Blogul lui Mihai Katin -- Arhiva Septembrie 2020 (5)

De la o vreme

 

 

De la o vreme orele se bat

în cuie ruginite visand

Să ţină acoperişul

Ce încă mă acoperă,

Nu mai am ferestre,

am doar un ochi

Ce poate privi liniar şi gri

Cum se trece strada şoptind

 A de la apus şi O din omega...

Acel semn fără de care

Noapte nu ar mai veni,

Doar dacă aş sufla uşor spre lună

Să ardă discret,

Goliciunea e pură geometrie a…

Continuare

Adăugat de Mihai Katin la Septembrie 22, 2020 la 8:06pm — Nu sunt comentarii

Peste deşert infern orizontal

 

 

Peste deşert infern orizontal

Cu beduini stropiţi de negrul sânge,

De sus nici cerul alb nu mai ajunge

S-acopere blestemul ireal

 

În care caravane trec hipnotic

Prin câmpul de ţiţei incendiat,

Un soare strigă prea însângerat

Şi djinnul dă din aripa-i haotic.

 

Peste deşert un purgatoriu -ncins

De ură revărsată din batale,

Cămilele se pierd în…

Continuare

Adăugat de Mihai Katin la Septembrie 19, 2020 la 6:04pm — 2 Comentarii

Toamna este nudă

 

Toamna este imprevizibilă

Ca o femeie tânără

Jucându-se cu talismanele frumuseţii,

Toamna este stranie,

Enigmatică,

Femeia ce îţi sapă golul din suflet,

Să curgă acolo

Cascade de lacrimi ce sfinţesc tăcerile,

Ori durerea scursă dinn umbre,

Femeia ce spune un cuvânt prin care

Afli uluit toată viaţa ta!...

De parcă

Glasul ei are ecoul mării

Din care a zămislit-o ploaia…

Continuare

Adăugat de Mihai Katin la Septembrie 18, 2020 la 8:45pm — 1 Comentariu

Povestea ultimei fecioare

 

 

 

Cine a spus pentru întâia oară

Povestea ultimei fecioare din Levant

Sedusă de un visător berbant

Ce-o aştepta la Polul Nord în gară.

 

Era probabil cel ce Moby Dick

Când eşuase o avea în pază,

De sus curgeau iertări precum o rază

Ne aminteşte c-am murit un pic,

 

Dar încă vii mai colindăm Levantul

Descoperind fecioarele prea mute,

Iubirii nu i se mai cere…

Continuare

Adăugat de Mihai Katin la Septembrie 18, 2020 la 4:23pm — Nu sunt comentarii

Ce e acest absurd de fiinţare

 

Ce e acest absurd de fiinţare

Când ne e dat să stăm în izolare,

Să ne privim

Speriaţi cerşind o milă,

Singurătăţii să îi facem silă

Înlănţuiţi cu microscopic lanţ

Din noi se muşcă,

 Gura nu o ştim,

Sperăm buimaci că încă ne iubim

Şi morţii nu îi facem plecăciune,

Ne agăţăm de-o scurtă rugăciune

 Şi îngerul ascultă

Şi notează,

 Măcar să ducă undeva un gând!

Fărâma…

Continuare

Adăugat de Mihai Katin la Septembrie 5, 2020 la 7:30pm — 2 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->