Zile de naştere

Blogul lui Zinca Iulian Marius -- Arhiva Iulie 2016 (10)

Monologul cuvintelor - 35

 

 

Casier m-am întors, după ani, să scanez timpul urcat în trepte până la nivelul mării. Am aflat, acum, de ce am învăţat să înot înainte de a merge, doar Sufletul ştie să zboare.

 

(Trupul e pământ, Sufletul e cer,

iar

apa întinde legătura dintre ele

până

se (a)prind.) N-am ştiut de ce

mă ard tălpile

 

când /ochii /priveau un ecran, /un monitor pentru mâinile /ce se voiau

aripi /să…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 29, 2016 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

Monologul cuvintelor - 34

 

 

Sunt

 

(doar)

 

un om aruncat prin(tre) dosare

 

-le vieţii, la o margine de gând, dor, lume-

 

a mea. Mă cert cu ea, uneori, pentru trecut, să-mi cer, să-şi ceară iertare pentru crima de a mă naşte în vremea în care Sufletul e mai mare ca mine. Nu-l încap şi nu mă-ncape în şoaptele rămase zălog peste timp şi tocmai, atunci, când…

 

am găsit (a)cordul, fuge, se ţipă cu aripile

deschise…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 24, 2016 la 7:44pm — Nu sunt comentarii

Monologul cuvintelor - 33

        Maestrului Radu Beligan

 

 

Se tundea un gard acum 7 sau 70 de ani, nici nu mai ştiu

 

timpul

 

este (a)temporar pentru mine. Pe coama lui,

mă aşezasem ca pe o scenă, să-mi joc viaţa ca

pe un rol. Plăteam „crima” de a mă urca

 

pe scări

 

de teatru şi film, în foaier

şi

aşteptam „pedeapsa”

 

lucrurilor mărunte, /să mă bucure /ploaia de sus

şi…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 21, 2016 la 4:50pm — 2 Comentarii

Monologul cuvintelor - 32

 

Zorii se alergau unii pe alţii, pe cer. Era senin, un albastru curat, doar un buchet de verde şi răzleţi, nori de puf în spatele lui, al copacului după care îmi ascundeam privirea să nu o trădeze adierea de vânt şi ei să plece înainte de a-i urma în drumul lor, de peste zi.

 

Îngropam trecutul pentru a treia oară

într-o zi de 10, mai vie, mai

viu ca niciodată ramul

şi cântă paseri în jur.

 

Le auzi tată?

 

Simt ochii…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 18, 2016 la 3:55pm — 2 Comentarii

Monologul cuvintelor - 31

 

Un întreg răsfirat în zări.

 

Aşa mă simt, mă am, mă aflu

şi

încerc să (cu)prind albastrul senin,

curat, întins în culori de anotimp

şi

calde şi reci.

 

Sufletul e dincolo de mine, mintea, gândirea îşi sapă roşu, adânc, lăuntrul. Doar trupul mă sălăslueşte între cer şi pământ şi am şi braţe şi picioare şi ochi să-mi privesc alergarea. Nu ştiu, nu cred de aripi că lăuntrul meu le mai are. Altfel, ar fi zburat, el sau eu,…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 15, 2016 la 3:00pm — 2 Comentarii

Monologul cuvintelor - 30

 

 

Căldura din zi se curge pe şira spinării, cămaşa e udă, pădurea îşi adie vântul zburat printre ramuri şi frunze, păsările îşi înalţă zborul, Sufletul se (cu)prinde cu aripi îmbrăţişate în cântul din zare, e răcoare la banca noastră, tată…

 

umbra se-ntinde până înapoi

de (răs)crucea

ce reazămă pământul din ţintirim.

 

Amintirile (re)nasc dorul împlântat de

mult,

pe

când

luntraşii vâsleau cerul pe mare şi…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 13, 2016 la 4:46pm — 2 Comentarii

Monologul cuvintelor - 29

 

 

Ieri am îngheţat trecutul într-un tort. Azi am vărsat picuri de stropi roşii în analizele pentru un alt, un nou început, la casierie, să număr monedele de pe ochi, pentru luntraşi, când,mâine…

 

într-un 7 de 3 (ani)ori,

mă (pe)trec  la banca noastră, tată,

cu tine şi cu Sufletul.

 

Îl vezi? Se zboară Cerul cu senin

albastru, păsările se-ntrec

în cânt, pământul e plin de verde.

 

Contract de trei…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 8, 2016 la 11:05pm — Nu sunt comentarii

Monologul cuvintelor - 28

               soţiei mele, Daniela

 

 

Aleargă clipele în toţi paşii şi eu…

 

m-am prins în hora lor. N-am ştiut „jocul” şi nici acum nu ştiu dacă-l ştiu. Aproape de început, de marginea scenei, schimbasem ritmul fără să-mi dau seama. Făcusem un pas săltat

 

şi

 

nu era timpul lui, atunci. Norocul meu

a fost că-mi sădisem o floare

 

şi

 

m-am întors să-i simt mirosul bobocului…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 6, 2016 la 5:47pm — Nu sunt comentarii

Monologul cuvintelor - 27

 

Ochii îmi priveau picioarele plecate pe

cărări, drumuri din zare. Se colindau

 

gânduri,

şoapte,

doruri

 

strigate către marea de cer unde Sufletul se-mbăia cu stropii picaţi în cascade şi-şi zbura aripile cu tril de păsări.

 

Verde /se-ntinde iarba, /copacii

îşi /deschid /scorburi /cu umbră

 

pentru trupul ars de soare, pietrele-nalţă orizontul de dincolo,

mă ridic, palme deschise, în sus,…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 4, 2016 la 12:59pm — Nu sunt comentarii

Monologul cuvintelor - 26

 

 

Drumurile m-au întors spre înaintea copilăriei, la casa bunilor mei şi ei, dintr-o fotografie, un tablou, mă priveau. Era ca atunci, de demult, casa, cu aceleaşi macate pe pereţi, doar mai mică, ea, casa

 

sau

 

eu sunt mic. /Amintirile /curg (mai) viu /în mine, /când,

copil, /mă căţăram /pe grămada de lemne, /fugeam /pe

uliţă, /în sus, la grajd, /să-ntorc fânul, /să-mi privesc buna

 

cum mulgea la…

Continuare

Adăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 4, 2016 la 12:11pm — 7 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->