Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

                                  Amos Oz – Între condei şi politică

 
Într-o mare informaţională plină de autori, puţini  reuşesc să ajungă la renume mondial şi candidatură la premiul Nobel. Amos Oz este omul nostru în sala de aşteptare. Profesor de literatură şi autor de succes, este publicat în 41 de limbi, cărţile sale se găsesc în 35 de ţări printre care şi China. 
S-a născut în 1939 în Ierusalim (fiul unor emigranţi din Lituania). Familia sa avea vederi revizionist - sioniste de dreapta.  Majoritatea cărţilor sale se petrec pe o rază de 1 milă în jurul casei natale, aflată pe strada Amos. Suferind de depresie, mama autorului se sinucide când băiatul avea numai 12 ani. La 15 ani Amos  se înscrie în mişcarea Muncitorul sionist, părăseşte casa natală ca să fie primit la kibbutzul Hulda. În kibbutz OZ capăta o zi pe săptămână pentru scris, dar după ce cartea Soţul meu Mihael (1968)  devine best seller, i se acorda 3 zile pentru scris, apoi patru. În final, kibbutzul sau îl trimite la studii la universitatea ebraică din Ierusalim, unde va căpăta diplomă în literatură şi filosofie în anul 1963. Face armata la Nahal, participa ca tanchist la războiul de 6 zile şi în 1973 la războiul de Yom Kipur. A scris 18 de cărţi şi 450 articole şi eseuri. Are 3 copii, azi locuieşte la Arad împreună cu fiul său astmatic Daniel. Deţine multe premii printre care Premiul Israel pentru literatură, premiile Goethe, Kafka, Bialik, etc.
 
*** 
 
Spre deosebire de alţi autori Oz construieşte o lume structurată de un discurs aparte, un mixaj tradiţional şi inovator prin care el adresează subiecte tabu, ocolite de colegii săi de condei. Vor urma "Odihnă desăvârşită" în 1982, "Cutia neagră" în 1987, "Aceiaşi mare" (1999). Despre Cutia neagră Oz spune că este o meditaţie în formă epistolară care urmăreşte cercetarea condiţiei umane în contextul israelian. La fel este tratată şi cartea publicată în 1994: "Să nu pronunţi noapte". Protagoniştii  exersează dorinţa de a-şi evalua sentimentele, mediul este familiar autorului: deşertul Negev, minuscul oraş Tel Keidar. El are 60 de ani, un antreprenor de succes, ea mai tânără, profesoară la liceul orăşelului. Cei doi se retrag în liniştea deşertului căutând să-şi trăiască iubirea care curând se va sufoca în lumea prea mică care îi înconjoară deşi cei doi se afla într-un infinit simbolizat de enormitatea deşertului. Viaţa trăită separat duce la înstrăinare şi cei doi, Noa şi Teo descoperă că au devenit incapabili să refacă bucuria micilor amănunte care dăduseră sens vieţii împreună. Oz are intuiţia importanţei mediului, a peisajului, cu talent el plasează destinul comunicaţiei dintre cei doi într-un mic orăşel prăfuit, ars de soare, aflat la capătul lumii. 
Deşi refugiaţi departe de rutina metropolelor cei doi nu sunt feriţi de paradigma care transforma iubirea în obişnuinţă. Oz transformă o poveste aparent banală  într-o fabulă semnificativă care conţine o tragica întâmplare: Emanuel, un adolescent de la liceul unde Noa preda  literatura îşi pierde viaţa în urma unui exagerat consum de droguri. Tatăl  elevului, om de afaceri stabilit în Nigeria, oferă lui Noa înfiinţarea unui centru de tratament pentru dependenţii de droguri. Noa se înrolează cu abnegaţie la această sarcină deşi nu are pic de spirit practic sau cunoştinţe de contabilitate.
Ba mai mult, reface momente semnificative din viaţa lui Emanuel, descoperind că tânărul o iubea în secret. Teo neştiind cum să facă faţă situaţiei stă deoparte, păstrând distanţa cerută de Noa. Cei doi se îndepărtează, clipele petrecute împreună se răresc, monotonia zilei devine o corvoadă. Oz surprinde aspectele necercetate de mulţi, ale vieţii de cuplu, momentele delicate ale căsniciei, înţelegerea, nevoia de afecţiune şi tandreţe. Deşertul devine un personaj, este pretutindeni prezent şi necesar evoluţiei conflictului, aşa cum îl găsim şi la alţi mari romancieri: Faulkner, Saul Bellow. În final, cei doi se regăsesc ca să se bucure cu prezentul şi capacitatea de iubire despre care Noa citează spusele unei eleve: " Cel mai puţin ştiu oamenii despre dragoste".
 
