Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Blogul lui Gabriela Mimi Boroianu -- Arhiva Septembrie 2014 (13)

Să-ți fiu ..

Ascunde-mă-ntre vise și leagă-mă de gându-ți, 

Absoarbe-mă în ființa-ți, până devin tu însuți, 



Apăra-mă de mine și-ajută-mă să-ți fiu, 

Recreându-mă ființă din cuvântul ce ți-e viu. 



Dă-mi aripi de lumină, fiind eu însumi visu-ți, 

Călăuzindu-mi zborul, ridică-ți însuți zboru-ți. 



Unindu-ne-ntr-un cuget, simțirea-ți dă-mi-o mie, 

Varsă-mi litere-n sânge, naște-mă poezie ! 



de…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 30, 2014 la 10:18pm — 6 Comentarii

Ochii mei

Ochii verzi vor iarbă crudă

Cei albaștri-s duşi hai hui

Noaptea ochii negri-o fură

Lacrimi strâng ochii căprui. 



Dacă ochii verzi vor frunze

Cei albaștri vor senin

Ca pământul vor cei negri

Cei căprui plâng cu suspin.



Dacă ochii verzi vor vară

Cei albaștri-s fără nor

Ochii negri vor furtună

Cei căprui oftează dor.



Dacă toți ochii din lume

Ar privi în ochii…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 29, 2014 la 9:45pm — Nu sunt comentarii

De-ar fi durerea

De-ar fi durerea val, de țărm l-aş sparge

Și urletul din picuri l-aş aduna în nori,

Ca-n marea vieții înălțând catarge,

Să plâng deasupra lor cu lacrimă de flori.

De-ar fi durerea râu, într-o cascadă

L-aş prăvăli, să-l sparg în stropi, de bolovani. 

Din tăria cerului să-i fac plămadă,

Să nasc din apa lui încă vreo câțiva ani.

Să culeg timp și să-l așez…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 27, 2014 la 11:54pm — 4 Comentarii

N-am putere

O teamă cruntă inima-mi săgetează

Și-mi arde măruntaiele în focul iadului,

O rugă-nalț la cer, dar glasu-mi sângerează

Și nu o poate trece de vama înaltului. 



Cad în genunchi, tumultul mării îl revărs

În ochii care doar la chipul tău știu a privi,

Mă rog să te oprești, căci nu-i cale de-ntors

Pe drumul ce te cheamă și tu vrei a porni. 



Mi-e teamă că nu știi sau poate ai…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 24, 2014 la 9:07pm — 5 Comentarii

Minciuni

Minciuni spuse râzând, minciuni spuse plângând, 

Minciuni spuse în glumă sau sub jurământ. 

Minciuni spuse din ochi, minciuni spuse țipând

Minciuni spuse duios sau ca o vorbă-n vânt.



Minciuni spuse o dată sau ca un mod de-a fi

Minciuni spuse așa...de dragul de-a vorbi.

Minciuni spuse oglinzii, când îi zâmbești frumos. 

Minciuni doar pentru alții spuse…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 19, 2014 la 11:31pm — 8 Comentarii

Prăpastia tăcerii

Ne-ndepărtăm mai mult pe zi ce trece,

Prăpastia tăcerii creşte între noi,

Lumină nu-i şi parcă-i mult prea rece

Cuvântul ce-mpărţea iubirea-ntre noi doi.



Colegi de-apartament, ne ocolim tăcuţi,

Să nu ne-atingem cumva din întâmplare,

Uitând de frumuseţea anilor trecuţi,

Când orice clipă fura o-mbrăţişare.



Când nu ne-ajungea noaptea de câte-aveam de spus,

Căci mai mereu cu…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 15, 2014 la 8:52pm — 10 Comentarii

Tăceri

Ce-amară e tăcerea, când ai gustat iubirea

Şi-i umedă şi te pătrunde pân' la os.

Lacrimi strânse-n suflet îţi plâng nefericirea

Căci cenuşie-i viaţa când pierzi ce e frumos.



