Zile de naştere

Anul 20-01-1963, ziua nunţii noastre.

Surpriză, copiii şi nepoţii, copleşindu-ne cu daruri, au venit astăzi să ne felicite. Ne reamintim mereu cu mare plăcere de acei ani, de acele amintiri atât de frumoase, parcă trăite de o veşnicie!... şi care astăzi, ca un veşmânt cald sufletelelor noastre, dă sens de mare valoare, vieţii de până acum. E ca un Copac al Vieţii, unde de fiecare frunză stau atârnate fragmente de amintiri şi mai triste şi mai puţin plăcute, dar şi amintiri cu imagini frumoase de neuitat. Viaţa  e destinată oamenilor să fie trăită frumos, prin echilibru şi armonie sufletească. Au fost şi vremuri cu ploi tropicale, dar în armonie cu Puterile Divine, nimic nu ni s-a părut de netrecut. Acum am ajuns să constat că, o căsnicie poate să dureze şi o zi, dar poate să dureze şi o viaţă şi nimic nu poate înlocui prietenia dintre doi soţi când e fondată şi pe o iubire sufletească, sinceră.

Azi, nepoţii ne roagă să le povestim din amintirile vieţii,  închipuindu-şi, că noi, am fi trăit pe planete diferite. Aveam numai 18 ani, iar bărbatul meu 23 de ani. Doi copii. Ne cunoscusem de un An de zile, mai exact într-o zi mare, în Ziua de Naşterea Domnului « Crăciunul anilor 1962». La un An ne-am căsătorit. În ziua nunţii noastre, era zăpadă mare, dar nu era ger. Mă îmbrăcaseră, domnişoarele de onoare, cu rochia de mireasă. Aşteptam să vină mirele, din satul vecin, dar întârzia să mai vină şi nuntaşii mei întrecuse măsura. Puseseră ţuica să fiarbă pe o plită, unde ardea un jar încins cu lemne. Bărbaţii intraseră în posesia ibricelor ce le găsiseră mai la îndemână, dar femeile nu prea căpătau din darul lor, mai ales că şi ceşcuţele nu erau îndeajuns de multe şi mereu le trecea rândul. S-au gândit, că ar fi firesc să se folosească şi ele de nişte castroane de aluminiu. Era plita plină. Ce a înfrumuseţat şi mai mult decorul, a fost că ele beau ţuica fiartă cu lingura. Cineva ne strigă de pe plaiul din faţa casei : « Veniţi să vedeţi cel mai frumos peisaj ». Satul bărbatului meu era cocoţat pe culmea de deal din faţa casei mele, se zicea, « unde se dă dovleacul deadura ».  Naşii pe cealaltă culme de deal, din spatele casei mele, destul de departe iar nuntaşii cu mirele ca să scurteze drumul, au coborât spre satul meu ce era aşezat în vale, prin zăpada pană la brâu, pe o potecuţă, unul câte unul ca un stol de cocori. S-au aşteptat în vale, dar a făcut să se întârzie destul de mult, timpul programat. Obiceiul din străbuni, îngăduia să se lege porţile miresei, cu mai multe lanţuri, sârme, sfori. Nuntaşii miresei să nu-i lase să intre. Mireasa stătea ascunsă. Mirelui îi trebuia un mare sacrificiu, s-o câstige. Din păcate, mirele era ajutat de nuntaşii lui. Soluţia era să sară gardul, dar nu erau lăsaţi de nuntaşii miresei. Şi logic, nu era omeneşte, dar gardul era atât de încrozniat, că numai scoţând porţile din ţâţâni, mai reuşeau să intre în curtea, de la casa miresei. Categoric, că nici socrul mic nu se supăra dacă se reuşea să se procedeze şi în acest mod. Lupta era grea. Explicaţia era, că n-ar fi fost frumoasă nunta fără aceste evenimente potrivnice ! Dragostea cere sacrificii!... Rolul bârbatului era să-şi cucerească demnitatea şi responsabilitatea ca ocrotitor şi cap de familie. Era o provocare, era diferenţa esenţială dintre bărbat şi supusa lui. Dumnezeu îi zise bărbatului : « Iubeşte-ţi femeia ca pe tine însuţi, dar femeia să ţi se supună ! » Femeia voia să ştie mai întâi cui îi dăruieşte ea supunere!...

 Mireasa stătea după perdea, privea prin verigheta de nuntă şi afla, aşa cum la surprins în acel moment pe mire, cu chipul vesel sau trist, aşa va fi până la sfârşitul vieţii. Dacă era pe chipul mirelui, zâmbetul pe buze, mireasa spera că va avea o căznicie fericită şi lipsită de necazuri şi încercări. Dar, dacă se întâmpla invers, soarta le stătea împotrivă.

Va urma.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Ianuarie 24, 2011 la 10:49pm
Draga mea, cu mare pretuire pentru frumoasa ilustrata si felicitare! Iti doresc pentru frumoasa varsta de 31 de ani de casnicie, tot atat de multa fericire si la fel viata lunga, plina de bucurii, sanatate si tot ce-i mai frumos de la viata! Sa fi iubita de toti cei dragi, multe, multe multumiri! Doamne ajuta!

INACTIV
Comentariu publicat de LUNGU ELENA pe Ianuarie 24, 2011 la 8:54pm
Minunata poveste! Minunata amintire!

INACTIV
Comentariu publicat de LUNGU ELENA pe Ianuarie 24, 2011 la 8:51pm
LA MULTI ANI  SANATOSI ,FERICITI SI VIATA LUNGA ALATURI DE SOTUL TAU! Ce asemanare ,eu cu sotul meu pe 03-01- 2011 am implinit 31 ani de casnicie.Pe atunci sotul meu avea 25 ani ,iar eu 24 ani.Felicitari!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->