Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

amintire-cântec de flaut

 

o amintire stă spânzurată

 de-o cracă de dor,

o, Doamne, amintirile

 cum mă  mai dor,

le cârpesc, le-nădesc

 şi mă sui cu ele la cer

și-n neant tot mă duc

 până când singure pier…

o clipă ruptă din univers,

viaţa mea,

o clipă până când voi cădea

 pe-altă stea.

de-acolo voi privi

 înapoi – un străin-

și mi-e dor să mă-ntorc,

 nu mai pot să  revin…

ochiul meu trist şi duios

 se va stinge,

nu mai plânge, suflete,

 nu mai plânge!

ochiul meu va deveni

 lucefăr de noapte,

chemaţi-i duios lacrima

şi în şoapte-

lacrima lui, rouă dulce

 de dimineaţă,

ce spală păcatul

 de moarte, de viaţă…

 

o amintire stă spânzurată

 de-o cracă de dor,

aş vrea să re-nvie,

atât de mult o ador,

dar vântul turbat

 o spulberă-n cer,

cui să mă plâng

 şi cui să i-o cer?

s-o cer de la ape,

s-o cer de la stele ,

dar apele şi stelele

 n-au grijile mele…

ursitorile mi-au urzit

 zadarnic s-o caut,

amintirea s-a transformat

în cântec de flaut…


20 oct.2011

   

 

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de ION IONESCU-BUCOVU pe Octombrie 1, 2011 la 4:20pm

Mulțumesc Patricia pentru replică. O duminică plăcută...


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Octombrie 1, 2011 la 5:15am

Un minunat poem,profund...Felicitări!


INACTIV
Comentariu publicat de Camelia C pe Septembrie 30, 2011 la 9:49pm

o amintire stă spânzurată

 de-o cracă de dor,

aş vrea să re-nvie,

atât de mult o ador,

dar vântul turbat

 o spulberă-n cer,

cui să mă plâng

 şi cui să i-o cer?

 

Inspirat si profund poem

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->