Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

George de Podoleni's Blog (115)

să nu mă lași hai-hui

iubito, cade frunza,
mai vino și m-alintă,
că mi-i uscată buza
și limba mă irită,

de-aceea mă alintă,
să nu mă lași hai-hui,
ca toamna să mă mintă,
că sunt al nimănui...

și să nu cadă bruma
pe ochii mei verzi, încă;
se cam îngroașă gluma
și toamna îmi mănâncă,

din palmă, roua caldă
în care-ți vedeam chipul.
deci nu-l lăsa să-mi cadă
pe umeri, astăzi, timpul...

Adăugat de George de Podoleni la Septembrie 23, 2013 la 1:00pm — 2 Comentarii

ZÂMBEŞTE-I TOAMNEI!

zâmbeşte-i toamnei!

cum ştii doar tu,

cu palmele în şolduri,

legată strâns la brâu

şi spune-i vorbe dulci,

alint-o că e tristă,

ea ţi-a dăruit

gutui, mere şi nuci

şi şterge-i, în batistă,

năsucul ei răcit;

pe mine m-ameţeşte

că vinul s-a acrit...

zâmbeşte-i toamnei!

vezi că plânge

şi tremură de frig, sărmana,

că vântul şturlubatic

dezbracă toţi copacii

furându-le coroana

şi-o…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Septembrie 23, 2013 la 10:30am — 2 Comentarii

scriu cu-n deget prin zăpadă

astăzi, cum mă știi, boem,

scriu, c-un deget prin zăpadă,

pentru tine un poem.

 

însă, ori este geloasă,

ori haină, iarna asta,

ba mă ceartă, ba mă lasă

 

numai în genunchi să-ți scriu

cu un deget prin zăpadă

și râde-apoi și eu mă tem

că o să-mi înghețe mâna

și nu termin acest poem.

 

strecurându-se, șireata,

se așterne peste versuri

și mă-ntreabă: „nu e gata?”

dar eu știu, vrea să mă vadă…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Decembrie 26, 2012 la 4:00pm — 3 Comentarii

a îmbătrânit Iisus

ca mâine va sosi Crăciunul,

dar nu-l mai aștept în tindă,

că și copilul, și bătrânul,

nu mai știu nicio colindă

de multă vreme, -n biata țară,

nu se mai nasc pruncii curați;

fugit-au mamoșii afară,

sătui de-atâția retardați.

doar câte una mai zurlie,

să-l prindă pe patron de nas,

își lasă rodu-n vreo chilie

și nici nu-i spune bun rămas.

sunt prea maturi copiii țării,

și prea triști de-atâtea…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Decembrie 15, 2012 la 5:00pm — Nu sunt comentarii

de-atâta alb

de-atâta alb

îmi primenesc

rostirea

cu primele silabe

de copil

și duc în palme

tot răsfățul

stăpânului

plângând

umil

la poarta cerului

deschisă

sărmanului poet

postum

de atâta alb

îmi primenesc

vederea

cu verde crud

și liniștit

și duc în sânge

toată seva

arțarului

trosnind pe foc

în jalea frunzelor

de toamnă

și-a celui val

uitat

pe…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Decembrie 11, 2012 la 8:30pm — 1 Comentariu

vino

vino cât mai este iarnă

să mai pui lemne pe foc

în rachiu să-mi scapi o coarnă

lasă-l dracului de bloc

 

vino cât mai cerne iarna

fulgii laice iubiri

cât mai este plină cana

cu parfum de amintiri

 

vino cât e alb omătul

şi la poartă e gheţuş

de m-oi duce de-a-ndărătul

jur să-mi fac un derdeluş

 

o să-ţi dau locul din faţă

să vezi flacăra dansând

şi s-auzi cum te răsfaţă

focul când scânteie…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Decembrie 11, 2012 la 3:30am — 2 Comentarii

MI-AM ZIS DE MULTE ORI CĂ-S PROST

Mi-am zis de multe ori că-s prost

Şi şanse n-am ca să mă schimb.

Degeaba tot mă rog în post,

Pe cap nu-mi creşte niciun nimb.

Am tot sperat să treacă moşu,’

Aşa măcar să mă salute;

În hol am pus covorul roşu‘

Şi tot îl aranjam de cute.

Şi tot dormeam eu pe-o ureche

Să-l prind pe moş şi să-i iau sacu’...

Acum mă simt muşcat de streche,

Că nici covorul nu-i, la dracu!

