Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Maria giurgiu's Blog (143)

Vestesc stelele schimbare

Șoptesc prevestiri

într-un grai al tăcerilor –umbre

stelele

În versul colindelor,

Pământul tresare înfrigurat,

În pădure

-Tainele viscolite tăcut

În brăduți

–feerii,

beteală de argint

și cristale!

Nopțile de duhul magiei

se umplu,

Cerul se deschide

Domul Sfânt se îndură

de rugăciunile lumii

din colinde creștine.

Spiritul îmblânzit plutește peste dureri

păsările nopții scâncesc…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Ianuarie 3, 2021 la 3:00pm — Nu sunt comentarii

Obiceiuri cotidiene induse

Cerberi care guvernează planeta

controlează viața din umbră

obscuri, tentaculari

asediază psihicul colectiv

de veacuri

subtil și perfid,

infiltrându-se în temeliile sale

precum mucegaiul și colonii de termite

terminatoare.

Au puteri infinite

dar... important nu uitați,

la oameni cât și la zei

călcâiul lui Ahile există!

scamatori neîntrecuți,

infiltranți

în subconștientul planetar

de depresii și

sindromuri…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Septembrie 9, 2020 la 9:41am — Nu sunt comentarii

OBICEIURI COTIDIENE INDUSE

Cerberi care guvernează planeta

controlează viața din umbră

obscuri, tentaculari

asediază psihicul colectiv

de veacuri

subtil și perfid,

infiltrându-se în temeliile sale

precum mucegaiul și colonii de termite

terminatoare.

Au puteri infinite

dar... important nu uitați,

la oameni cât și la zei

călcâiul lui Ahile există!

scamatori neîntrecuți,

infiltranți

în subconștientul planetar

de depresii și

sindromuri…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Septembrie 8, 2020 la 10:21pm — 6 Comentarii

CEL DE-AL ȘAPTE-LEA FIU

E începutul lui decembrie 2004. Afară e un ger de crapă pietrele și demonii dezlănțuiți ai viscolului își fac de cap, ținând sub stare de asediu întreg ținutul nostru, cu suflarea-i înghețată și spulberând în cele patru zări, valuri năucitoare de omăt. Mă simt ca un căpitan al corăbiei mele piraterești, care în lupta cu furtuna a reușit să scape din colții aprigi ai ciclonului, naufragiind pe un recif stâncos, într-un echilibru efemer. Din avanpostul meu , excitat de propria-mi luptă, mă…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Aprilie 30, 2020 la 10:47am — 1 Comentariu

Nu cădeți pradă mirajelor

Corabia vieții noastre

Lâncezește azi

în derivă,

prizonieră a disperării,

pescăruș cu aripile frânte

pe marea Sargaselor!

Noi iubite, laoală cu marinarii

agonizăm febrili, istoviți

pradă hazardului.

Suntem prizonieri pe aceeași barcă

și totuși...

fiecare, solitar în universul lui.

Deodată,

văzduhul Încremenit

de săptămâni nesfârșite

Se tulbură!

-Ce-i cu corul acesta de îngeri,

Întrebi, încercând să te…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Aprilie 20, 2020 la 10:30pm — 3 Comentarii

VRĂJITORII TENEBRELOR

Ne privește sceptic, iar

Duhul sorții,

Se preumblă fantomatice spaime

Pe bolta nopții,

Reântoarse din ungherele obscure

ale secolelor apuse!

Se înclină amenințător

balanța echilibrelor.

În lume, un duh întunecat devorează

Bucuriile și seninul ochii oamenilor,

Desenând măști de clowni triști,

Pe fețele de griji veștejite!

Marea albastru-verzuie a subconșientului colectiv

Vuiește surd.

Pe fundul abisului,

Monștrii…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Martie 21, 2020 la 5:28pm — Nu sunt comentarii

POVESTEA CĂLUGĂRIȚEI (fragment de proză în lucru)

- Încă de foarte tânără am trăit experiențe intense, care mi-au schimbat viața și mi-au răscolit sufletul până în cele mai profunde cotloane ale sale. Atunci, am înțeles din dureri, faptul că în viață era foarte important să-mi ascult sufletul, să nu-i mai ignor niciodată șoaptele și avertismentele. 
  
