Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Anca Tanase's Blog (138)

“În catedrale sună poezia”

 

Redivivus, Diogene!

 

ca si antan,

-căci asta-i scrisa lui-

bântuie ca un prins între ceruri

cu felinarul aprins

şi caută

un om

 

să scrie,

să cânte,

să danseze,

căci moartea se sfieşte

când se poticneşte

de-o pezie, un cântec sau un dans

 

şi umblă Diogene

ca o nalucă prinsă între ceruri

şi strigă, strigă, strigă,

căci strigăt după om, după…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iulie 5, 2013 la 8:16am — Nu sunt comentarii

Bătrânul semn de întrebare

 

În grădină, lângă poartă,

un nuc adolescent pe lângă care, zilnic, la aceeaşi oră,

trece un semn de întrebare

cu pas şovăitor ca un poem desculţ

şi umerii căzuţi sub greutatea

vinei moştenite

- nimeni nu l-a-ntrebat de vrea să fie –

 

În ochi, strat peste strat, tristeţea cât un munte

abia ieşit din mare

 

Un buzunar, întors

în celălalt, un ban

de pâine

sau de…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iulie 5, 2013 la 8:15am — Nu sunt comentarii

Avertismentul lui Goya

 

Când ochii lupilor se-aprind,

pădurile

devin fosforescente

sub pielea vie, oasele

uită psalmii

de rugă, de blestem, de vindecare

 

Fiara

îşi ascute ghearele

 

Nimicul urmează

să-şi primească prada

 

 

Gândul

dispare în negând,

sensul, în nonsens,

rostul îşi pierde rostul, şi

raţiunea

intră în cuşcă

şi azvârle cheia

 

reversul…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 15, 2013 la 12:40pm — 1 Comentariu

Închinare profană

În faţa mării, să nu râzi!

Să-ngenunchezi,

să te închini,

să taci! Tăcerea

îţi va deschide-adâncul

şi-ţi va întinde mâna, să cobori

scara cu un singur sens

- în centrul tău – acolo, vei auzi

lumina

cum îşi plămădeşte floarea.

 

În faţa mării,

aici – e peste tot,

acum – e-ntotdeauna,

clipa, ora, secolii

sunt una.

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 15, 2013 la 12:39pm — 1 Comentariu

Fără titlu (1)

Sunt poeme

cărora trebuie să le rezişti

cum rezişti disperării

a ta sau a unui prieten

chiar dacă Dante

pe marginea de flăcări

a unuia din cercuri

a răguşit strigând

“lasciati ogni speranza”

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 11, 2013 la 7:23am — Nu sunt comentarii

Într-un târziu de noapte

 

fumul ţigării e penelul

din care cresc pe pânza nopţii

spirale plutitoare

din spirale, cresc

Debussy

şi ploaia

patul răvăşit

este un câmp tăcut

macii

s-au întors în lan

măştile

revin la locul lor

o altă zi…

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 11, 2013 la 7:23am — 1 Comentariu

Un altfel de “If”, al celor cinci plus două simţuri

 

Există un miez fierbinte în cuvânt, un cuptor 

în care tăcerea

se coace ca cireaşa,

de unde putem

să o extragem, reinventăm, reînvăţăm,

cum reînvăţăm înotul,

mersul,

văzul, auzul, tactilul, gustul, mirosul

 

Căci

 

Dacă uităm  să mergem, la ce bun drumul, drumurile

cu toată splendoarea lor, cu aventura, cu castanietele

care trezesc furtuni

 

daca uităm să mergem,…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 5, 2013 la 1:46pm — 2 Comentarii

Mame şi nori într-o zi de vară

 

La capătul privirii

trec turme de viţele

la primul lapte

pasc iarbă albastra, sunt

frumoase ca mamele tinere

eliberate de durere

 

durerea

a trecut în ţipătul pruncului

şi va sta acolo, nestingherită,

până intră în gară

ultimul tren

 

Mama surâde…

 

poate pruncul ei

va fi pescar de culori

sau sculptor de poeme în ghiaţă

poate pruncul ei

va atinge…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 1, 2013 la 10:44am — Nu sunt comentarii

Megalopolis

 

O inimă

din care cresc tornade,

vuiet

de tren dezlănţuit pe şine

fără mecanic

şi gri, mult gri, un continent de gri

prin care defilează, hoarde, adolescenţi

buimaci,

abia ieşiţi dintr-un război civil

calcă apăsat

fachiri moderni, indiferenţi

la rănile din talpă

alunecă graţios printre cuţite

fără să le pese că timpul

e-o spargere continuă de ceasuri

cu cadrane de…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 30, 2013 la 10:06am — 4 Comentarii

Instantanee

 

Dimineţi de cenuşă

ceaţa

se strecoară şerpeşte,

într-o tăcere de cuţit

înfipt până-n plăsele

cade

o ploaie fină, îngreunată

de memoria atâtor ruguri

pe care-au ars de-a valma

astronomi şi vrăjitoare.

 

Sub nuc,

bătrânul şi câinele

 

marea

a murit

odată cu Hemingway.