Am lustruit o săptămână

Bocancii…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Decembrie 6, 2012 la 8:00am — Nu sunt comentarii

deschide ochii, țară!

deschideți, cât mai largă, fereastra spre carpați

să ne pătrundă,-n casă, ozonul cel curat

și cetina cea verde din brazii netăiați,

c-atât, în țara asta, mai este de furat!

 

lăsați să intre gerul, că iarna a sosit,

degeaba ardem gazul, tot tremurăm de frig;

de-a votului minciună cu toți am obosit,

ne-au rupt în gură dinții cu borta din covrig.

 

deschide ochii, țară, îndreaptă-i înspre cer

și primenește-ți trupul cu albele…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Decembrie 3, 2012 la 11:00am — 3 Comentarii

E ziua ta, ţara mea!

E ziua ta, ţara mea!

Dar nu eşti ţara mea;

Eşti a tuturor şi a nimănui!

Eşti ca o orfană

Care vede în orice trecător obosit un tată cuminte,

Care vede în orice femeie tristă o mamă duioasă.

E ziua ta, ţară!

Şi nu-ţi oferă nimeni o floare?

E ziua ta, ţară, şi n-am pentru tine să-nchin un pahar

Şi nici măcar un mititel să gust nu mai pot,

Căci te-au otrăvit cu un codex alimentar străinii,

Dar şi ai tăi, cei care trebuiau să-ţi poarte de…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Decembrie 1, 2012 la 4:51pm — 1 Comentariu

să nu-ți speli ochii tăi de toamnă...

să nu-ţi speli ochii tăi de toamnă

cu apă de la robinet,

că am citit pe-un site, aseară,

când navigam pe internet,

că apa care e pe ţeavă

nu vine din ecosistem

şi pentru ochii tăi, iubito,

doar pentru ei, atât, mă tem.

 

să nu-ţi speli ochii tăi albaştri

din care verdele s-a dus,

că toată apa planetară

curge acum de jos în sus

şi ploaie nu ne mai dă sfântul,

decât potopuri şi blestem

şi pentru ochii tăi,…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Noiembrie 15, 2012 la 1:30pm — 2 Comentarii

sub drapelul țării mele...

sub drapelul țării mele

am văzut lumina eu,

când, sub cerul plin de stele,

m-a dat mamei - Dumnezeu.

 

și, din fragedă pruncie,

m-a-nvățat poetul sfânt,

că nu-i altă Românie,

dulce, pe acest pământ.

 

sub drapelul meu, de țară,

am jurat pe sfânta cruce,

viața - de-mi va fi amară,

eu la alții nu m-oi duce.

 

și-apoi, mândru, prin cazarmă,

defilam sub tricolor,

strângeam degetul pe…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Noiembrie 13, 2012 la 8:00pm — Nu sunt comentarii

ți-a apărut pe frunte, azi, un rid...

ți-a apărut pe frunte, azi, un rid

și nu mă mir, nici supărat nu sunt,

că în războiu-acesta, fratricid,

prea ne luptăm cu morile de vânt.

 

ne-am alungat iubirea în exil,

în cele patru puncte cardinale

și, solitari, ne strângem la azil,

doi câte doi, în umbrele carnale.

 

dintr-un galop de vise, temerare,

abia ne tragem pasul spre tropar

și noaptea, când ne ducem la culcare,

ne-crucișăm privirea-n…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Noiembrie 9, 2012 la 6:30pm — 1 Comentariu

iar tu sfântă între muze...

azi, aș vrea să te dezmierd,

în cea mai tandră poezie,

dar mă tem să nu te pierd,

că va rămâne, pe hârtie,

condamnarea mea, postumă.

îmi vor pune pumnu-n gură,

criticii postmoderniști

și-or să-mi facă praf și zgură

scrisul meu, cei sataniști.

și mă voi întoarce-n humă,

sătul de-atâtea blasfemii;

acuzat, fiind de ciumă,

m-or arde-n frică de stafii.

iar tu sfântă între muze,

te-or lega pe-un rug…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Noiembrie 7, 2012 la 10:30am — 1 Comentariu

într-un sublim desăvârșit

te superi, zilnic, din nimic;

te-am înălțat, femeie,

pe un soclu serafimic,

în trup de marmoree.

 

și dacă ochiu-mi obosit,

spre tine nu se miră,

îmi spui că prea m-am irosit,

în zdrăngănit de liră.