Când eram o tânără studentă m-am…
Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Martie 10, 2020 la 12:15am — 2 Comentarii

POVESTEA CĂLUGĂRIȚEI (fragment de proză în lucru)

- Încă de foarte tânără am trăit experiențe intense, care mi-au schimbat viața și mi-au răscolit sufletul până în cele mai profunde cotloane ale sale. Atunci, am înțeles din dureri, faptul că în viață era foarte important să-mi ascult sufletul, să nu-i mai ignor niciodată șoaptele și avertismentele. 
  
Când eram o tânără studentă m-am…
Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Martie 10, 2020 la 12:15am — 1 Comentariu

POVESTEA CĂLUGĂRIȚEI (fragment de proză în lucru)

- Încă de foarte tânără am trăit experiențe intense, care mi-au schimbat viața și mi-au răscolit sufletul până în cele mai profunde cotloane ale sale. Atunci, am înțeles din dureri, faptul că în viață era foarte important să-mi ascult sufletul, să nu-i mai ignor niciodată șoaptele și avertismentele. 
  
Când eram o tânără studentă m-am…
Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Martie 10, 2020 la 12:15am — 2 Comentarii

ROATA UNIRII CURGE-N TREI CULORI INFINITE

ROATA UNIRII CURGE-N ÎN TREI CULORI INFINITE

Întâi de undrea

de o sută de ani

orologiul în turnul mitropoliei

își scutură uitarea din pletele ninse

de însângeratele ierni scurse

bate cu glas dogit un centenar

ceas aniversar al unirii românilor

îi ține isonul și dau onorul

escadroanele militare

tresare prundul Dâmboviței

undele se tulbură într-un gest pietos

din negura istoriei răzbate în noapte

ecou de strigăte…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Ianuarie 25, 2020 la 12:30am — 3 Comentarii

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Ianuarie 20, 2020 la 1:10am — 4 Comentarii

AȘTEPT COLINDĂTORII CRĂCIUNE!

Mă simt prizonieră a unor circumstanțe

Cu picioare de lut, ce-au crescut

Buruieni amare cu spini și sufletul m-au năpădit.

Îmi lipsesc întinderile nesfârșite acut!

Altă dată sufletu-mi se-avânta

Fericit, în baletul ceresc se prindea

Deasupra satului unde-a crescut

Laolaltă cu fulgii de nea!

-Oh! Lerui ler și florile dalbe

Cu datini sfinte, din străbuni

Mai colindați uneori soli buni

Viața mea singuratică de român

Pribeag printre…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Decembrie 22, 2019 la 5:35pm — 2 Comentarii

LOGODNICUL DE PE MEETIC

LOGODNICUL DE PE MEETIC

Răspunsese la anunțul pe Meetic, cu o luna în urmă și de atunci totul se schimbase în viața ei. Inițial fusese sceptică și nu crezuse posibil, că v- a întâlni vreodată prințul pe un cal alb, la care visase și ea, ca orice altă tânăra fată, în anii de liceu. De atunci, ceea ce i se întâmpla aievea, depășise orice imaginație. Intrase în jocul acela fantezist, în glumă, cu convingerea ca era ceva imposibil, în viața reală și totuși spiritul ei temerar, dornic de a…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Decembrie 11, 2019 la 12:27am — 2 Comentarii

DESCENDENȚII LUI ANGEL(visele lui Grace)

Grace a coborât din pat frecându-și ochii, cu somnul încă aninat de genele negre, frumos franjurate și a deschis fereastra camerei. Vânticelul de primăvară aducea în încăpere miresmele florilor de pruni și meri înfloriți și odată cu ele, trilurile cucului care își avea sălaș prin tufișurile de măceși și muri crescuți la umbra copacilor bătrâni veghetori coastele râpoase de la poala muntelui.