 

Oraşul

îşi inchide uşa către verde

vuieşte ca un tren

dezlănţuit pe…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 30, 2013 la 10:05am — 2 Comentarii

Şi cerşetorii au un loc sub soare

 

soarele

se-aşază lin pe caldarâm

pietrele capătă

străluciri de aur vechi

sfioasă,

umbra mai întârzie puţin lângă bordură,

să se scalde

în balta caldă a dup-amiezii

din streşini picură

cântece de leagăn

trece

un cerşetor, împinge

un cărucior cu sticle şi cartoane

e urât şi slab, desculţ

ca gâtul

unei găini golaşe

soarele

apleacă deasupra lui

o…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 29, 2013 la 10:39am — Nu sunt comentarii

Vin ţiganii

ca râurile spre mări,

fără să ştie

de unde şi încotro

urmele tălpilor desculţe

sunt amprente

ale fiinţei

pe-ai cărei umeri

se sprijină văzutul

- izvoarele Gangelui,

Calea Lactee,

urechea lui van Gogh,

ochii lui Beethoven, cei din spatele luminii -

şi auzitul:

descântecul de lună,

foşnetul umbrelor în plete,

ţipătul culorilor violate

 

vin ţiganii…

zornăie…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 29, 2013 la 10:38am — Nu sunt comentarii

Centaurul, şi tânăr şi bătrân

 

Picioarele, croite special

pentru galop

scot scântei

din scântei, incendii

 

părul, o coamă-n care noaptea

agaţă stele bete

de dans şi cântec,

vârtejuri,

roiuri

de universuri noi,

naştere continuă

 

într-o mână, centaurul închide

soarele şi luna

în cealaltă,

o clepsidră

 

în piept, străfulgeră

stoluri de păsări

cu aripi largi, cât…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 27, 2013 la 1:02pm — 6 Comentarii

Acest scaun

 

pe care stau, clădit din aceiaşi atomi care compun pădurea

şi privesc, până când privirea

încrâncenată reuşeşte

să taie încă o fereastră în perete,

două, pentru aviditatea nepotolită a

ochilor

să pătrundă lumina, chiar confuză

ca aurul neseparat încă de filon, lumina pe care

o lacrimă,

o singură lacrimă

omenească

o va spala dumnezeieşte,

va face transparentă,

îi va da gustul acela numai al ei,…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 27, 2013 la 1:00pm — 4 Comentarii

Bătrân (II)

 

e cel care

învaţă să înoate de unul singur

în apele tăcerii, mişcându-şi alene

braţele - vrejuri de viţă uscate -

către un ţărm

rămas în spate, un spate greu

ca o galeată goală

-golul atârnă cel mai greu-

 

Bătrân

e cel care

bea un strop de vin

să-şi încalzească sângele,

sperând

să-l audă cum curge, să-şi amintească

de vărsarea

fluviilor în…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 26, 2013 la 1:10pm — Nu sunt comentarii

Bătrânii sunt trecut sperând la viitor

 

Prin minte

trec peisaje, chipuri

-vechi picturi, straturi

de praf peste culori –

omul stă cuminte

în celulă

la adăpost, căci astăzi

a vorbi

este deja un fel de moarte

anticipată

a gândi, o rană supurând

zăpezi murdare i s-au strâns

în păr şi praf, munţi de praf

pe tălpi şi cărţi

în cadrul uşii, Eccleziastul, însoţit de un ciopor

de umbre vinete

cu zâmbet rău

îi aduc…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 26, 2013 la 1:09pm — Nu sunt comentarii

Fii tu culegătorul

 

Întinde mâna

culege-mi sângele

cum culegi grâul

împrăştie-l

la răsărit şi la apus

să se înalţe, să coboare

cum respiră valul

să înveţe

desfăşurarea în fuioare de lumină

să coboare-n maci

şi să surâdă

în surâs,

cunoaşterea-i deplină

lasă-l să curgă

liber pe cărări,

vin de viaţă

pentru păsări, cuvinte şi culori

privind la soare, poate va orbi

ei şi?

n-o…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 25, 2013 la 1:11pm — 6 Comentarii

Nu moare, Don Quijote

 

Nu moare cel

cu pieptul deschis înspre vânt,

din al cărui pumn încleştat

ţâşneşte o lance,

cel pentru care va exista oricând

măcar o moară de vânt

cu 1000 de capete

 

nu moare, acesta

îşi strânge tâmplele în palme

până le face izvor

 

pentru el,

piatra înfloreşte,

copacul şi pasărea

cântă la fel,

planetele

sunt fructe comestibile,

“frumoase la…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 25, 2013 la 1:10pm — 5 Comentarii

Mântuitoare, poezia In memoriam Ştefan Afrimescu

Marea e la locul ei

valul, sarea, depărtarea

tac

şi aşteaptă

 

ce, pe cine?

 

reversul plecării

nu e întotdeauna întoarcerea

 

viaţa

e un drum cu sens unic

valul

cutreieră deja printr-un alt sânge,

poate albastru, sânge de poet

însetat şi flămând

de planete,

de pietre,

de gol şi de plin,

de zborul cometei,

de aversul…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 14, 2013 la 10:38am — 2 Comentarii

Cafeaua de dimineaţă

Cafeaua de dimineaţă

 

Ne bem cafeaua, încă, împreună

prin ochii tăi trec zdrenţe ceţurile nopţii

zâmbeşti… şi cerul începe să coboare

încet, să nu ne sperie…

 

e-acelaşi cer, sau altul?

 

La acest ţărm al mesei, eu mă gândesc

la mâine, un “mâine” îndurerat, ca o poveste

de Christian Andersen

 

vorbim… cuvintele sunt pietre, îngreunate

de prea mult “ieri”, de spaime şi regrete;

eu mă…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 14, 2013 la 10:30am — 5 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->