 

și-atunci te văd suind mai sus,

ca o zeiță greacă,

și-ntorci privirea spre apus,

tristețile să-ți treacă.

 

de-acolo stai și mă pândești,

mi-arunci câte-o ocheadă;

de bârfa lumii te…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Noiembrie 7, 2012 la 2:00am — 1 Comentariu

SĂ-ŢI DAU ÎN DAR O ATLANTIDĂ

cât de frumos plouă afară

de parcă norii curg pe mine

şi-n toamna, până ieri bizară,

n-am loc să mă învârt de tine.

şi plouă, plouă cu găleata

acum, când mă îndrept spre tine

şi-mi intră ca un hoţ, şireata,

sub piele, dar îmi face bine.

de-ar fi să plouă peste lume

şi un potop să ne scufunde,

mai tare te-oi striga pe nume,

pană un val mă va ascunde.

şi dacă cerul sfânt se crapă

mă voi grabi într-o…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Octombrie 29, 2012 la 5:00pm — 3 Comentarii

DACĂ AŞ FI FEMEIE...

dacă aş fi femeie... durea-m-ar capul!

mamă, ce ravagii aş face!

m-aş păstra blondă, dacă aş semăna cu mama

ori m-aş boi, dacă aş semăna cu tata,

cu o fiertură de frunze de nuc,

că n-aş vrea să fiu decât ecologică,

cică.

dar unghiile nu mi le-aş bagă în oja aia spurcată

fiindcă vreau cu degetele mele să-ţi sfârtec inima,

ca o hienă, să-ţi smotocesc carnea ta de mascul indiferent,

când trec strada adormită şi tu nu-mi…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Octombrie 17, 2012 la 8:56am — 3 Comentarii

PE TRUPUL TĂU CA DE VIOARĂ

pe trupul tău, ca de vioară,

arcuş m-aş face să te cânt

şi să te zbaţi, şi să te doară,

într-un solfegiu ca şi când

l-aş fredona întâia oară...

în trupul tău, ca de fecioară,

m-aş ostoi spre empireu

de unde-apoi, seară de seară,

te-aş asculta cum cânţi, doar eu,

pe-un portativ de primăvară.

... şi trupul tău, dulce povară,

l-aş înălţa de subsuori

să vezi din ceruri cum coboară

parfum de îngeri şi de…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Septembrie 29, 2012 la 6:30am — Nu sunt comentarii

ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI!

Prinţesă, ce cauţi la mine în suflet?

Mă răscoleşti, îmi iei tihna din cuget!

Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept,

Ştirbă mi-i lancea, amorţit braţul drept.

Stăpână, pe noroade şi imperii,

Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii!

Ţi-am fost cavaler, prin braţele-mi scuturi

Purtat-am în vise roiuri de fluturi.

Ce ţanţos păşeam când gingaşa mână

Noaptea tânjeam să ţi-o sărut, stăpână!

Mireasma de poale, în mers…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Septembrie 11, 2012 la 11:30am — 1 Comentariu

IUBITO, AZI E SĂRBĂTOARE!

iubito, azi e sărbătoare!

îmbracă-ţi rochia de mireasă,

să-ţi pui condurii în picioare;

să uiţi că eşti bucătăreasă,

azi, vreau să fii cenuşăreasă.

 

e, a Mariei, zi preasfântă,

simbolul tuturor fecioare,

şi-un cor de îngeri ţie-ţi cântă

în fâlfâit de aripioare,

pe un covor, gingaş, de floare.

 

te invit, iubito, să dansăm

în primul nostru vals de toamnă;

din sărutu-ntâi să ne-mbătăm,

c-abia acum eu ştiu…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Septembrie 8, 2012 la 6:00pm — 1 Comentariu

UN PRIZONIER ÎNCHIS PE VIAŢĂ

la noapte vreau să te vizez femeie,

la naiba cu toţi îngerii din cer!,

că prea s-au şmecherit şi eu disper,

privindu-i, goi, dansând la o nedeie.

 

la naiba cu toţi îngerii din cer!,

că mi-a-ncolţit sămânţa lor stelară

şi urlu ca un pui flămând de fiară,

neînţărcat, pe-un continent stingher.

 

m-ai aburit cu dorul tău de stele

şi cad în gropi, uitându-mă în sus;

sunt ameţit de tot, precum mi-ai spus,

râzând de toate…

Continuare

Adăugat de George de Podoleni la Septembrie 7, 2012 la 11:00am — 2 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->