Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Bogdan Amaru – pseudonimul lui Alexandru Pârâianu – date biografice Născut pe 12 aprilie 1907 în satul Budele, comuna Săscioara-Ninciulești, jud. Vâlcea; actualmente comuna Tetoiu, județul Vâlcea. P…

Bogdan Amaru – pseudonimul lui Alexandru Pârâianu –
date biografice

Născut pe 12 aprilie 1907 în satul Budele, comuna Săscioara-Ninciulești, jud. Vâlcea; actualmente comuna Tetoiu, județul Vâlcea.
Părinții: Nicolae și Ana Pârâianu; frați: Costel – preot în comuna Murgaș, jud. Dolj; Nicu, avocat în București și Dinuța, fără studii superioare, căsătorită cu Gheorghe Giulescu – boier din com. Giulești- Vâlcea.
A murit pe 28 octombrie 1936 la București,la nici 29 de ani împliniți. Este înmormântat în Cimitirul Parohiei din Nenciulești.
La înmormântare, a fost o vreme ploioasă (l-a plâns și natura). A participat și poetul Eugen Jebeleanu, care nu a plecat cu mâna goală, ci cu un sac de manuscrise, cum că ele ar purta un virus de tuberculoză. Cu această ocazie a scris reportajul Pe drumurile infernale ale Vâlcii. ( volumul - Din veacul XX, apărut la ESPLA - 1956).
Scriitori din neamul Părăienilor. Mari personalități ale literaturii române. Al. Macedonski Em. Pîrăianu G. Topârceanu B. Amaru

Al. Mitru

Cartea ,,Pârâienii Valahiei” apărută la Editura Paralela 45 din Pitești, 2014, sub sem-nătura autorilor: Badea Constanța, Badea Petronela(?) și Pârâianu Mihai, este un manual de istorie bine documentat, care, în cele 336 de pagini, „dă la o parte una dintre cortinele ce învăluie încă viața Evului Mediu”.
„Urmărind viața unei familii boierești, desfășurată pe multe veacuri, lucrarea este un tablou al vieții din Epoca Feudală a Valahiei nu lipsită de culoare locală, privind îmbrăcămintea bo-ierilor, a jupânițelor, aspectul conacelor, al așezărilor sătești.
Monografia marilor familii boierești s-a îmbogățit astfel cu o lucrare cu profund caracter științific…” (prof. Carmen Farcaș - Rm. Vâlcea).
Străbunii noștri, boierii Pârâieni, „au făcut parte din ramura domnitoare a Basarabilor”.
Ei au avut un mare rol în viața socială, religioasă, militară și culturală în diferite epoci. Au deținut mari demnități în Sfatul Domnesc, iar în timpul domniei lui Matei Vodă Basarab, Danciu Pârăianu, ctitorul Mănăstirii Polovragi, care deținuse, pe rând, demnitățile: Logofăt (rang de ministru), Ispravnic, Mare Sluger, Mare Postelnic; a fost trimis capuchehaie (rang de diplomat – ambasador) la Constantinopol.
Asemenea exemple pot continua, dar nefiind istoric de formație, am să nominalizez câteva personalități de marcă ale literaturii române din neamul Pârâienilor, nu înainte de a aminti atestarea documentară a satului Pârâieni de pe Valea Oltețului, sat unde își aveau conacele boierii Pârâieni. Primul document în care se vorbește de Părăiani, este Hrisovul dat de Basarab cel Tânăr la 18 ianuarie 1480, în București; document ce se găsește în lucrarea Documente privind Istoria României, Țara Românească, sec.XIII – XIV, paginile 273 – 276.
Referindu-mă la poeți, prozatori, dramaturgi din neamul Pârăienilor, pot aminti pe Alexan-dru A. Macedonski, Emanuel C. Părăianu, George Gh. Topârceanu, Bogdan N. Amaru și Alexandru A. Mitru.
În materialul de față am să mă refer doar la scriitorul Bogdan AMARU.
Din noianul de documente consultate, 402, la Arhivele Statului din București, Argeș, Dolj, Gorj, Vâlcea, arhivele a numeroase primării; lucrările unor mari istorici ca: Dimitrie Can-temir, C. Cantacuzino, V. A. Urechia, N. Iorga, C. Giurescu, Octav-George Lecca ș.a., precum și monografiile comunelor Pârâieni, Livezi, Grădiștea, Zătreni, Polovragi, Baia de Fier, Tetoiu, Roșiile, Lădești,Stroiești. Pentru tema pusă în discuție, am notat ceea ce cred că i-ar interesa pe mulți specialiști în domeniu literar, istoric și nu numai.
Cum am nominalizat mai sus pe Al. Macedonski, Emanoil Părăianu, George Topârceanu (poeți), Bogdan Amaru (dramaturg) și Alexandru Mitru (prozator), n-am să fac referire la a-nalize literare ale operelor lor, ci am să argumentez că acești scriitori au ascendenți din nea-mul Pârâienilor.
Pentru că se împlinesc 113 ani de la nașterea scriitorului Bogdan Amaru, am încropit aces-
te rânduri ca o mare prețuire a talentului „incontestabil ca o lamă de oțel” (Eugen Lovinescu), al tânărului „sburător”.

