Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Blogul lui Gabriela Mimi Boroianu -- Arhiva Iulie 2014 (30)

Vis

De când mă știu pe-acest Pământ 

Purtată-am fost de-un dor nebun, 

Și rătăceam noapte de noapte, 

Pe țărmurile unui gând. 

Valuri de lacrimi îmi udau 

Piciarele desculțe, 

Iar stropi de vise se spărgeau 

Lipindu-mi-se de buze. 

Câmpii de dor am străbătut 

Bătându-le cu pasul 

Și apa dulce am băut 

În ea lăsându-mi glasul. 

Sorbind iubirea din izvor 

Pe tălpi adunând…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 31, 2014 la 10:47pm — 5 Comentarii

Cuvinte

Banale mi-s cuvintele ce azi le spun

Oricât le-aş ţine înmuiate în iubire

Emoţia ce-n ele încerc să o adun

N-are intensitatea celei din trăire.



Nu ştiu cum să te fac să înţelegi ce simt

Cuvintele nu pot să îmi redea deplin

Trăirile, ce-n mine c-o şoaptă se aprind

Şi sufletu' mi-l umplu asupra de prea plin.



Banale sunt cuvintele, doar ochii pot

Dacă-i priveşti să…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 29, 2014 la 10:10pm — 4 Comentarii

Unui "călător"

Cât de amară-i viața pe care o trăiești, 

Dacă te sperie un boț de turtă dulce? 

Și vii cu vorbe grele să-l bălăcărești, 

Crezând că mâna care-l poartă-o să-l arunce. 



Oare câtă frustrare aduni în tine 

De ne privești de sus de parcă-am fi gunoi? 

Te crezi poate vreun zeu? dar ești un oarecine 

Ce din invidie aruncă cu noroi! 



E loc destul sub soare să-ncăpem amândoi, 

Eu nu…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 28, 2014 la 10:50pm — 4 Comentarii

Stare

Multe lacrimi curg în mine 

Ca-ntr-o mare fără fund 

Speranța a rămas un nume 

O scoică într-al mării prund. 



Mi-am așezat zâmbet pe chip, 

Să știe lumea că sunt bine, 

De-s roșii ochii-i doar nisip, 

Adus de vânt în ochii la mine. 



Râd de lume-nconjurată 

Dar sufletul îmi e furtună, 

Sunt doar o ființă-nsingurată 

Ce-afar din ea ar vrea să fugă. 



de Gabriela…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 28, 2014 la 10:48pm — Nu sunt comentarii

TU

Poetului Cristian Ţîrlea



Tu, cuceritor, îți faci plimbările prin Dex, 

căci întâlnire vrei să dai cuvintelor: 

să le vrăjești, să le-amețești, apoi perplex,

privești cum se combină și prind viață 

șoptindu-ți gânduri de cu seară-n dimineață, 

de nu mai știi de-i vraja ta sau e a lor! 



Când în poezii legate pleacă-n lume 

și-aduc numelui tău laudă, cinstire, 

te-ntrebi ce vrajă…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 25, 2014 la 9:13pm — Nu sunt comentarii

Poate că vrei

Poate că vrei să ne jucăm de-a anotimpul 

De-a toamnă împletindu-se c-o vară 

De-a două suflete care masoară timpul

Fugind desculţe pe-a vieţii ulicioară.



Poate că vrei să ne jucăm de-a anotimpul 

Răzând să ne urmăm ca toamna după vară

Să plângem într-o iarnă c-a trecut timpul,

Şi-apoi să renăştem râzând în primăvară .



Poate că vrei să ne jucăm de-a anotimpul

S-avem doar…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 25, 2014 la 9:10pm — Nu sunt comentarii

M-ai blestemat

M-ai blestemat să fiu legat de tine, 

Să nu te pot uita oriunde m-aș ducea. 

Mă întorc mereu să văd dacă ți-e bine, 

Și dacă te iubește-alcineva! 



M-ai blestemat cu ochii către stele, 

Și lacrimile cerului le-ai dat, 

Că niciunde-n drumurile mele 

Să nu mă simt ca lângă tine, că-s bărbat! 



