Zina Dorina Pancu's Blog (108)

Vă mulțumesc, prieteni!

Prietenilor mei, care, de-a lungul timpului, citind gândurile așternute pe hârtie, au fost alături de mine, au luat parte la bucuriile mele, la succesele mele, care au râs împreună cu mine, sau prietenilor care s-au aşezat alături de mine când mi-a fost greu, care m-au ascultat când simţeam nevoia să vorbesc şi au plâns împreună cu mine, prietenilor care m-au acceptat aşa cum sunt, necerând nimic în schimb, prietenilor…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Ianuarie 21, 2017 la 6:30pm — 1 Comentariu

GÂNDURI PENTRU OMUL NOU

 

 

Anul acesta îmi doresc să dovedesc că am învăţat lecțiile primite în fiecare zi a anului trecut, altfel aş simţi că nu am câştigat, ci, dimpotrivă, am pierdut un an din viaţă.

Am învăţat să nu mai stăruiesc în gândurile gri, fără sens, să iau viaţă aşa cum este, să încerc să- mi modelez gândurile, să le dau…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Decembrie 29, 2016 la 8:46pm — Nu sunt comentarii

Crăciun binecuvântat!

Mirosul de brad, aroma de măr și scorțișoară ne învăluie simțurile și ne poartă gândul spre vreme copilăriei, când stăteam cu năsucurile lipite de ferestrele caselor și așteptam să ne mângâie îngerii pe obraji , iar Moșul să ne împartă daruri.

Dintre toate sărbătorile de peste an, Crăciunul este singura căreia i se asociază, fără putinţă…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Decembrie 26, 2016 la 7:16pm — 2 Comentarii

A DOUA POVESTE LA SOLSTIȚIUL DE IARNĂ

Noaptea asta nu trebuie să dormim, că altfel întunericul înghite lumea. Soarele nostru a murit, de aceea trebuie să stăm inimă lângă inimă toți copiii, să furăm scânteia,  să o ținem  în palmele noastre pline de viață  - nu, nu vă temeți, nu  vă veți arde, atât timp cât  pentru voi cutia Pandorei nu s-a închis -   să aprindem focul, să-l alimentăm cu vreascurile uscate ale lumii acesteia, iar cănd vom fi obosit să punem…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Decembrie 21, 2016 la 12:05pm — 1 Comentariu

POVESTE LA SOLSTIȚIUL DE IARNĂ

 

Mă-ntorc în iarnă la casa bunicilor în noaptea cea mai lungă din an  cu sufletul împietrit. Anii, lunile, zilele, clipele s-au așternut  în mine, s-au făcut timp,  acum încerc să retrăiesc  farmecul iernilor copilăriei mele.

Iarna s-a dezlănțuit violent. De câteva zile ninsoarea se…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Decembrie 21, 2016 la 12:02pm — Nu sunt comentarii

Lumini și umbre

 

 

Închide ochii la răsăritul soarelui

și transformă totul în lumină.

Îmbrățișează aerul estompat

adăpostit  la umbra copacului

și vei simți

cum renasc în iubirea ta.

Așterne-mi la picioare petale satinate

și vei vedea

cum fluturii mei tremură

și se rotesc în tăcere

în jurul nostru.

Ascunde-mi lacrimile în cuvinte

și picură-le-n inimă,

rotește-te, ascunde-te în umbra…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Septembrie 4, 2016 la 9:42am — Nu sunt comentarii

VINE TOAMNA...

Oare unde să dea ușa aceasta?  De când nu a mai deschis-o cineva?  Incerc să intru, dar nu reușesc, nici cheia nu o găsesc. Mi s-a părut că aud zgomote înăuntru. Încep să îmi amintesc, un  miros de pâine caldă venea cândva de aici, îmi alinta simțurile când mergeam grăbită pe stradă. Mă opream o clipă, îmi hrăneam sufletul obosit și plecam mai departe. Aș intra să beau un ceai cu aromă de măr și scorțișoară, aroma…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la August 26, 2016 la 5:37pm — Nu sunt comentarii

CERUL – UN SUFLET DE COPIL

Sufletul meu era învelit într-un strat consistent de nori, să nu cumva să se prăfuiască, să nu-i deranjeze cineva singurătatea. S-a întins în iarbă și,  pentru că era atâta liniște și nimic nu se întâmpla, sufletul a adormit. La început era cât cerul. Fără hrană, fără apă, începuse să se micșoreze, la început cât norii care îl înveleau, apoi cât o ploaie de vară, cât praful așternut de uitare peste lume…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Iulie 7, 2016 la 9:23pm — Nu sunt comentarii

Poveste la echinocțiul de primăvară

Primăvara se arată timidă peste Bărăganul devastat de zăpezile de iarnă care abia și-au pierdut urmele în întinderea nesfârșită de pământ reavăn. Din loc în loc fire naive de iarbă se înalță vesele, se alintă sub razele blânde ale soarelui , iar el  își revendică locul pe cerul abia măturat de nori albi și pufoși. Mașina aleargă pe fâșia de asfalt ce  șerpuiește rătăcind în marea câmpie. Azi sunt mai veselă ca…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Martie 20, 2016 la 7:30am — 1 Comentariu

Anticearcăn pentru soare

 

Noaptea a invadat din nou orașul zgribulit de frigul întors intempestiv dintr-o iarnă care n-a avut curaj anul acesta să vină. Oricum, nimeni nu pare să fi observat nici de data asta. Toți ne-am resemnat, ne-am ascuns în spatele ferestrelor, am tras draperiile să nu vedem din întâmplare zbaterea convulsivă a soarelui care s-a  alungit spre linia frântă a orizontului,…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Martie 18, 2016 la 3:40pm — Nu sunt comentarii

