Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Blogul lui Anca Tanase -- Arhiva Iunie 2012 (18)

Absenţă vorace

 

În lipsa ta, nu sunt decât

un orb

care contemplă infinitul fără culoare

o voce neauzită, în căutarea cuvintelor

prin râuri, pe sub pietre

un chip fără memorie şi loc în spaţiu

păşesc cu grijă,

să nu mă izbesc de conturul trupului tău

de călător halucinat

să nu mă tai în spadele luminii

mi-e cald, mi-e frig,

dintii zăpezii se înfig în mine

şi trandafirii carnivori

 

mă-ntorc în…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 30, 2012 la 9:21am — Nu sunt comentarii

Liberi

 

Vino cu mine, să regăsim

lumina clandestină a uitării

curajul de a fi singuri

şi liberi,

departe de aceeaşi, mereu

rostogolire a zilei şi a nopţii

vino cu mine

să stingem sorii în îmbrăţişări,

să ascultăm

cum traversează marea albatroşii,

cum se apropie, tandră, dimineaţa.

 

Nu-ţi fie teamă, viaţa

e doar atunci când sapi mormântul morţii,

cand îţi astâmperi setea cu sângele…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 29, 2012 la 6:48am — 1 Comentariu

Nume şi ani pe cruci

 

Un nume pe o cruce, şi un an rotund

sfârşind

într-un acelaşi, veşnic, început

acelaşi clopot, altul, sună

remuşcarea

şi iertarea

iubirii, căci doar iubirea

“nu cade niciodată”

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 28, 2012 la 9:38am — Nu sunt comentarii

Rătăcind pe un ţărm

 

Cobor din soare, vis şi teamă

pe coasta uitată de oameni şi de zei

marea

se oferă nopţii precum o curtezană

sedusă de lună

dansând, desculţă, pe nisip

sub iasomia înflorită

ploaia clădeşte ziduri şi tăceri

ceaţa-i din ce în ce mai deasă

mi-e teamă

o teamă albă

înserarea

adânceşte absenţe în amurg

priviri alunecă, şerpeşti ceruri minerale,

tarversând timpuri, oameni,…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 27, 2012 la 4:22pm — Nu sunt comentarii

Cină

 

Ne-am aşezat la masă,

doi bătrâni;

mâncăm tăcuţi,

cu gândul

la Cina Cea de Taină,

la prieteni duşi,

părinţi,

copii împrăştiaţi;

prin casă trece vântul,

poartă frunze;

în oase creşte frigul…

ne va duce…

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 26, 2012 la 5:57am — 1 Comentariu

Cineva cântă la vioară

 

Prin frig trec păsări verzi.

 

Memoria se încarcă de cărări

spre nicăieri

sau, poate,

spre biserici

şi cimitir.

Noaptea se umple de vid

şi paşi pierduţi;

şi inima, de ploaie.

 

Uitarea cotropeşte amintirea.

 

În loc de apă, marea

poartă naufragii.

 

Degetele sunt clepsidre

prin care curg cuvinte

şi speranţe,

sau disperări…

lunga poveste…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 25, 2012 la 8:31am — Nu sunt comentarii

Tăcerea să ne poarte pe amândoi

 

Ascultă-mă cu atenţie când tac

pentru că doar în tăcere

îmi poţi auzi inima

cum respiră.

 

Respiraţia inimii

îţi va spune

că mi-am început călătoria spre nori;

ascultă

şi taci,

stridenţa unui cuvânt

m-ar izbi de pământ.

 

Priveşte doar,

şi citeşte

ce-ţi scriu

pe zidul diafan,

povestea clipei în care

se deschid trandafirii-fecioare din…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 18, 2012 la 8:20am — Nu sunt comentarii

Cronos

 

În fiecare zi, Cronos

sau Timpul, sau

Istoria

îşi sacrifică sieşi un copil:

îl prinde de ceafă,

îl aruncă în cuptor

şi, când s-a rumenit

cât trebuie,

îl mănâncă;

în urma copilului,

dacă a apucat să crească puţin,

rămâne ceva:

o simfonie,

un tablou,

o carte sau

un alt copil;

după un timp,

simfonia tabloul cartea

devin şi ele cenuşă,

dar rămân în…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 17, 2012 la 9:22am — 3 Comentarii

Vagabondul

Vagabondul

 

Şi-a agăţat bocceaua într-un băţ, a aburcat-o pe umăr, respirând adânc, cum adânc respira şi cerul, şi a pornit agale, aşternere la drum fără capăt, păşea fără grabă, timpul nu exista, el nu trăia în timp, când îi era sete, vrăbiile îl lăsau să bea din ochiurile lor de apă, dacă îi era foame, găsea în boccea un codru de pâine, dacă nu, avea macii câmpului, câteodată obosea şi atunci se întindea pe pământ sprijinindu-şi capul de o piatră, sub piatră se afla…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 16, 2012 la 6:02am — 2 Comentarii

