Blogul lui Zinca Iulian Marius -- Arhiva Martie 2016 (25)

Timpul (prima întâlnire cu el)

 

Cerul mă privea cu buzele, eu îl sărutam cu ochii. Împrumutasem culori,

unul de la celălalt. Eu purtam albastru, el roşu. Nu mai aveam parfum, am

luat de la tata să simt magnolia când alergam la prima mea întâlnire cu timpul.

 

Ideea de oraş era prea plină de oameni la ora asta şi nu

avea loc de noi. Noi ne voiam singuri, dar cu martori.

 

Am plecat să privim la ei, la el, la oraş, de sus. Nu mai ştiam,

de emoţie,

de…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 31, 2016 la 4:08pm — Nu sunt comentarii

Mugurul vieţii (curăţenia de primăvară)

 

Se duce timpul, primăvara a înmugurit

crengile crescute-n urma umbrei

 

şi

 

mama a mai sădit o floare-ntr-un an,

o îngrijeşte, taie ramuri bogate-n spini

 

(îşi rodesc drumul).

 

N-am stat să mă-ntreb de ce păsări-

le-şi cântă zborul

pe cioturi cu muguri sau pe iarbă.

 

Am învăţat să-mi curăţ grădina,

să-mi „vopsesc gardul”,

să-mi odihnesc privirea-n…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 30, 2016 la 2:31pm — Nu sunt comentarii

Ruga luminii (tălpi şi palme în loc de aripi)

 

Arde lumânarea. E lumină în jurul nostru, tată.

 

Privesc

zarea

şi

dincolo de ea, e ţintirimul celor vi. De ce sunt

mai mulţi morţi pe afară decât înăuntru? Şi vezi?

Ei n-au cruci să le amintească de aripile de dinăuntru,

 

să zboare.

 

E plin cerul de lacrimi. Mai tremură o ploaie,

când şi când

şi

vântul îmi adie amintirea. Mă zumzăie un bondar,

 

la…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 29, 2016 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Cântul zorilor (metania sufletului)

 

Gata. A venit timpul să-şi ridice noaptea

de pe ochi, ziua. S-a spălat cu zorii pe faţă şi

 

aleargă pe hârtie, cifre de ieri pentru mâine.

 

O să fiu acolo, spunea,

mai târziu, când păsările

se strâng cerc, pe cer

 

şi

 

cântă dorul lăsat hai-hui să-şi zboare

 

albastrul

şi

verde e iarba

şi

apa e rece.

 

Schimbare de vreme (pe)trece, şerpuit, dealul.…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 29, 2016 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Picurii obrajilor (botezul unui zâmbet)

 

 

E a doua zi de când s-a lungit peste noapte,

ziua. Era în obişnuinţa ei, să viseze, încă. A

lăsat ceaţa să-şi facă de cap, să se aştearnă

în zori,

între pământ şi cer,

 

între noapte şi ochii care priveau

nedumeriţi

(din somn),

umbrele mărşăluind bezmetic dup’

 

o urmă de cafea, să se trezească, mai târziu, sună deşteptarea,

să se ridice singur, din pat, dorul, să-şi întindă aripi, să…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 28, 2016 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Nodul apelor

 

 

Cântă cocoşul, pădurea, anunţă, sfârşitul de ploaie.

 

La banca noastră, tată,

se spală ploaia de ploaie,

să nu te ude dincolo de tine.

 

Dorul se-nciudează să iasă, să zboare. L-auzi? A prins

glas, printre copaci, păsări se-ntrec în şoapte şi iarba tremură.

 

E zi de sărbătoare.

 

Toate apele îşi intorc valurile (dez)legate

la gură. Alerg la mama să-i dau de ştire,

să se bucure. Îi…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 25, 2016 la 5:46pm — Nu sunt comentarii

Toarcerea de timp

 

E vremea ploilor în primăvara timpului.

 

Se odihneşte pământul,

se odihneşte cerul,

 

doar între ei e forfotă. Se ceartă culorile

 

între ele, care să picteze natura şi ea le priveşte din coadă

de ochi. Le încurcă anotimpul. Nici eu nu mă ştiu în care sunt.