Singurătatea-i rece când umbrele-şi întinde

Să te cuprindă ca-ntr-o mantie neagră a morţii.

Când resemnarea-i perna ce gândur'le-ţi ucide 

Iar spiritu'-l închide sub lacătele nopţii.



Ai vrea să…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 13, 2014 la 10:37pm — 15 Comentarii

DACĂ

Dacă ți-aș pune sânul căpătâi, 

Și-n umbra mea te-aș înveli,

Ca-n brațe mie să-mi rămâi, 

Tu crezi că m-ai putea iubi? 



Dacă ți-aș spune vorbe de alint, 

Și visele le-aș cerne printre stele, 

Cu brațele să te cuprind, 

Vei vrea tu să rămâi în ele? 



Dacă mi-aș împarți zilele mele toate 

Cu tine, și-n soare aș transforma zilele cu ploi 

Doar pentru fericirea ta, tu crezi că…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 7, 2014 la 11:34pm — 6 Comentarii

Pe drumuri fără nume

Te-ndepărtezi pe zi ce trece

Precum un soare în apus,

Lăsând a nopţii umbră rece

Cu vălul ei cel nepătruns,



Să te cuprindă-n adormire

Lăsând în urma ta pustiu.

Fără să-ţi pese de-o iubire

Ce-arde încă atât de viu.



Te-ai supărat aşa de-odat'

Şi-ai întors faţa de la lume.

Să rătăceşti tu ai plecat,



Pe drumurile fără nume

Şi nici nu ştii că ai lăsat 

Un dor…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 4, 2014 la 9:59pm — 9 Comentarii

Condamnată

Mă doare-un loc sub coasta stângă

M-a-njunghiat un dor păgân

Şi chiar de lacrimi or să plângă

Tot uscaţi ochii mei rămân.



Mă doare-n loc ce sângerează

Dar nu cu sânge, cu suspin

Iar nopţile mă ţine trează

Făcându-mi viaţa toată chin.



Şi nu-i doar chin, e şi pustie

Căci vise nu mai am demult

Si plâng cu vers în poezie

Al sufletului meu tumult.

Sunt condamnată pe…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 4, 2014 la 9:49pm — 9 Comentarii

Toamnă

Trec nori pe cer adunând tristeți,făcând ziua să plângă cu lacrimi liniștite durerea lumii.

Vântul a schimbat partitura începând o altă simfonie iar frunzele și-au înăsprit vocea, nu mai au moliciunea aceea verde ca o chemare. Arămiul regretelor își face cunoscută vocea în foșnetul copacilor,acompaniat de țipătul cocorilor care pleacă.Un greiere își plimbă lin arcușul pe coardele sufletului cântând în amurg un "cri cri" atât de trist , ca un bun rămas spus verii.

Septembrie.. E…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 3, 2014 la 10:08pm — 7 Comentarii

De-ar fi să mor

De-ar fi să mor, aş vrea să fie-n primăvară

Când liliacul înflorit e pe trecut

Şi când rotundul soarelui dă-n copt, a vară

Iar nopţile se-mbată aşa ...cu-n farmec mut.



Când iarba are-o moliciune-a talpă goală

Iar zorii zilei îmbracă lacu-n ceaţă

Doar ca să-i ude a dimineţii poală

Făcând floarea să lege , rodind viaţă.



Când ploaia se alintă şi grâu'-l mângâie

Şi-l…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 2, 2014 la 9:26pm — 10 Comentarii

Nu pot uita

O ceață a uitări în jurul meu se țese, 

Ca amintirile încet să mi le fure 

Dar inima refuză și-ncepe să reverse 

Iubirea ce mi-ai dat-o uitarea s-o îndure. 



Nu pot uita de pumnul unde-ascundeam mânuța, 

Când teama de necunoscut creștea în jurul meu 

Și nici cuvintele ce-mi întregeau credința 

Curajul să devin un OM oricât ar fi de greu. 



Nu pot uita răbdarea ce ai…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Septembrie 2, 2014 la 9:25pm — 8 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->