Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

  Am intrat în magazin.  Singur, precaut şi cu curaj.   Era un magazin mic, cu mărfuri înghesuite şi de toate felurile. Câteva sticle de băuturi alcoolice erau sparte, înşirate pe jos. Am cerecetat c…

 

Am intrat în magazin.  Singur, precaut şi cu curaj.   Era un magazin mic, cu mărfuri înghesuite şi de toate felurile. Câteva sticle de băuturi alcoolice erau sparte, înşirate pe jos. Am cerecetat cu privirea întreaga suprafaţă a localului. Întâi am observat vânzătoarea.  Era lividă, tremurând ca varga dincolo de tejghea. La vreo doi metri, după un raft, infractorul. Avea privirea unui consumator de alcool. Voia să pară fioros, ca să intimideze şi să poată obţine bani, ţigări şi mărfuri care să-i întreţină viciul. Când m-a zărit a tresărit, străduindu-se să pară stăpân pe el. Nu-i plăcea că venisem, dar nici nu voia să se dea de gol că se simte deranjat de prezenţa mea. Infractorii ăştia vor să fie doar ei cu victimele, ca să obţină de la ele  ceea ce vor fără ca faptele lor să fie  tulburate de martori sau, mai rău, să fie consemnate pe la noi.

          -Bună seara, oameni  buni! Ce aveţi de împărţit? Ce s-a întâmplat?

          -‘Seara. Şefu’! Ce cauţi p-aici? Vezi că era un scandal în blocu’ dă alături, mă întâmpină turbulentul cu un aer de nevinovat.

          -La ăla am venit, zic, intrând în jocul lui. Dar am trecut şi pe-aici să văd ce e cu mărfurile astea aruncate pe jos.

Dintr-o data mă trezesc cu biata vânzătoare sărind din locul în care era, direct în braţele mele. Aproape că mi-a acoperit ochii şi mâinile devenind şi eu vulnerabil în faţa pericolului. O îndepărtez calm şi-i spun să se liniştească, fiindcă eram acolo şi trebuia să mă ajute să rezolvăm situaţia. Tremura ca frunza şi respira de parcă alergase câteva staţii de maşină. Isteaţă, fata a înţeles ce i-am sugerat şi s-a îndepărtat imediat de mine.

          -Vrea să mă omoare, fiindcă nu i-am mai dat ţigări şi vin pe caiet, spune, de la o distanţă rezonabilă.

          -Şi ce mama dracului păţeai fă, dacă îmi dădeai şi mie, era o crimă? A dracu’ ce eşti!  Lasă fă, că ştiu eu cine eşti! Lu’ Marin îi dai mereu. Îi dai pâine, lapte, ouă…I-ai dat şi ţigări aseară. Ce fă, eu n-o am aşa lungă ca a lui?!

          -Măi omulle, dacă după criterile astea serveşte clineţii, bănuiesc  că tu,  nu sabia ai fi scos-o în faţa doamnei. Dar, eu n-am de unde să ştiu ce se întâmplă pe aici, aşa că e mai bine să vorbim serios.

          -Domnule poliţist,  interveni fata, el are datorii mari şi patronul mi-a interzis să-l mai servesc până nu-şi achită datoriile vechi.

          Dintr-o data mi-am amintit  de scandalagiul din faţa mea, care mai avea o plângere la noi depusă împotriva lui.  Sesizarea se întindea pe câteva pagini.  Un grup de cetăţeni  ne aducea la cunoştinţă că  scandalagiul  din faţa mea nu prea are memorie când este vorba de returnarea banilor pe care îi împrumută.

-Omul ăsta, reiau discuţia,  mai are ceva datorii, în afară de aia pe care o are la dumneavoastră, doamnă.

          -Ce datorii am , şefule ? M-a mai reclamat şi Geani? Sau cumva belitu’ dă Pandele… Dă la el n-am luat nimic. Minte, fir-ar mama lui a dracu’ dă spurcat!

Caty Urucu - Onoare, Caracter şi Adevăr

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Martie 28, 2019 la 9:02pm

Ei, e plină lumea de asemenea specii de ,,oameni,, .

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->