adolescență

 

adolescență, te văd prin fundul vremii

prin lumea ireal de adâncă,

privesc la tine parc-aș fi într-o sală de cinematograf

la un film cu ploi și toamne,

cu iubite și jocuri

cu baluri și chermeze,

cu maniere-nvechite,

care curăță semințe și le-aruncă pe jos,

privesc la cuplul nostru patetic,

când ne țineam de mână ca doi copii

și reciteam versuri din eminescu,

o adolescență mâncată de molii

cu patefoane și chitare electrice,

cu chaplin și garbo,

un fel de grafitti pe toate gardurile,

cu stalin, lenin, marx și engels

pe toți pereții,

orele roșii în amurg când te-așteptam

pe lângă plopii fără soț,

și ne iubeam și ne uram,

și ne uram și ne iubeam,

ca doi nebuni din balamuc

c-un dor de viață rupt din rai,

și te strigam, și mă strigai…

 

înfigeam colții în vis, credeam că asta-i veșnicia,

așteptam clopoțelul să sune,

să ne vedem, să ne zâmbim

și pe furiș să ne privim,

și uite-așa ne trecea ziua

și ne-apuca melancolia.

vântul așeza ouă pe gheață,

bătând în cutiile de conserve,

timpul trecea, ora bătea

și clipa iar ne despărțea.

 

din ceasuri iar cădea rugină,

flașnetarii cântau pe stradă,

duminica la promenadă,

și noi pe bulevard în doi

părea că suntem doi eroi.

ne-apuca noaptea-mbrățișați,

pe lângă garduri sau mansarde,

din lună cădeau litere de vis

cu mirosul lor metafizic,

treceau pe lângă noi accelerate

și noi ne sărutam pe săturate.

 

aripi de ceață, zilele treceau în amorțire,

muncitorii veneau la paradă,

de 1 mai în marea mascaradă,

sburau baloanele pe sus

și steagurile fluturau în vânt,

noi stam mereu în primul rând,

vedeam socialismul triumfând,

mai mârâind, mai înjurând…

 

neștiind a trăi, ascultam înlemniți,

cum trage noiembrie la moarte,

cum vine iarna cu morții,

peste deal, peste ape,

ca o fată morgana aproape.

 

adolescență, te văd prin fundul vremii,

cântând prin ploaie, ud leoarcă,

ce departe ești, ce aproape sunt,

dacă dragostea mea rece o să te sece,

totul e vânare de vânt, totul va trece…

 

ți-am sfâșiat mătasea, iubita mea, la poartă,

și nu știu ce vedeam în marii ochi ai tăi,

eram nebuni atuncea, eram copiii răi,

căci cesul prăfuit s-a preschimbat în soartă.

 

 

luni, 3 septembrie 2012

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de ION IONESCU-BUCOVU pe Septembrie 5, 2012 la 7:57am

Mulțumesc Lenuș pentu aprecieri.


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Septembrie 5, 2012 la 12:12am

Un poem superb


ACTIV
Comentariu publicat de ION IONESCU-BUCOVU pe Septembrie 3, 2012 la 9:45pm

Mul'umesc Maria.


moderator
Comentariu publicat de CIOBOTARIU MARIA pe Septembrie 3, 2012 la 7:43pm

FELICITARI ! Ai reusit sa-mi rascolesti frumoase amintiri...multumesc mult !

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->