 

E iarna de dinainte sau toamna de după? Nu. N-am uitat

de vară. E departe, încă. Am trecut de ea anul trecut. Nici

nu mi-am luat la revedere,…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 24, 2016 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Plânge cerul din cer (sau din spatele lui)

 

 

Mă privesc răsturnat de parcă aş fi cu picioarele

pe pământ şi uneori mi se pare că-ncep să semăn

 

cu mine.

 

Încerc să mă desluşesc printre umbre şi mă-ntreb

care,

cum,

unde

sunt că nu mă ştiu, deşi m-alerg de-o viaţă, pe pământ,

în sus şi în jos,

de-a lungul şi de-a latul şi nu-mi aflu ciobul

 

de oglindă.

 

Plânge cerul

şi

totuşi se spală ochii-n iarba…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 23, 2016 la 1:14pm — 2 Comentarii

Buchetul cerului (lacrima tăcerii)

 

 

Cerul s-a strâns în buchet, azi, de crizanteme,

în primăvară. Îşi curge petalele din el, în pic

 

-uri mărunţi şi molcomi, de ploaie.

 

În ropotul strigătelor de dor,

cerşeam tăcerea să-mi şoptească

 

cuvinte,

vorbe

 

(pe care nu le-am învăţat).

 

Nu mi-am deschis umbrela şi ele nu aveau culoare. Pământul

se aşeza covor, paşilor mei. Era covorul roşu şi ud eram eu,

tot,…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 22, 2016 la 8:34pm — Nu sunt comentarii

Clipa de poezie

 

Nu ştiu de ce mă paşte un (cu)tremur deşi

am ochii deschişi când privesc la poezie.

 

E firescul, teama că nu găsesc cuvinte potrivite, pana

care uneşte pământul de flori şi cerul din spatele lor.

 

Mă curg ape şi am uitat să pun stavilă ochilor dinlăuntru. Îşi zboară aripile

 

şi

 

tocmai azi

când mi-am internat picioarele,

 

să nu mai alerge, să le pun bârnă pleoapelor

şi streaşină…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 21, 2016 la 1:44pm — Nu sunt comentarii

De ce...

 

 

De ce când vin la Tine, Tată, în biserică,

toate gândurile lumeşti mă năpădesc?

 

De ce mă vorbesc în jur cu

privirea să mă cunosc cu oamenii?

 

De ce îmi arăt creştinătatea

doar când mă lovesc?

 

De ce mă plimb în sus şi în jos, mereu, de la intrare

la altar, să mă închin când ceilalţi se-ngenunche?

 

De ce alerg, aleg să mă căpătuiesc cu o bucată

de pâine şi milă să caut de la cei…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 20, 2016 la 12:45pm — 2 Comentarii

Amintirea – praful uitării

                              lui Mihai Tomiţă

 

 

Cu susurul pădurii din izvoare, îmi îmbrac gândul,

 

niciodată domestic,

niciodată sălbatec.

 

(A)dorm în urma umbrei să simt gustul setei, un vis,

un abur, o trăire, o clipă de aşteptări, un spital e viaţa

când ambulatoriu,

când internat,

ţintuit într-un pat cu bătăi de inimă, sacadat şi curs sânge

în perfuzia zborului pe cer şi e albastru sus sau…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 19, 2016 la 3:26pm — Nu sunt comentarii

Lacrimile cerului (magnoliu înflorit)

 

Magnoliu zâmbeşte cu toate braţele întinse să prindă lumina. O

pogoare cerul pe pământ. Sunt lacrimile lui, de peste an. N-am ştiut,

n-am înţeles niciodată de ce-şi plezneşte mugurii, acum,

 

la început de drum. Doar mă bucur. Vezi tu

culoarea lor, a magnoliilor? Cerul e albastru.

 

Nu poate sângera

 

roşu,

alb,

vineţiu,

mov.

 

Şi le lasă în florile lui,

 

ale magnoliului.…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 17, 2016 la 5:00pm — Nu sunt comentarii

Bucuria colţului de ochi (Sufletul)

 

 

Nicicând n-am fost mai tânăr, ca acum, tată. Nici

să plâng nu (mai) ştiu şi fluier la păsări sau mie

 

îmi cânt dorul uscat de urme.

