Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Daniela Vîlceanu's Blog (40)

PĂPUȘA DIN CÂRPE





În casa de la țară, cu hornul pe o parte 

Casa în care am trăit odinioară
Și care de o vreme s-a încovoiat de spate

În acea casă cu suflet de chirpici și schelet de paiantă 

Bătrânul perete încă mai are puterea să care 

Oglinda în care mi-am ferecat copilăria…
Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 27, 2019 la 6:00pm — 2 Comentarii

PĂDUREA ALBASTRĂ

- Întâi de Prier, fără păcăleli -

Vi se pare o păcăleală de întâi aprilie? Ei, bine... "glumind poți spune orice, chiar și adevărul"

(Sigmund Freud)

Începe o nouă săptămână de prelucrat menta în habitatul albastru al viețuitoarelor încă arboricole, necoborâte de pe ramurile copacului pe care - marea majoritate - s-au cocoțat prin parvenitism. Și deoarece menta nu se freacă așa, la-ntâmplare, după cum vrea oricine, ci după un plan de activitate bine documentat și…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 25, 2019 la 4:00pm — 2 Comentarii

STELE SĂ-MI NUMERI

Curg stelele în vadra lumii

Din care prind a bea nebunii

Și Luna-i gata să adoarmă

Cu cotul sprijinit de-o cană.

Îți strigă numele pământul

Te caut din ochi și eu și vântul

Din vadra lumii-ncerc să gust

Mi-e sete, dar nu pot să-nghit.

Ooo, prințul meu, să vii călare

Când soarele se scaldă-n mare

Să te naști val din mama apă

Din care sufletu-mi s-adapă.

Să-mi fii mângâi, să-mi fii alint

Să-mi fii…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 23, 2019 la 4:00pm — 2 Comentarii

SEARĂ CU PARFUM MATURITATE

Toată întinderea mirosea a copt, a maturitate. Iarba uscată se spărgea sub greutatea picioarelor lor.

Fiecare pas avea zgomotul unui fâșiit. Era vară. O vară ploioasă care întârziase totul.

Se roșise cerul serii de parcă era brăzdat cu limbi de foc. Soarele se coborâse după deal să-și pună razele neastâmpărate la culcare.

Femeia a ridicat ochii pe cer. Luceafărul era singurul care avea strălucire în acel moment. Era momentul lui de glorie. Deoparte, Luna stătea calmă și privea…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 21, 2019 la 5:03pm — Nu sunt comentarii

DISPERAREA UNEI MINUNI

Cunosc o minune care locuiește vizavi de mine

Am încercat să mi-o fac amică, dar a făcut atac de panică

Vorbele mele o fac să tremure, să-i fie frică

Mi-a spus că nu vrea să cunoască oameni

Pentru că sunt profitori, egoiști, răzbunători și răufăcători

Că nu a fost niciodată apreciată, deși le-a dăruit sufletul pe tavă.

Senzația aceea de a te simți proscris

M-a determinat să nu o judec, să nu insist

Nu știu ce viață a trăit sau ce hram poartă…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 20, 2019 la 6:13pm — Nu sunt comentarii

INTRINSECĂ

Sunt ferecată într-o destinație și o adresă secretă,
Îmbrăcată într-o rochie strâmtă care-mi sufocă sânii...
Îi aud zbătându-se și învrăjbindu-se pentru o gură de aer...
Uneori, simt sufletul cum ar vrea să evadeze pentru a te căuta,
Dar stă inima de strajă și se teme sărmanul de bătăile ei.

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 19, 2019 la 6:30pm — 5 Comentarii

PĂDUREA ALBASTRĂ  - studiu de caz -

Motto: "Pentru a-ți face dușmani nu este neapărat nevoie să declari război. Este de ajuns doar să spui adevărul"

Un studiu de caz desfășurat pe parcursul ultimelor trei decenii de către cercetătorii romulani de la Institutul Galactic de Cercetare a Prostiei și Parvenitismului, a demonstrat fără drept de tăgadă următoarele fapte inexplicabile:

* o viețuitoare deținătoare de cromozomi XX obține mult mai repede rezultatele dorite dacă stă în poziție orizontală, decât dacă ar…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 18, 2019 la 12:00am — Nu sunt comentarii

O VIAȚĂ, UN TRIBUT

Priveam sărutul lunii pe luciul clar de apă

De țărm se izbeau valuri, vântul vorbea în șoaptă

Priveau până și norii dar nu înțelegeau

Care-i misterul apei, târcoale îi dădeau.

