Zile de naştere

Blogul lui ION PĂRĂIANU -- Arhiva August 2018 (5)

Amurg în grădină

Amurg în grădină

Zăream la apus lumină,

Luna strălucea pe cer,

Iar portița din grădină

Se mai ținea în ivăr.

De mult n-am trecut pe-acasă,

Toate au atins, zău, culmea;

Mai sunt unii gură-cască,

Ce râd în rând cu lumea.

Urzicile, pălămida,

Loboda de lângă gard

De le-ar fi tocat omida,

Poate că s-ar fi uscat.

Situația nu-i gravă;

Coasă e pentru buieze,

Pentru omizi e otravă;…

Continuare

Adăugat de ION PĂRĂIANU la August 23, 2018 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Cireșul

Cireșul

În spatele grăinii

Aveam un falnic nuc,

De care legam câinii;

Vătaf era Haiduc.

Iar peste gard o vie;

În capăt – un cireș;

O mierlă mai zglobie

Cu cuibul sub măceș.

Hrană la pui - cireșe.

Jos, la tulpină –scut –

Privighetoarea gureșe,

Avea cuibul din lut,

Sub două rădăcini.

’Nălța triluri spre cer.

Ea fiind printre puțini

Maeștri ce nu pier.

O biată ciocârlie,…

Continuare

Adăugat de ION PĂRĂIANU la August 21, 2018 la 12:39pm — Nu sunt comentarii

Satul

Satul

Cărui renumit poet

nu-i saltă inima în piept

pentru ținutul lui natal,

când poate strânge capital?

Pentru fiecare, satul,

în orice strofă, vers,

cuvântul peste altul

are nou înțeles.

Poeții se nasc rar,

cu un anume farmec

și hărăziți cu har,

dar fără lei la C.E.C.

Sate de dealuri, munte

și-n sate de câmpie

au fost poeți de frunte,

dar…

Continuare

Adăugat de ION PĂRĂIANU la August 19, 2018 la 5:57pm — Nu sunt comentarii

Prea târziu

Prea târziu

Ni s-au dus, s-au dus părinții...

am rămas de-acum stăpânii

pe toată agonisela,

la care-au ținut cu dinții.

Noi, lacomi, ne hârjonim

precum pe ciolan toți câinii.

Tot mai greu ne regăsim,

unde,oricât ne-am răzbate;

nu ne mai știm nici de rude,

ne urâm soră cu frate !

Ne târâm prin tribunale

pentru o căsuță veche

și vreo câteva hectare –

ambiții fără pereche.

În…

Continuare

Adăugat de ION PĂRĂIANU la August 15, 2018 la 11:09am — Nu sunt comentarii

Transfigurare

Transfigurare

În primăvara asta – mai,

Ne luăm nume de flori; Flori alese de pe plai Ursite ca-ntotdeauna;

Ce-nfloresc pe rouă-n zori. (Doar spiritul merge-n Cer).

Ne-nălțăm mândre în Soare Oameni, animale, flori

Jertfind doruri pe Altar. Urmează Destinul scris

Dragostea de toți ne doare; În nescrisele scrisori

Le dăruim viața-n dar. De Domnul către Iisus.

Pătimași și cu speranță Cu destinul nu-i de joacă;

Iubim tot ce-i pe Pământ- „Viața…

Continuare

Adăugat de ION PĂRĂIANU la August 3, 2018 la 10:26am — Nu sunt comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->