Zile de naştere

am luat folosul ca gelos,

cafeaua nu-i decât o ploaie,

ce-o bei de vrei cu capu-n jos

în lumea noastră de văpaie,

 

nu versul este esenţial,

ci disperarea ce mă apasă,

călare ai fugit cu-n cal

‘nainte ca să-mi fi mireasă,

 

te levitez cu a mea durere,

şi patu-mi este desfăcut,

desculţă, nemurirea-mi cere

să te iubesc, ca la început,

 

dar totuşi stau destul de sus

în blocul meu fără etaje,

în care eu am presupus

c-am să mă spânzur prin garaje,

 

şi fumegă, când se destramă,

un vis prin noaptea de lumină,

iar gândul meu din nou te cheamă

să ne iubim în cheag de tină,

 

le scriu bunicilor o carte,

afară plouă torenţial

şi focul din pereţi mă arde

în timpul meu prea infernal.

 

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->