Privirea lunecă în depărtare
Și cheamă ramul să înmugurească
Verdele mugur să întinerească
În oamenii cuprinși de întristare.

De secetă, uitând să mai zâmbească,
Încovoiați, loviți peste picioare,
Cad secerați de boli istovitoare
Și sufocați fără ca viața s-o trăiască.

În ochi deodat’ îmi picură ceva de sus
Și nu mai pot privirea s-o îndrept.
Cu gest pios întreb: unde Te-ai dus,

Lăsându-ne atât de singuri? E drept
Să îndurăm atâta chin, chiar de ai spus
Că suferința purta-o-vom în piept?

Cornelia Mazilu 

Vizualizări: 88

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Mazilu Cornelia pe Iunie 23, 2014 la 4:13am

Vă mulțumesc cu inima pentru popasul făcut alături de sufletul meu, oameni dragi! Vă mulțumesc pentru împărtășirea gândurilor.


ACTIV
Comentariu publicat de Siliste Elena pe Iunie 22, 2014 la 9:44pm

Lecturat cu placere.


decedat
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Iunie 20, 2014 la 5:23pm

Citit cu mult drag.


INACTIV
Comentariu publicat de Mazilu Cornelia pe Iunie 20, 2014 la 3:13pm

Mulțumesc din suflet pentru popas și apreciri, Lenuș! Mulțumesc pentru adierea de gând lăsată.


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Iunie 20, 2014 la 10:58am

Minunate versuri!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->