 

Mă roade, macină răsăritul din apusul vremii de ieri

şi

gânduri, toate, dau năvală. Sunt slab, fără

putere, mă-ncearcă lacrimi pe la colţ de ochi

şi

cum să nu mă bucur?

 

A simţit că’s singur şi a venit. A întins aripile,

a încălzit frigul din mine,…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 15, 2016 la 4:29pm — Nu sunt comentarii

Denia de început

 

Bat, se lovesc zorii, pătrund lumina în spatele umbrei, oameni se agaţă

de pământ, se-nghesoaie toate, se urcă unul peste altul, păcate, într-un

 

drum să calce, să treacă Mirele spre Sus,

 

spre deal cu cerul clopot cântat de păsări

şi

priviri se nasc, priveghează noaptea de dinainte.

 

Mă rod, mă dor genunchii din talpă

şi

şoaptele strigă, se plâng, lacrimi, curg obrajii.

 

N-am învăţat să…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 14, 2016 la 9:56pm — Nu sunt comentarii

Trepte(le începutului)

 

Întâmplat (să fiu),

înviorat (să simt),

îndepărtat (de trup),

 

Sufletul îmi zboară zarea şi trepte se aştern pe lung,

pe lat în înalt e cerul, grădina e jos, livada de fructe

şi poame cu şoapte şi gânduri şerpuiesc mărul muşcat

 

era caldarâmul de timp, vopsit e gardul

şi

scara pe care (s)cobor patruzecidepaşi,

 

urcă izgonirea de aici,

 

acolo

 

e…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 13, 2016 la 4:09pm — Nu sunt comentarii

Amestecul tăcerii (liniştea se zboară)

 

Ploaia s-a oprit.

 

O să-mi aşez gândul la poalele şoaptelor şi doar privirea va aştepta

dorul înălţat de jos, din pământ, cu flori, muguri şi ape, izvoare susură

pădurea şi de sus, din cer, se curg aripi şi păsări cântă,

 

timid,

 

mă amestec, de teamă, să nu strig prea tare, prea încet,

să nu fac zgomot, să nu uit să ştiu să mă bucur.

 

Tac,

tac,

tac

 

liniştea e dincolo de…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 11, 2016 la 11:47am — Nu sunt comentarii

Acordul tăcerii

 

Întrebam coala de hârtie dacă suportă

şi tăcerea. Tăcerea mea zguduia pereţii,

bătea tare în zarva ei, îmi asurzea pieptul.

 

Nu-l mai simţeam decât

de dinafară. Curgea liniştea

pe acorduri de nai, n

 

-ai auzit cum stăteam chircit, la pândă de zâmbet?

 

Nu mi-a răspuns în cuvinte.

 

Păsările sărută cerul...  

 

 

10.03.2016  ora 16,35’

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 10, 2016 la 4:54pm — Nu sunt comentarii

Privirea (din genunchi)

Prin ploaie, privesc cerul. De fapt nici nu ştiu

ce privesc. Soarele, cred, se juca cu mine de-a

 

„v-aţi ascunselea”

 

şi-mi arunca (din când în când) câteo ocheadă. O fi raza

trimisă pe partea cealaltă de lume, să nu îngheţe lacul

şi mie amintirea de ieri, dorul, şoaptele...

 

Muşc pofta buzelor strânse în jur

-ul mesei, mă roade setea, se curge

 

ziua în seară, proptesc mâinile sub cap ca şi…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 9, 2016 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

Pântecul vieţii – mama

 

Privesc un pântec de cer, un pântec de pământ şi stropii

de soare şi raze de ploaie şi flori şi copaci şi păsări se nasc.

 

Cântec.

 

Privesc femeia şi pântecul ei. E universul care naşte viaţa şi lacrimi

şi suspine şi doruri se-nalţă şi totul se-nchină în glasul dinlăuntru.

 

Suflet.

 

Dorinţi şi patimi albastre zămislite-n adânc, se (re)varsă împlinirea

prin ochii ei, se curge izvorul şi drumul, în…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 7, 2016 la 3:00pm — Nu sunt comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->