Zile de naştere

Blogul lui Mihaela Moşneanu -- Arhiva Noiembrie 2016 (10)

Artiştii mari ai lumii, de Mihaela Moşneanu

Artiştii mari ai lumii

au părut şi par

făcuţi

ca oamenii,

dar

în aparenţă,

asemănarea lor cu noi

îţi induce eroare

pe retină.

Când

opera lor…

Continuare

Adăugat de Mihaela Moşneanu la Noiembrie 28, 2016 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

Copaci şi cioturi de Mihaela Moşneanu

Din gând

ne naştem a doua oară,

ne construim

pe noi înşine

din temelia conştiinţei.

Rădăcina ne-o dă mama,

dar

noi creştem

ca un copac falnic,

din pământ

până

la frunză, floare şi fruct…

Continuare

Adăugat de Mihaela Moşneanu la Noiembrie 25, 2016 la 6:44pm — 4 Comentarii

iubeşte-mă... de Mihaela Moşneanu

iubeşte-mă,

dragul meu,

cum numai tu ştii!

iubeşte-mă

din

adâncul retinei tale

care

vizualizează

fericirea mea,

când te văd!

iubeşte-mă

din dorul şi…

Continuare

Adăugat de Mihaela Moşneanu la Noiembrie 22, 2016 la 3:29pm — 2 Comentarii

Căpitanul Vasile (10)

Pepsi se apropiase de Adriana şi o privea cu drag. Privirea lui insistentă îi atrase atenţia fetei, care se întoarse spre el şi zâmbind, îi spuse:

- S-a-ntâmplat ceva? De ce te uiţi aşa la mine?

- Nu, ce să se-ntâmple? îi răspunse el, fâstâcindu-se, dar cu zâmbetul până la urechi, mă uitam şi eu, aşa, că eşti tare frumoasă!

Adrianei îi veni să râdă, dar se abţinu. Nu era prima oară când Pepsi o privea aşa şi îi spunea că e frumoasă. De ceva timp se obişnuise cu el şi nu…

Continuare

Adăugat de Mihaela Moşneanu la Noiembrie 20, 2016 la 3:16pm — 2 Comentarii

Iubim... de Mihaela Moşneanu

Iubim zorii dimineţii,

fiindcă ei ne sunt drumeţii

ce ne dau întâi bineţe,

pân' la ani de bătrâneţe.

Iubim soarele de pe cer,

chiar de nu-i tot timpul sincer,

fiindcă anotimpurile

schimbă cum vor,…

Continuare

Adăugat de Mihaela Moşneanu la Noiembrie 18, 2016 la 2:15pm — 2 Comentarii

Norii şi noi, de Mihaela Moşneanu

Cum sunt norii, acolo, pe cer? Ştiu că sunt mulţi şi se plimbă deasupra Pământului. De ce? Nu au mâini să se ţină unul de celălalt, nu au nişte forme precise ca să-i desluşeşti ca vreun obiect sau vreo entitate. Nici prieteni între ei nu cred că sunt, pentru că se urmează unul pe celălat, de parcă ar fugi de ei, înşişi. Dar nici duşmani nu sunt, nu au cum, dacă fug şi nu se-ntâlnesc. Unde fug, unde se grăbesc? Şi de ce plâng şi ne udă planeta? Care o fi soarta lor?…

Continuare

Adăugat de Mihaela Moşneanu la Noiembrie 13, 2016 la 3:38pm — Nu sunt comentarii

Actorii, de Mihaela Moşneanu

Actorii

sunt speciali,

trăiesc

de multe ori în viaţă,…

Continuare

Adăugat de Mihaela Moşneanu la Noiembrie 8, 2016 la 4:23pm — Nu sunt comentarii

Poză în ramă, de Mihaela Moşneanu

Lumina se rupe

când se întrerupe

dorinţa omului

în vârful pomului.

Se face-ntuneric,

pare un generic

de telenovelă

filmată pe-o velă.

Această dorinţă

era o…

Continuare

Adăugat de Mihaela Moşneanu la Noiembrie 6, 2016 la 3:32pm — Nu sunt comentarii

Halloween, de Mihaela Moşneanu

Pentru unii,

ultima noapte din octombrie

a avut culoarea ei

normală,

pentru alţii

a avut o culoare indecisă.

Buimăcitul

ăsta de Halloween

se rătăceşte şi pe la noi

de ceva timp,…

Continuare

Adăugat de Mihaela Moşneanu la Noiembrie 4, 2016 la 3:37pm — 2 Comentarii

EU, de Mihaela Moşneanu

Ştiu că m-am născut

într-o zi oarecare,

Eu sunt EU,

nimeni

n-are de ce să-mi spună

c-aş fi altcineva,

de ce-ar face aşa ceva?

Gândindu-mă bine,

fiecare este un EU,

care are o dată de…

Continuare

Adăugat de Mihaela Moşneanu la Noiembrie 1, 2016 la 2:31pm — 5 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->