Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Blogul lui Gabriela Mimi Boroianu -- Arhiva Noiembrie 2014 (13)

Prea târziu

Nechează iarna pe câmpuri ca o mânză

Ciulinii-n promoroacă i-a-ncălțat!

S-a sinucis plângând ultima frunză

Când lacrima de cer a înghețat.



Întunericul prin colțuri se strecoară

Și Luna e mai mare ca oricând

Par îngerii, pe raze că-i coboară

Când tu vorbești tăcut cu mine-n gând.



Cuvintele-s cărări pe neputință

Când visele sunt iernii albii fulgi

Ne-a înghețat în suflete-o credință

De când alergi la mine și… Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 30, 2014 la 5:10pm — 11 Comentarii

Nălucire

Când Luna razele-şi răsfiră

Pe-a cerului pernă cu vise

Ș-o coardă pe-a nopții liră

Cu gol piciorul o atinse,

Când în răsfățul norilor

Își scaldă trupul alb de vis,

Trezii în omul muritor

Trăiri demne de-un paradis.

O, cât de alb, de pur îi pare

Trupul gol ce-l vede-n așternut

Minune-aceasta întrupată

Orb să fi fost de n-am văzut?

Și cu simțirile aprinse

Mâna şi-ntinde a poftire

Te iubesc femeie-i zise

Dar ... ea era o…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 28, 2014 la 11:30pm — 9 Comentarii

Tăceri

Sunt nopți, în care tăcerile se sparg obsesiv de timpanele sufletului meu, iar visul... visul meu plânge chemându-te să-l salvezi.

M-ai abandonat la o margine de cer și, doar îngerii își mai flutură aripile deasupra mea atunci când coboară pe pământ. 

Am ajuns să vorbesc singură pentru că nici stelele nu mă mai ascultă, au rămas prinse-n vraja ochilor tăi mai negri ca noaptea.

Doare... doare așteptarea cuvintelor ce nu se lasă rostite, ridicând…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 27, 2014 la 11:21pm — 6 Comentarii

Lucrul bine făcut (Sau de ce n-a fost femeia prima)

Tot am stat și m-am gândit

Când Domnul a făcut pământul

Pe toate-ncet le-a migălit 

Până la om i-a venit rândul.



Într-o dilemă fiind acuma

A stat puțin si s-a-ntrebat

Să facă pe femeie prima

Sau să îl facă pe bărbat?



A luat din cer un pătrățel 

Și cu el lutul l-a-nmuiat

A pus din gând de…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 26, 2014 la 5:30pm — 18 Comentarii

Unică

Legănarea valurilor o porți în coapse
Elena din Troia, Floarea soarelui te invidiază
Niciodată nu va egala strălucirea cuvântului tău
Uneori e greu să trăiești în umbra Lunii!
Și soarele ți-a recunoscut valoarea.

Lumea suferă de o epidemie a invidiei
Unii suferă chiar mai grav..
Nimicurile acestea nu te ating
Gândul tău se ridică mult deasupra lor...
Universul îți aparține!

de Gabriela Mimi Boroianu

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 24, 2014 la 8:57pm — 20 Comentarii

Putem

Putem greși căci este omenește

Putem călca în balta cu noroi

Când sufletul-i curat și se căiește

Iertarea se trezește sfântă-n noi.

Cu un cuvânt se-ntunecă văzduhul

C-o faptă poți stârnii furtuni și ploi

Când inima ce ține-n ea năduful

Privește împrejur cu ochii goi.

Putem să fim și răi și dușmănoşi

Căci este scris în legea lui "a fi"

Dar bunătatea ochilor pioşi

Îndeamnă sufletul a se căii.

Când fapta-ți…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 24, 2014 la 8:22pm — 2 Comentarii

Cavalerul nopții

Îți alergai cărarea râzând cu dimineața

Pe lângă câmpul meu cu macii înfloriți

Și obosit deodată, le-ai respirat dulceața,

Ai poposit un timp și-ai vrut să fim iubiți.

S-a prins în jocul nostru și soarele cu cerul

Și zarea-mbujorată ce se-ascundea sub nori

Și nimeni niciodată n-a dezlegat misterul

Iubirilor furate în umbrele din zori.

Dar blestemata…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 22, 2014 la 10:28pm — 7 Comentarii

Neguri de poveste

Se răsucește oful în apa cristalină

Coboară spre adâncuri mușcând înfometat

Și-n locul din adâncuri cătând-o cu pricină,

Își varsă tot năduful și apa-nfierbântat.

Mă arde-n măruntaie, un foc aș scuipa-n sus

Ș-aş răsturna o boltă în ea să-mi adun balta 

Când știu că ceasul sfânt pe șotii azi e pus

Și înapoi își bate o clipă dupa alta..

Mi-e inima…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 21, 2014 la 11:09pm — 8 Comentarii

Dezbină și stăpânește

Sentimente contradictorii, resentimente, furii mognite se strecoară printre noi ca un vânt în deșert și ne usucă sufletele întunecând cerul , făcându-l să plângă cu lacrima disperării, întunericul ce ne coboară în oase din ce în ce mai adânc. 

Oare atât de orbi am devenit, să nu ne dăm seama că trăim la umbra proverbului "dezbină și stăpânește"? Că nu interesează pe nimeni soarta noastră, atât timp cât își pot face jocurile…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 14, 2014 la 8:00pm — 2 Comentarii

Dreptul de a învăța

 Dacă pe "timpuri" nu era un drept ci era o obligație acum a devenit o glumă. Avem dreptul să învățăm dar, unde? Dacă înainte fiecare comună avea o școală acum au doar ruine, dacă le mai au...iar la oraș şcoala a devenit un loc unde să pleci de acasă pentru că acolo carte nu se prea face... Învățământul a devenit un perpetuum mobile dar încărcat cu o sarcină negativă . Ceva negativ nu poate perpetua decât ceva negativ. Să luam de exemplu legea care a dat liber la învățământ superior fără…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 14, 2014 la 7:00pm — 2 Comentarii

Iluzionism

Se mârâie, se latră ca javrele pe drum

Și arătându-şi colți, de os când simt miros, 

Ar vrea să fie primi "i-al meu ciolanu'-acum!"

Și se reped să muște mai rău și mai vârtos.

Când lupta este strânsă în față-i greu s-ajungi,

Dar nu abandonează căci repede-au uitat.

I-apucă gudureala, mergând târâş, pe brânci

Și-ncep de zor să lingă unde-n silă au-scuipat.

Se leagă…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 12, 2014 la 9:14pm — 6 Comentarii

Culori

Ți-e visul o pânză iar eu sunt culoarea

Ți-e mâna penelul cu care mă scrii,

Un dor ce nu doarme și plânge cu zarea

În nopți de poveste când nu poți veni.

Ți-e gândul un ton ce-ntunecă visul

Sau pune lumină în ochii ce plâng,

Iubirea-i creionul ce-nchide abisul

Când clipe se duc și inimi se frâng

Când palme m-ating și păru-mi revarsă,

Pe cerul de pânză un soare…

Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 11, 2014 la 4:20pm — 8 Comentarii

Însingurare

Bobițe de speranță sub ploape mi se strâng

Suspinu'-nchide ochiul ca-n suflet să le întorc,

Se duce tinerețea și clipele îmi plâng

Pe firul de clepsidră în care-amar se torc.



De ce însingurarea mi s-a semnat în suflet

Iar literele-i ard mai tare zi de zi, 

De ce-a intrat tristețea și dincolo de zâmbet

Mă tot lovește-n coaste cu lacrime…
Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Noiembrie 3, 2014 la 8:59pm — 6 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->