.

- Ce foame? se miră Ilie.

- E interregio Timişoara-Iaşi, aşa-i spun ceferiştii. De unde i se trage numele, nu ştiu, că fomişti sunt pe tot traseul.

Şi pentru a-i confirma spusele, uşa se deschide şi un bărbat elegant intră cu spatele trăgând după el un…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Februarie 13, 2018 la 6:00pm — 1 Comentariu

Azi, în cartier (7)

Lucrurile merg din ce în ce mai rău. Lumea a luat-o la vale, adică la deal, la cimitir, repede de tot. 

Ambulanţele au devenit ceva obişnuit în cartier. Nimeni nu se mai miră.

Între timp, domnişoara profesoară Gina i-a lăsat pe mulţi cu gura căscată. De o vreme se tot laudă că are de gând să se mărite. Foarte frumos. Întrebarea care le stă pe limbă tuturor este: cine va fi fericitul fraier care să se sinucidă alături de dânsa? Nu că ar fi o femeie urâtă sau scorţoasă din cale…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Februarie 7, 2018 la 4:00pm — 2 Comentarii

Azi, în cartier (6)

Iată şi sărbătorile de iarnă.

Toată lumea se strofocă să facă şi să dreagă. Trăiască CAR-ul pensionarilor. Că vor plăti din greu, nu mai contează.

Zăpadă, ioc. Crăciun, revelion, Bobotează pe uscat. Măcar i-a scutit Domnul pe amărâţi de prea mult frig, dar nu chiar de tot, că nu se poate.

Zăpada a venit până la urmă. Numai de-ar fi doar atât. Cine ştie? E greu când nu ştii, dai nici să ştii prea multe nu e o treabă, doare mintea. Copiii merg la şcoală şi se îmbolnăvesc…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Ianuarie 29, 2018 la 7:18pm — 1 Comentariu

Azi, în cartier (5)

Ilie ia, totuşi, pet-ul într-o plasă şi se înfiinţează la uşa frizeriei lui Beni. Nu-i era lui de tuns, cât nevoia de a mai schimba o vorbă cu cineva, iar „la Beni” e singurul loc unde îi poate întâlni pe cei din cartier. Tot aici mai poposesc profesori şi funcţionari răblăgiţi de naveta prin satele din zonă. Gara fiind în apropiere, iar capătul de linie al microbuzelor în spatele ei, în fiecare după-amiază zona colcăia de lume. Asta caută Ilie.

Există şi o crâşmă, dar lui nu-i plac…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Ianuarie 23, 2018 la 11:32am — Nu sunt comentarii

Azi, în cartier (4)

Dana se retrage cu sufletul răvăşit. Scurta vizită în cartier i-a readus în minte întrebări existenţiale la care ea şi colegii din studenţie îşi băteau capul să găsească răspunsuri. În timp, au fost uitate, alte probleme, mult mai actuale, făcându-şi loc în viaţa ei. Ca şi pe alţii, nevoile şi dorinţa de a-şi face un rost au dus-o departe de ai ei. De atunci au trecut nişte ani şi încă are îndoieli, nu ştie dacă viaţa ei a urmat cele mai bune căi. E mulţumită cu soţul şi copilul ei, dar ceea…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Ianuarie 14, 2018 la 10:40am — Nu sunt comentarii

Azi, în cartier (3)

Ilie urcă alene spre casă tot salutând în dreapta şi-n stânga pe cei ieşiţi prin curţi cu treburi.

Veşnic pe banca lui, Benet învârte între degete o proteză dentară. Buzele îi sunt uşor umflate şi un firicel de sânge i se prelinge pe barbă.

- Ce faci, omule? Aici ţi-ai găsit să-ţi cureţi dinţii? îl abordează Ilie. Da’ ce ai la gură?

- Ce am?

- Ai căzut sau ce?

- N-am căzut nimic. Îl ştii pe Metea care stă pe undeva pe lângă cimitire? E paznic la market de…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Decembrie 2, 2017 la 12:00pm — 1 Comentariu

Azi, în cartier (2)

Unii, mai norocoşi, şi-au găsit de lucru mai spre centru, unde oraşul colcăie de lume şi prosperă, acolo unde construcţii de tot felul cresc precum iarba în spaţii ce păreau imposibile altădată. Acolo se fac bani mulţi care ajung în unele buzunare. Rău e că ajung în buzunare care sunt deja pline.

Nea Ilie coboară aproape zilnic la frizeria din spatele garii, dar nu pentru vreo tunsoare, că nu prea are ce tunde, doar aşa, să mai schimbe o vorbă cu lumea şi să joace table cu Beni,…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Noiembrie 25, 2017 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Azi, în cartier (1)

Cartierul a îmbătrânit urât.

Cei tineri şi în putere şi-au luat lumea-n cap. Casele sunt aproape pustii. Au rămas numai bătrânii să aibă grijă de ele şi de cei câţiva copii de şcoală care mai înveselesc uliţele în zilele nu prea reci şi fără ploaie.

Mai e şi Milu ţăcănitu’ pe care nu l-a vrut strinătatea. Acum e singur şi când nu se ceartă cu puştii de pe drum, cum că fac prea mare gălăgie, face poze la nesfârşit cu un aparat antic şi sigur fără film. Chipurile, vrea să le…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Noiembrie 15, 2017 la 2:30pm — 1 Comentariu

În derivă 1997 (17)

Mia rămâne pentru un timp singura responsabilă de bunul mers al afacerilor. Ceilalţi patru sunt purtaţi de maşina lui Tudor, condusă de Lică, spre nord, către târgul de baştină din frumoasa Bucovină. Sosirea lor nu stârneşte curiozitatea nimănui. Oamenii au alte preocupări şi, în afară de câteva cunoştinţe foarte apropiate,  nimeni nu ştie care este viaţa lor, iar pentru cei insistenţi femeile au avut un singur răspuns: „Sunt plecaţi cu afaceri”.

La…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Octombrie 20, 2017 la 1:00pm — 4 Comentarii

În derivă 1997 (16)

Încet şi chinuitor, timpul trece totuşi. Afară plutesc fulgi nehotărâţi, încercând să lege prima zăpadă.

Marcu are ochiul drept eliberat şi se poate mişca în voie prin salon şi pe culoar. Ar vrea să-şi omoare timpul citind ceva, dar nu poate. Este supus la tot felul de teste, toate tranzitorii, starea nefiindu-i stabilizată. Şi celălalt ochi evoluează bine. I se scot şi firele de sutură ale operaţiei, iar tumefierile regresează mult, apropiindu-i…

Continuare

Adăugat de Cepeha I. Mihai la Octombrie 14, 2017 la 2:24pm — Nu sunt comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->