M-am dus la celălalt capăt de lume, 

Ş-am așezat…
Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 23, 2014 la 10:27pm — 5 Comentarii

A fost o vreme

A fost o vreme când iubirea înflorea

Noi cântam cum cântă păsările-n crâng,

Azi, precum cireşii s-a scuturat şi ea

Iar inimile noastre în surdină plâng.



Eram săraci, n-aveam decât iubirea

Dar mult mai fericiţi decât acum.

Azi tot ce-avem în noi e amintirea

Iar din iubire a ramas doar scrum.



A fost o vreme, ce bine-i spus "a fost"

Când cu iubire toate le trăiam intens.

Azi…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 22, 2014 la 7:54pm — 3 Comentarii

Aș vrea

Aș vrea să fiu mai mult decât sunt .

Aș vrea să fiu cuvântul care curge

în venele tale și pe care îl alergi

în fiecare seară pe coala de hârtie.



Aș vrea să fiu trăirea

care naște cuvintele în tine,

doar că să am și eu un loc în inima ta.



Aș vrea să fiu versul

pe care îl împletești atât de măiastru

doar ca un gând al tău

să stăruie o clipă și asupra mea.



Aș vrea să fiu simțirea ta

doar că să-ți alerg…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 21, 2014 la 11:01pm — 7 Comentarii

Când nu te am ..

Când nu te pot avea cu mine, 

Te am în gânduri și-n suspine . 

Te am în lacrimi care-mi curg, 

Pătându-mi zarea în amurg, 

În roșul macului aprins, 

În ochi ce te privesc surprins. 

Îmi ești un dor care -mi suspină, 

Ofilind floarea din grădină. 

Când nu te am mă simt pierdută, 

O frunză-n vânturi rătăcită. 

Ah ..de-ar fi atâta de ușor, 

Purtată m-aș lăsa de dor 

S-aș ruga…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 19, 2014 la 3:46pm — 6 Comentarii

Un strigăt mut

Ziduri peste ziduri cresc în jurul meu, 

Din ce în ce mai mari, mai multe se ridică. 

Aș da să le dărâm, să evadez , dar eu .. 

Nu am curaj și mă ascund de frică. 



Mă ascund în mine, de mine, de lume, 

Din teamă, de tot ce mă înconjoară. 

Trăiesc o viață ce simt că nu-mi aparține. 

Crud adevăr sub greutatea lui mă doboară. 



Mă simt străină în lumea mea perfectă, 

De parcă aș…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 17, 2014 la 10:39pm — 7 Comentarii

Unui "călător"

Cât de amară-i viața pe care o trăiești, 

Dacă te sperie un boț de turtă dulce? 

Și vii cu vorbe grele să-l bălăcărești, 

Crezând că mâna care-l poartă-o să-l arunce. 



Oare câtă frustrare aduni în tine 

De ne privești de sus de parcă-am fi gunoi? 

Te crezi poate vreun zeu? dar ești un oarecine 

Ce din invidie aruncă cu noroi! 



E loc destul sub soare să-ncăpem amândoi, 

Eu nu…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 15, 2014 la 10:59pm — 8 Comentarii

Te chem

Te chem să vii la margine de vise,

Să împletim visarea mea cu-a ta,

Să dărâmăm destinele prezise,

În fir de zbor să ne rescriem soarta.



Te chem să vii și-n doi să dezlegăm

A efemerului încătușare

De lanțuri care leagă vise să scăpam

Să poată libere zbura sub soare.



Te-aștept să vii-ntr-o dimineață-n zori,

Când visul încă n-a murit sub pleoapă,

Când noaptea-și târâie trena sub nori

Și visele cu nemurire le adapă!…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 14, 2014 la 9:09pm — 8 Comentarii

Alo!