O barcă-n depărtare gemea înăbușit

Părea a fi femeie ce plânsul și-a oprit

Din cer se prelingeau lacrimi de rouă sfântă

Se revărsau pe punte în semn că o sărută.

Cândva în alte vremuri un pescar solitar

Cioplise trupul bărcii dintr-un bătrân arțar

Cu mâna-i…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 16, 2019 la 11:37pm — 4 Comentarii

ACEA UMBRĂ SECHESTRATĂ

În dimineața aceea în care te-ai predat răpusă brațelor mele

Și umbra îți dansa nebună pe colțul acela de perete

Am comis păcatul și mi-am semnat condamnarea la neeliberare

Am cerut să mă încătușezi în strânsoarea mătăsoasă a cearșafului

Să ai dreptul să mă poți revendica.

Nu mă puteai iubi și eu nu puteam vorbi

Și umbra de pe perete dansa lovind cu sânii realitatea

Visul se spărgea cu încă o convocare

A faptului că sunt somat să părăsesc acest tărâm…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 12, 2019 la 7:25pm — 2 Comentarii

AIEVEA

Te caut,

Unde soarbe pământul

Apă din gura cerului;

Unde se adapă îngeri

Cărora nu le-au crescut aripile;

Unde izvorăște lumina

Din geană de cer încruntată.

Scormonesc disperată

Clipele acelea

Pe care le-am ignorat

Atunci când seară de seară

Îmi desenai vise

În întunericul obscur;

Cu mâna tremurândă

Le strângeai dimineața

Nevisate.

Priveam,

Cum pasul tău grăbit

Săruta obrazul urmei mele;…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 8, 2019 la 8:51pm — 5 Comentarii

DEMITIZÂND

 E întuneric și trist,

Și eu mă plimb cu tălpile sângerânde,

Într-o rochie sufocant de albastră,

Din care răzbat infime picături aurii de viață,

Luminând și parfumând o beznă râncedă de vechimea dorului tău.

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 3, 2019 la 7:49pm — 4 Comentarii

NEÎNȚELESUL HABOTNIC

Buzele tale slobozeau blesteme ciudate

Parfum de smirnă emanau ale tale șoapte

Te-aș fi iubit, dar nu te deslușeam,

Simțeam când dor, când drag, dar nu mi te aveam.

Neînțelese incantații din mine se desprindeau haotic

De ce-mi doresc să te citesc, pe tine, un habotnic?

Un ochi îți râde ironic, celălalt o lacrimă pare să își stăpânească

Dorință a neputință sufletul meu se prinde să trăiască

Mă urai o secundă relativă, o trăire profundă mă…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iunie 29, 2019 la 7:42pm — 4 Comentarii

SĂ MĂ CAUȚI ÎN MAI

Își număra ploaia-n ropot stropii câte doi

Pe arcuirea ta gonea tacticoasă

În curgere-ți mângâia pielea mătăsoasă

Părea trupul tău zămislit din ploi.

Nu ți-e teamă de fulger, femeie nebună?

Războinic ce taie văzduhul firesc

Te privesc desculță și mă-ndrăgostesc

Ființă ireală, femeie ploaie, femeie furtună.

Ți-e rochia val ce-ți curge pe trup

Și pașii doi nuferi ce din ape se nasc

Cer cerului din raze de soare un vreasc

Fac punte, la…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iunie 28, 2019 la 12:27pm — Nu sunt comentarii

DORINȚĂ REBELĂ

Uneori culeg din stele

Farmecul din umbra ta

Și din gândurile mele

Floare de “nu mă uita”.

Uneori culeg din vise

Tot ce-mi doresc să trăiesc

Și din toate ce-mi sunt scrise

Aș vrea doar să te iubesc.

Pașii mei calcă pământul

Vântul îmi sărută gâtul

Îi cer să îmi poarte gândul

Așteptând să-mi vină rândul.