Monocolor….sau nu

Monocolor….sau nu

 

Cerul începe

să-şi stingă culoarea

marile păsări argintii

emană miros de ghiulele;

pensionarii

devin militanţi

să-şi completeze pensia;

langă o fântână fără apă

un bătrân

primeşte în dar

o pungă cu malai;

se bucură,

zâmbeşte,

arătându-şi dinţii

pe care nu-i mai are,

mulţumeşte

înclinându-se adânc;

ieri era albastru,

sau…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 15, 2012 la 10:57am — Nu sunt comentarii

De neînlocuit e numele tău

 

Numele tău,

tunet venit

din orizont crepuscular

şi explodând în mine

graba ceasurilor,

a drumurilor fără sfârşit,

fără ‘acasă”,

a clipelor din care roade Cronos.

 

Am încercat

să fac în mine gol,

cuib, pentru el

dar ar fi însemnat

să-mi arunc inima la gunoi,

să nu mai respir,

să nu mai trăiesc.

 

Numele tău,

venit cu tot albastrul

din mare şi…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 13, 2012 la 1:55pm — Nu sunt comentarii

Insulele care suntem

Ne-am întâlnit în timp,

venind de dincolo de el;

purtam pe umeri

pulberea grea, strălucitoare,

a multor moarte galaxii,

arzând din nou,

la flacăra din noi;

astăzi,

cu trupul în amurg

şi pulberi stinse

adunate,

mai suntem doar

sărutul melancolic

al insulei

care eşti tu,

al insulei

care sunt eu.

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 11, 2012 la 8:13am — 1 Comentariu

Scrisa întâlnire

 

Ne-am întâlnit firesc,

căci întâlnirea

era demult

înscrisă-n aşteptare;

din întâlnire

s-a născut dialogul,

popasul

în fiinţa celuilalt;

când lipsea cuvântul,

vorbeau privirea

şi tăcerea,

doi aştri gravitând

pe-orbite reciproce.

A fost miracol?

nu, a fost sămânţa

crescută-ncet în apele primare,

croindu-şi drum, cu greu,

prin galaxii.

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 10, 2012 la 8:24am — Nu sunt comentarii

Poeţilor, îndemn la rugăciune

Rugaţi-vă,

poeţi,

să nu pierdeţi tristeţea;

ei să-i slujiţi:

prin văz,

prin auz,

miros,

pipăit;

ea

să vă fie

casă

şi masă

şi pat;

pe ea

s-o cântaţi:

pe soare,

pe vânt,

pe cer,

pe pământ.

 

Botezaţi-vă umbra

cu numele ei.

 

 

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 9, 2012 la 6:15am — 7 Comentarii

Inevitabila prăbuşire

 

Cad

umbre vinete-ntre noi…

nori fără cer,

schelete umede şi moi

-o oboseală fără sens-.

 

Dali îşi scurge ceasurile-n cafea;

sunt râncede: şi ceasurile,

şi cafeaua.

 

Trece pe sub geam

femeia fiecărei dimineţi,

aceeaşi,

la mijloc de vârstă

şi de secol,

prăbuşită

în sine-însăşi.

 

Ce fel de azi e azi?

când ieri

încă spărgeam

nopţi…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 8, 2012 la 10:59am — Nu sunt comentarii

Copilul şi oamenii mari

 

Copilul plânge:

oamenii  mari râd;

copilul plânge mai tare:

oamenii mari se enervează;

apoi plâng şi ei,

oamenii mari:

copilul vine

şi-i mângâie.

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 7, 2012 la 12:29pm — 1 Comentariu

Jocul

 

Am chef de joacă:

să fie un semn de iertare?

 

Mă arunc în joc,

dar curând, înţeleg

că jocul se desfăşoară

în jurul

unei lacrimi.

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 5, 2012 la 12:12pm — 2 Comentarii

Lumânările se aprind cu lacrimi

 

“Lumânările se aprind cu lacrimi”, şoptea bunica, seara, îngenuncheată la icoană.

Bunica mirosea a busuioc, ca şi icoana.

“Şi cum se sting?” întrebam eu, neînţelegând de ce e nevoie de lacrimi ca să aprinzi o lumânare.

“Nu se sting, doar câteodată, când vine vântul cel smintit”

“De unde vine vântul cel smintit?”

Bunica nu răspundea; tăcea, îngândurată, cu o uşoară cută pe frunte, privind atent lumânarea.

“De unde vine vântul cel…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 4, 2012 la 7:56pm — 5 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->