         O rază șugubeața a reușit cumva să se strecoare pe lângă jaluzea. Îmi gâdilă pleoapele prin somn, într-un sărut cu buzele tale, încălzindu-mi sângele cu atingerea ta. E bine în brațele tale .. zâmbesc adormită. Fericirea îmi inundă toată ființa. Aud prin somn cum rândunelele își încep cearta lor matinală. Îmi imaginez că acesta este felul lor de a-și bea cafeaua de dimineață. Ar trebui să mă trezesc , e târziu , dar am sentimentul că dacă…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 13, 2014 la 11:00pm — 2 Comentarii

Și plouă ..

Sunt între somn și trezire , visele încep să se piardă în sunetul ploi ce-și picură stropii la mine-n inimă .. Te aud șoptind la fereastră în legănatul crengilor ce-mi spun povești nescrise . Chiar și vântul îți poartă gândurile la mine-n suflet . Reușești cumva să pătrunzi printre visele ce încep să se destrame . Îți simt mirosul în ploaia ce se prelinge pe geam , îți simt palmele pe piele cu fiecare creangă ce-mi bate la fereastră . Mă porți cu tine într-un…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 13, 2014 la 10:30pm — 7 Comentarii

Vis

De când mă știu pe-acest Pământ 

Purtată-am fost de-un dor nebun, 

Și rătăceam noapte de noapte, 

Pe țărmurile unui gând. 

Valuri de lacrimi îmi udau 

Picioarele desculțe, 

Iar stropi de vise se spărgeau 

Lipindu-mi-se de buze. 

Câmpii de dor am străbătut 

Bătându-le cu pasul 

Și apa dulce am băut 

În ea lăsându-mi glasul. 

Sorbind…
Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 12, 2014 la 9:06pm — 2 Comentarii

Muză de basm

Tu creionezi o lume de poveste 

Și-mi întinzi mâna, să pășesc în ea 

Dar uiți că floarea pe care-o dorești 

Sădită-e-n grădină altuia. 



Doinești un cânt de jale peste timp 

O vrajă țeși și-mi prinzi sufletu-n ea 

Jurându-te pe zeii din Olimp, 

Că-mi dai orice, să vin în lumea ta! 



Vrăjită poate că aș îndrăzni 

Și aș păși în basmul creionat 

Dar fără rădăcină aș…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 11, 2014 la 11:53pm — Nu sunt comentarii

N-AM DOM'LE, N-AM

de Cristian Ţîrlea

Voi vedea ce pot face cu lipsa lor.

Scot stiloul. 

Scrie, alandala, 

poeme de-ale lui.

Rog ceva a spune, 

dar cui?

Trimit mesaje "pesteluminale." 

Cer cerneli "diacriticioase."

Cum face-voi?

Of! 

Plictisul nelumesc.

Din regulament mi-am cernut un ceai de tei 

sau de "temiricei."

Am glumit destul!

Ce vrei?

Sunt! 

Te iubesc! 

Mi-e…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 10, 2014 la 5:55pm — 4 Comentarii

SĂRUT-MÂNA, MAMĂ!

de Cristian Ţîrlea

Sărut-mâna, mamă!

Mama nu este Rhéa,

nu este Cybèlle.

Mama nu este rea,

este așa frumoasă!

si belle...

Mama?

Nici Ra

nu atinge cuvântul ăsta.

Mama nu este Rhéa,

dar l-a născut pe Zeus.

Nu este Magna Mater,

dar coroana ei, zid al cetății,

te-a apărat în spatele ochilor

și-n peșterile sufletului legănat,

te-a smuls din brațele…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 10, 2014 la 5:53pm — 4 Comentarii

Mă iubește , nu mă iubește...

Mă iubește , nu mă iubește... 

O, da! Dar mult mă chinuiește, 

Căci tare rău s-a supărat 

Că e gelos și ofticat 

Și uite-l cum mă pedepsește, 

Cu mine-acum nu mai vorbește 

Înfuriat m-a renegat! 



Mă iubește, Nu mă iubește... 

O, da! Și știe și el că greșește, 

Că pe nedrept m-a acuzat 

Orbit de furie-a țipat 

Mi-a zis să tac să-l las în pace 

Cu mine nu vrea s-aibă-a…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Iulie 10, 2014 la 5:49pm — 6 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->