Bogdan Amaru s-a născut la 12 aprilie, în primăvara de foc și moarte a anului 1907, în satul Budele, comuna Săscioara-Ninciulești, actualmente comuna Tetoiu, județul Vâlcea, cu nume- le de Alexandru Pârâianu.
Părinții: Nicolae V. Pârâianu, născut în anul 1881, și Ana din comuna Roșiile, satul Pertești, tot de pe Valea Budelui, la „o praștie și un strănut de Carpații Vâlcii”.
Amaru a avut trei frați: Costel (preot); Nicu (avocat) și Dinuța, fără studii superioare.
Ca elev, Alexandru Pârâianu, a urmat clasele primare la Școala din Ninciuleși, gimnaziul la Zătreni, Liceul „Al. Lahovary„ din Rm. Vâlcea, unde, dintre colegi putem aminti pe Dra-goș Vrânceanu, Ladmiss Andreescu, D. Ciurezu ș.a.
Participând la Concursul național de Literatură „Tinerimea română„ și, din 4000 de concu-renți a fost clasat pe locul al II-lea.
A început cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București, dar a fost nevoit să le întrerupă pentru satisfacerea serviciului militar la Rm. Vâlcea, – Regimentul II – Dorobanți.
După lăsarea la vatră revine în Capitală și, se înscrie la Conservator, secția Artă Dra-matică, la clasa maestrului Nicu Soreanu.
În această perioadă a frecventat Cenaclul literar „Sburătorul„ din strada Ion Câmpineanu, nr. 40, sub patronajul marelui critic literar Eugen Lovinescu. Aici a cunoscut mulți „sbu-rătoriști”, legând prietenii cu Eugen Jebeleanu, Sandu Teleajen, George Mihail Zamfirescu ș.a. Pseudonimul de - Bogdan Amaru - l-a însușit la sugestia lui Gemi Zamfirescu, pentru a nu fi exmatriculat de la facultate ca „fiu de moșier”.
Bogdan Amaru – scriitor polivalent, a scris poezie, proză: schițe, cronici literare, nuvele, romane, dar în literatura română este cunoscut ca autor al piesei de teatru Goana după fluturi, (1933) publicată în volum de prof. Mircea Handoca – Liceul Dimitrie Cantemir din București, în anul 1953.
Bogdan Amaru a dcris și poezii, schițe cronici literare, reportaje nuvele, romane, publi-când permanent în revistele vremii: adevărul, Cadran,Dimineața, facla,Rampa, Reporter,
Tot, Viața literară etc.
Trebuie amintit faptul că romanul Amor vagabond (1934) și nuvela Marița au fost dis-truse în casa fratelui, Costel, preot la Murgaș, județul Dolj, timpul unui bombardament din timpul celui de-al doilea război mondial.
Pentru „talentul incontestabil ca o lamă de oțel„ cum a afirmat marele critic literar Eugen Lovinescu și, ca o recunoaștere a personalității sale, din inițiativa domnului Doru Moțoc, scriitor polivalent: poet, prozator, eseist, dramaturg, a fost inființat în 2004 Concursul Na-țional de Dramaturgie „Goana după fluturi – Bogdan Amaru”, carem din lipsa de fon-duri se desfășoară din doi în doi ani, iar la nivelul comunei Tetoiu s-a constituit un Comitet de inițiativă pentru înfințarea „Casei Memoriale Bogdan Amaru” în satul Budele, fiind inau-gurată în data de 9 aprilie, 2000.
Bogdan Amaru a murit la București, în Sanatoriul doctorului Șuțu, în dimineața zilei de 28 octombrie, 1936, la vârsta de 29 de ani, neîmpliniți.
A fost adus la casa părintească din Budele cu o camionetă a cotidienelor Adevărul și Dimi-neața, unde a lucrat ca redactor, fiind angajat în urma unei scrisori de recomandare din partea lui Mihail Sadoveanu – „Ceahlăul literaturii române”, cum l-a rebotezat, alt titan al literaturii române, Geo Bogza.
Amaru a fost înmormântat în Cimitirul Bisericii din Ninciulești, fiind condus pe ultimul drum de părinți, frați, rude și de toată suflarea din sat și satele vecine. Printre aceștia s-a aflat și poetul Eugen Jebeleanu, care l-a însoțit de la București până la Budele, având ascuns în suflet un scop literar de viitor. Este vorba de manuscrisele lui Amaru „infectate de virusul tuberculozei”.
Am scris aceste rânduri pentru Bogdan Amaru – Alexandru Pârâianu, cu ocazia aniversării a 113 ani de la la naștere – eveniment - care nu trebuie pitit sub mantia neagră dată uitării.

Ion I. Părăianu, Romanești 11 aprilie, 2020

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->