Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Adierile lirei

 de Constantin Stana

Întâlnirea mea cu poezia Gabrielei Mimi Boroianu este relativ recentă şi absolut surprinzătoare. Ea s-a petrecut cu câteva luni în urmă, când fusesem invitat să prezint cartea altui confrate (Mihai Hafia Traistă – „Aproapelui cu ură”) cu care prilej s-a lansat şi primul volum de versuri al Gabrielei Mimi Boroianu, în prezentarea strălucită şi nuanţată a scriitorului Puiu Gheorghe Răducan şi în prezenţa unui auditoriu select, deşi „ad-hoc”.

Autoarea, în ale cărei priviri ochiul avizat ar fi putut citi limpede înclinarea către sensibilitate lirică, afişa o firească emoţie, o timiditate nejustificată – dacă ţinem cont de faptul că nu era la vârsta adolescenţei, vârstă de la care se aşteaptă îndeobşte cele dintâi tentaţii lirice, născute – neîndoielnic – de primele înmuguriri erotice; emoţie pe care am pus-o pe seama expunerii publice ale unor trăiri lăuntrice, intime, în înveşmântări lingvistice expresive despre care Gabriela Mimi Boroianu nu avea de unde să ştie dacă vor corespunde gustului estetic al unei asistenţe cvasi-necunoscute. Spre plăcuta mea surprindere, am constatat că timpul nu trecuse degeaba, nici nu se pierduse, ci fusese folosit într-un îndelungat efort al autoarei cu sine, efort de şlefuire a slovei de obşte astfel încât să intre în rezonanţă deplină cu vibraţia interioară, şi să producă emoţia estetică scontată. Era astfel un „amendament” la prejudecata generalizată a debutului timpuriu. Am descoperit mai apoi, cu progresivă bucurie, că presentimentul talentului autentic nu mă înşelase: Gabriela Mimi Boroianu îşi verificase valenţele pe canalele pe care de obicei nu le frecventam în această direcţie. Ea publicase pe internet, în reviste (publicaţii exclusiv literare) şi pe bloguri de care spre regretul meu nu ştiam (spiritul meu conservator şi clasicizat e de vină!) poezii într-o formă grafică şi atractivă foarte inspirată. Aplecându-mă asupra acestei creaţii cu atitudinea cititorului hipercalificat, care se sprijină pe o formaţie filologică solidă („ratasem” eu însumi majoritatea genurilor şi speciilor sub zodia admirabilă a „divinului” critic George Călinescu!), am descoperit o poetă de talent autentic, care ştie să echilibreze perfect fondul şi forma. Stăpână lejer pe mijloace, Gabriela Mimi Boroianu avea ştiinţa/cunoaşterea perfectă a prozodiei de orice fel, lăsând impresia stranie că fondul sentimental, poetic, curge de la sine în formele arhicunoscute. N-am avut nici curiozitatea, nici şansa de a vedea „manuscrise” ca să pot deduce modalităţile de lucru (corectări, adăugiri, etc) ale autoarei asupra „slovei făurite” şi să trag concluzii asupra mecanismului intim al creaţiei, ori asupra „dotărilor de atelier”. Cu zâmbitoare perplexitate am aflat că-şi scria poeziile direct în moara infernală a calculatorului, câştigând încă o bilă albă…

Aveam să descopăr avalanşa aproape cotidiană a lirismului său pe aceleaşi canale despre care vorbeam. Şi am înţeles că pentru Gabriela Mimi Boroianu poezia ţine loc de respiraţie, şi este o modalitate paradisiacă de mântuire a asperităţilor existenţei, o evadare din banalitatea convenienţelor într-un azur al uluitoarelor iluzii. Că ea a reuşit, cu metodele poetului nativ, să creeze şi să regenteze un spaţiu şi un timp paradisiace, unde catharsisul operează în voie, iradiind umanitatea de circumstanţă: lumea ei mică, uimitoare prin propria-i capacitate de extensie. Am constatat asta ca pe o justă verificare, în consideraţiile altor creatori de poezie din urzeala diafană a lumii sale, ca şi în admiraţia nedisimulată a „degustătorilor” ocazionali de poezie… Cu o delicateţe şi o fineţe structurale, Gabriela Mimi Boroianu pune în cărţile sale de poezie măsură, repudiind voluminozitatea maculaturii, şi oferind cititorului miniaturi şlefuite cu migală, ca un bijutier, la intervale de timp rezonabile, ilustrative pentru a ceea ce s-ar putea numi fluiditatea creaţiei. Or scrierea continuă, cu program, duce mai totdeauna la desăvârşire, la capodoperă, dacă este susţinută de un talent viguros, de o vocaţie certă. Gabriela Mimi Boroianu scrie o poezie de succes şi am convingerea că ieşirea ei spaţiul larg şi generos al poeziei dincolo de ingratele limite ale „provincialismului” îi va aduce şi recunoaşterea cuvenită, şi notorietatea.

Cronicarul s-a mărginit aici la o simplă notaţie „impresionistă”, la consideraţii generale, fără să intre în „ambulatoriul” criticii estetice propriu-zise, din dorinţa modestă de a lansa câteva impresii de lectură pe care el însuşi şi le-a însuşit, de a facilita cititorului intrarea în sala cu oglinzi mişcătoare a poeziilor Gabrielei Mimi Boroianu, şi cu speranţa verificabilă că intuiţiile sale s-au potrivit, ca şi judecăţile sale, gusturilor atât de felurite ale cititorilor necunoscuţi, încercaţi de aceeaşi emoţie estetică.

 

Constantin Stana

Profesor la Liceul pedagogic Stefan Odobleja Severin

06.04.2016

 

Vizualizări: 85

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


redactor
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 10, 2016 la 5:53am

Multumesc frumos draga mea Aurora!


ACTIV
Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Aprilie 10, 2016 la 5:06am

Impresionant și corect.

Felicitări!

Aurora, cu drag 

© 2022   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->