Așteptăm timpul ...

Trece timpul în pas cadențat
Spre infinit peste mări și oceane,
Prin munți de granit.
Rămânem statui de negru pământ
Ca lemnul de cedru sau abanos,
Că timpul ne-ntoarce vârsta pe dos.

Ne ducem în spate, în mănunchiuri, anii...
Nu vrem să-i zvârlim, deși ni-s dușmanii...
S-au strâns și îi număr,
Îi port și îi sufăr,
Că Învățătura nu am înțeles-o
De la Evangheliști.
O pricepusem puțin și... pe dos,
Pentru care, azi, mă cert cu Domnul Hristos.

Timpul nu poate fi oprit, ci măsurat
Pe termen scurt: secunde, zile, ani...
Și nimeni nu poate fi judecat !
Fiecare avem o măsură;
(Cu părere de rău),
Nu și a cuvintelor slobozite din gură;
... Ci o nuia de alun,
Care, în timp, vertical, ne este destul !
E cineva, care, cu chibzuință, măsoară,
Nu cumva să rămână picioarele-afară.

Timpul s-a răstignit în formă pe Cruce,
Noi, ca al treilea cal la tramvai,
Am călătorit, paralel, până la stația finală.
Tramvaiul cu timpul au mers și au mers...
Ca-ntr-o poveste, frumoasă, fără-nțeles.

Și merg, merg și azi. Asta le e soarta !
Până unde ?
Timpul poate răspunde.
E întrebarea la care, Unul, doar El,
Timpul, nu altcineva ne abandonează.
Domnul, pe creștet, ne-a închinat
În semn de binecuvântare, de mângâiere...
Așteptăm timpul...
Să ne aducă, în timp, la ceasul de Înviere.

Ion Părăianu

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->