Peretele din spatele casei lor dădea spre partea nordică a muntelui. Merse în baie și se spălă…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Mai 29, 2019 la 8:30pm — 5 Comentarii

Descendenții lui Angel -3(Visele lui Falco)

E trecut de miezul nopții si mâine trebuie să ajung devreme la aeroport, fiindcă am o cursă către București dimineața. Somnul rătăcește pe cărări de stele, năuc și a uitat cu totul de subsemnata. Ce pot să fac, dacă nu reușesc să închid ochii? Deschid leptopul și încep să explorez lumea virtuală. Pe cale îmi încrucișez pașii cu alte creaturi crepusculare, păsările de noapte ale webului, cum obișnuiesc eu să îi numesc.

Mi-i imaginez pe uni ca niște bufnițe solitare obișnuie să scruteze…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Mai 28, 2019 la 9:30pm — 1 Comentariu

Exploratori în castelul timpului

Închid ochii obosiți de zbuciumul dintre

Zăbrelele banalităților existenței

Îmi eliberez esența divină

Din colivia temporală

Și o pornim pe urmele cutezătorilor

Din palatul timpului.

Mă fascineză misterul

Sămânța celestă din Om!

Îmi deslușește nedumerirea

Madame Tussaud

Ce m-a invitat într-o seară

În Muzeul figurilor de ceară.

-Speranțele de nestăvilit ale temerarilor

Se răzvrătesc la plus infinit

Rupând lințoliile…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Aprilie 21, 2019 la 10:40pm — Nu sunt comentarii

TE AȘTEPT IAR PRIMĂVARĂ!

Am pornit într-o călătorie

Din portul Tinereții

demult...

Cu toate pânzele sus.

Pe catargul corăbiei mele

Arboram insemnele

Primelor primăveri.

Îmi curgea prin vene atunci

Un vis îmbobocit de iubire

Timid ca o briză călduță.

Prinsese rădăcini sub zăpadă

Și creștea repede

Într-un an, cât în zece

Visul meu de iubire!

Îmi invadease de primăvară grădina

Cu soare fericire și flori.

Pe catarg, la pornire

Am…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Martie 2, 2019 la 12:31am — 1 Comentariu

IARNĂ ȘI FURTUNI KARMICE

Pe ponorul singuratic

A-nceput să ningă iar

Noaptea cade enigmatic

Pe hotar

Înălțând o scară lunii

Să coboare peste albul singuratic

Viscol alb în dans sălbatic

Trena lui i-o poartă-n urletul fieratic

Lupii-n haite firoase în Gerar

Prin omătul de cleștar

Strălucind sub clar de lună

Ei dau buzna-n nopți haine

Sub eclipse, pe la stâne.

Colo jos în scocul morii

Pe sub copcă, printre țurțuri

Valurile încătușate

În…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Ianuarie 22, 2019 la 10:00pm — 4 Comentarii

!mortalitate în marmura poemelor

Imortalizat în marmura vremii

S-a dezintegrat

Spiritul Veșniciei

În diamante vii

Prin căldura zămislirii

A sorbit nesățiosul zeu

Nemurire în sămânța poemelor

Tainele universului și măreția absolută

Din tezaurele îngropate-n infinit

Și sub tresăririle lacului;

Ai stins focul ce te mistuia

În tremuratul plopilor fără soț

Ai sădit prin ochiul ferestrei ce privea noaptea

În eternitatea Luceafărului

Dorul infinitului…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Ianuarie 14, 2019 la 9:40pm — Nu sunt comentarii

Darul meu pentru ziua României (1Decembrie 2018)

De ziua ta țară dragă

Îngenunchez pios lângă hartă

fruntea pe steag

și depun un buchet cu flori de iubire

țesute cu dorul de tine

foc veșnic ce arde ascuns

încuibat de imaginea ta vie

în sufletul meu peregrin.

Îmi e prană cuvântul ,,acasă”

în confruntări cu prădătorii prin viață

aripile-mi și zborul mi se frâng deseori

dar un duh nevăzut

iubirea și dorul de țară

și țărâna vetrei străbune

de acasă mă sărută…

Continuare

Adăugat de maria giurgiu la Decembrie 1, 2018 la 5:01am — 1 Comentariu

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->