Scriu ușor tremurător

Un poem ce n-a fost scris

Din iubire mă inspir

Apoi alunec ușor

În al vieții crunt…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iunie 26, 2019 la 12:06am — 4 Comentarii

STRAI ALES



Mă prind cu dragoste a scrie,

Despre pământ, a noastră glie,

Despre-a mea țară, Românie

Și despre sfânta noastră ie

Ce pare-se că i-a fost mumă

Mărita Dacie străbună.

Trecut-au ani cu măreție,

Istoria a purtat ie,

Viteaza femeie româncă

Cu mânecă de ie sfântă

Soldatului lacrimi ștergea

În rugăciuni îl preamărea.

Pruncul sugea acoperit

De ia noastră, straiul sfânt,

Pășind prin viață cătinel

În ie…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iunie 24, 2019 la 4:30pm — 2 Comentarii

VIS CONVALESCENT

Fiecare zi începe cu același gând bătrân care îmi vorbește despre tine

Același tiran ce mă chinuie obsedant până mă golește de vlagă,

Nu mai pot iubi nici verdele pământului și nici albastrul cerului, 

Zac în convalescență, ascunsă undeva prin grădina raiului.

Dumnezeu îmi desenează flori în travaliu de câteva nopți

Dimineața mă găsesc aievea într-o sală de nașteri

Ascultând gânguritul macilor nou născuți

Găsesc cerul răsturnat și mă arde răsăritul sub…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iunie 21, 2019 la 8:51pm — 9 Comentarii

CE-AI MAI FĂCUT?

Scriu o scrisoare pe care n-am să ți-o trimit niciodată

Ți-e poarta sufletului, de-o vreme, ferecată,

Ce-ai mai făcut când iarna zăpada-și așternea,

Când focul dorului de tine pe mine mă ardea.

Când primăvara-n taină năștea muguri

Te-am căutat desculță să mă bucuri

Se gudura pământul de călcătura mea

Cărarea ce-o pășeam în păpădii se îmbrăca.

Când soarele pe la amiezi cu ele se-ntrecea

Prin ce ungher de suflet iubirea-ți rătăcea

În…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iunie 19, 2019 la 2:00pm — 6 Comentarii

DRUM BUN

Ți-am căutat ochii într-o picătură de apă în care soarele se oglindise

Un strop de ploaie gelos, agitând-o, imaginea îți răpise

Ți-am ascultat misterioasa șoaptă în freamătul de vânt

Nu am găsit decât fiorul dintr-un nedeslușit descânt.

Ireal mi s-a înfățișat răsăritul, părea aievea, o minune

Îmi desenaseră zorile pe cer o imagine, noi doi și-un rest de lume

Miros de trup de fecioară îmbăiată în flori de câmp purta pământul

Îi parfumase peste noapte…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iunie 16, 2019 la 11:30pm — 9 Comentarii

Despre El, despre Eminescu nostru

Pune Luna stăpânire peste-a nopții feerie

Sufl-un vânt dinspre Copou ce recită poezie

Risipind parfum de tei peste codrii verzi de brad

Povestind în dulce grai despre Eminescu drag.

Despre “plopii fără soț” “despre “Lacul de argint”

Despre-acel copil “Călin” cel din “Zburător” născut

Despre muze preasupuse astrului din Ipotești

Despre tainice iubiri din Iași până-n București.

Despre dorul de-a cerși să mori întru poezie

De-a…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iunie 15, 2019 la 4:32pm — 5 Comentarii

Neputință

Priveam gelos pământul, mi te avea pe toată,

Cu setea lui avidă călcâiul ți-l sorbea,

Din tine răspundea un geamăt ca o șoaptă,

Eu mi te-aș fi dorit, pământul te avea.

Priveam gelos la vânt, se-mpiedica în tine

Cu-o mână nevăzută rochița îți prindea,

Îți trimitea bezele, tu cochetai cu mine,

Eu mi te-aș fi dorit, dar vântul te avea.

Priveam gelos la soare, ți se juca prin păr,

Îți mângâia obrazul,…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iunie 14, 2019 la 4:30pm — 7 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->