SFINȚII NU MOR NICIODATĂ

Căldura  nefirească a sfârșitului de an mi-a adus în sufletul fragmentat o bucurie copilărească. În febra pregătirilor de sărbători, m-am întors la casa poveștilor mele. În grădina devastată de toamnă, sub stratul de frunze culcate în așteptarea zăpezii, printre crăpăturile pământului insetat, am zărit mugurii firavi ai speranței de viață, ai luminii. I-am spus mamei să aibă grijă de ei, până când mă voi întoarce, iar…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Ianuarie 7, 2016 la 7:55pm — 11 Comentarii

GÂNDURI PENTRU ANUL NOU

Anul acesta îmi doresc să dovedesc că am învăţat lecțiile primite în fiecare zi a anului trecut, altfel aş simţi că nu am câştigat, ci, dimpotrivă, am pierdut un an din viaţă.

Am învăţat să nu mai stăruiesc în gândurile gri, fără sens, să iau viaţă aşa cum este, să încerc să- mi modelez gândurile, să le dau sens, pentru că astfel se vor împlini.

Am învăţat că fiecare zi e unică şi vreau să o trăiesc…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Ianuarie 2, 2016 la 9:27pm — 4 Comentarii

De Crăciun

Mirosul de brad, aroma de măr și scorțișoară ne învăluie simțurile și ne poartă gândul spre vreme copilăriei, când stăteam cu năsucurile lipite de ferestrele caselor și așteptam să ne mângâie îngerii pe obraji , iar Moșul…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Decembrie 25, 2015 la 2:50pm — 3 Comentarii

POVESTE LA SOLSTIȚIUL DE IARNĂ

 Mă-ntorc în iarnă la casa bunicilor în noaptea cea mai lungă din an cu sufletul împietrit. Anii, lunile, zilele, clipele s-au așternut în mine, s-au făcut timp, acum încerc să retrăiesc farmecul iernilor copilăriei mele.

Iarna s-a dezlănțuit violent. De câteva zile ninsoarea se revarsă peste lume, peste Bărăganul retras în liniște,…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Decembrie 20, 2015 la 9:38am — Nu sunt comentarii

Iubire de de toamnă târzie

Azi plouă, dragul meu. . Vântul cutreieră nestingherit lumea, se crispează, rupe crengile subţiri şi se izbeşte cu putere în trunchiurile groase ca şi cum ar fi vrut să se spargă,  pe stradă amestec de frunze agonizând în noroi.  Aburii grei se ridică, mă-nvăluie.  Dar pentru mine plouă cu lumina din tine, iar lumina mă scoate din bezna în care m-am cufundat o vreme.  În brațele tale visez la lumina care mă poartă peste…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Noiembrie 30, 2015 la 6:48pm — 4 Comentarii

POVESTE LA ECHINOCȚIUL DE TOAMNĂ

Deși vara părea un loc abandonat, soarele pârjolind  tot ce i-a ieșit în cale,  acum Bărăganul se animă, iar Dumnezeu își face simțită prezența in fiecare palmă de pământ.   Câmpia nesfârșită  e îmbrăcată în culorile Paradisului, e metaforă dechisă spre cer. E viu colorată, e roșie, e galbenă, e mov sau albastră.  Parfumul fructelor s-a răspândit în aerul cald, îmbiind oamenii să vină să le culeagă. Mirosul fânului s-a…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Septembrie 21, 2015 la 6:41pm — Nu sunt comentarii

Vis regăsit

Mergea așa, aiurea, pe bulevard și din senin se oprea din loc în loc încercând să-și găsească liiștea  așezându-se pe câte-o bancă stingheră. Stătea câtva timp, parcă aștepta pe cineva, apoi se ridica, își ștergea cu palmele lacrimile care se rostogoleau pe obraji, înspira adânc și își continua cu pași ezitanți drumul. Încotro mergea, nici ea nu cred că știa, sau oricum nu mai conta. Plimbările nocturne îi aminteau de…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Septembrie 21, 2015 la 5:06pm — Nu sunt comentarii

De ce să mergi mai departe, la ce să renunți?

Se plimba așa, fără rost, prin casă, dintr-o cameră-ntr-alta. Își trecea mâinile prin părul dezordonat, își ștergea lacrimile care curgeau pe obraji fără încetare. Fredona un cântec drag ei, un cântec de dragoste și de despărțire. Își amintea că și-a promis cândva că nu va plânge niciodată pentru vreo iubire din viața ei, întâmplătoare sau oricât de mare ar fi. Se uita în jur și nu recunoștea nimic, patul și el în…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Septembrie 17, 2015 la 9:11pm — 2 Comentarii

Lumini și umbre

Închide ochii la răsăritul soarelui

și transformă totul în lumină.

Îmbrățișează aerul estompat

care se-adăpostește la umbra copacului…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Iulie 13, 2015 la 1:49pm — 3 Comentarii

Abis

Mai sunt câteva ore și se face ziuă. Nu știu cum de a trecut timpul atât de repede prin mine și n-am apucat să-nchid ochii decât câteva clipe. Mii de gânduri lacunare  mi-au stăbătut mintea pe care mi-aș fi dorit-o secată ca albia unui râu care se zbate-n  câmpie în arșița verii. Cred că emoțiile prea puternice, cuvinte care mutilează sufletul sau greșeli pe care nici eu nu mi le pot ierta au făcut ca inima să…

Continuare

Adăugat de Zina Dorina Pancu la Iunie 30, 2015 la 6:49pm — Nu sunt comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->