Adu-ți aminte, iubito !

Se cuibăresc anii în măduvă, în oase,
Scurtează pasul, scurtează viața lent;
În banca veche e stejar, fără interes,
Priveam un tatuaj sculptat de un obraznic
Sau de alții, obligați aiurea de maistru
Venit năuc de la pomană sau prazdnic,
Pe care, ulterior, nimeni nu l-a mai șters.

Adu-ți aminte, iubito, - frumosul tatuaj
Sculptat, cu multă migală, pe catifea sub buric ;
Poate, în gând, îl doreai ca pe un prunc în pântec !
Îți admiram chipul – icoană nepictată –
Ce, permanent, la vechi descântece apela,
Dar rugămintea, nerăsplătită vreodată
Nici în sfânta taină, nici în ecou de cântec...

Aș vrea să-ți amintești în timp, pe drumul întors,
De multe lucruri vechi, cât nu crezi de banale,
Ascunse cu voință în zidul dur de fum,
Ca moaștele unui monah ascunse-n peșteri
Înfășate în țoale la război brodate
De hătăzitele mâini ale unor meșteri,
Iar astăzi, cu-o dulce durere, le mai regreți
Și le cauți prin spinii din margini de drum.

Acum, să știi, iubito, doresc să ne-ntâlnim
În clasa de liceu, banca veche de stejar,
Să ne vorbim de câte-am întâlnit prin lume,
În anii ce-au trcut; tu, un alt drum rătăcind
Prin țări, unde tot omul e liber și bogat,
Iar noi, românii, stâlpim la poarta lor cerșind;
Am renunțat la neam, orgoliu, orice nume.

Adu-ți aminte, colega, de toate câte-au fost;
Timpul n-are oprire ca trenul prin stații,
Să fim întâmpinați de lumea noastră dragă.
Timpul ne-ngroapă, pe rând; să n-avem căință!
Suntem supuși blândei Legii a Ciclului divin;
Să nu lăsăm ’n urmă alt semn de suferință
Decât un somn de veci pe margine de targă.

Ion Părăianu 01 iulie, 2018

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->