 
 
 În afară romanelor sale Oz scrie regulat despre politică şi pace. Apare în ziarele Davar şi Yedioth Aharonot. Este studiat şi citat frecvent, fiind unul dintre cei mai influenţi şi bine cotaţi intelectuali ai Israelului.  La universitatea Ben Gurion, o secţie specială se ocupă de Oz şi opera să. Într-un eseu din 2004 "Cum să vindeci un fanatic" , Oz argumentează  despre conflictul Israelo-Palestinian care nu ar fi o dispută religioasă  sau un război cultural ci o bătălie teritorială care nu se va rezolva prin înţelegeri ci printr-un compromis dureros. Oz se număra printre primii care au pledat soluţia a două state, imediat după conflictul izbucnit cu ocazia războiului de 6 zile. În ziarul Davar el scrie: " Chiar şi o inevitabilă ocupaţie este o ocupaţie coruptă". Deasemeni, în problema Ierusalimului Oz a lansat ideea divizări oraşului în mai multe cartiere separate: Israelian, Palestinian, Ortodox evreiesc , Hasidic, şi cu o zonă internaţională neutră. Despre celebra sa carte autobiografică  "Poveste despre dragoste şi întuneric " care ne duce în perioada înfiinţării statului Israel Oz spune:  " lumea descrisă se învârte în jurul mâinii care scrie .. oriunde te-ai afla.. acolo se afla şi centrul universului".  În discursurile sale a susţinut Acordul de la Oslo şi negocierile cu Fatahul. Se identifică prin vederile sale sioniste, de stânga, pe care le rescriem aici:  Două războaie Israeliano-palestiniene au izbucnit în regiune. Unul este războiul de eliberare al Palestinienilor de sub ocupaţie şi pentru dreptul lor la un stat independent.  Al doilea, a fost iniţiat de fanaticii islamici sprijiniţi de Iran, şi de extremiştii din Liban cu scopul de a distruge Israelul şi populaţia sa. Orice persoană decentă este obligată să denunţe vehement această cauză. Problema noastră esenţială este dispariţia solidarităţii sociale. Un uriaş egoism s-a dezvoltat aici. Dacă o fetiţă din Bet Shean să zicem, apare la TV şi declară:  " sunt flamandă" nimic nu se întâmplă, în afară de rating care creşte spre bucuria producătorului de programe. Mulţi naivi au crezut  că trenul antreprenorilor bogaţi vă remorca şi vagoanele săracilor .  Fals ! Aceasta nu s-a întâmplat. Locomotivele se mişcă , vagoanele din urmă au rămas pe loc ca să ruginească  pe şine. Mulţi ani Oz  a fost membru în Partidul Muncii şi prieten cu Shimon Peres care îl numeşte eventualul succesor la conducerea partidului, după retragerea sa . În 2006, în timpul războiului cu Libanul Oz scrie: " În trecut pacifiştii noştrii au criticat militarismul israelian. Nu şi de data acesta, acum nu este vorba de expansiune Israeliană şi de colonizare. Nu există o dispută  teritorială cu Libanul ci atacuri sălbatice ale teroriştilor Hizbullah. Avem dreptul la autoapărare, dar trebuie să ferim pe cât posibil viaţa civililor libanezi.
 
 
 
Ca alti colegii ai săi, scriitorii David Grossman şi  A. B. Yehoshua, Oz îşi revizuie poziţia  alăturându-se lui Grossman care critică decizia Israelului să extindă operaţiile în Liban spunând: "Dreptul la auto apărare a fost epuizat ". 
În cazul scandalului  vasului turcesc Marmara, Oz scrie: "Hamas nu este o organizaţie teroristă. Este o idee disperată, fanatică, bazată pe dezolarea şi frustrarea multor palestinieni. Nu există idei anihilate prin forţă. Ca să respingi o idee trebuie să oferi alta mai bună, mai atractivă şi mai acceptabilă. Ca de pildă cea a unui stat independent având graniţele stabilite în 1967 cu capitala în Ierusalimul de est. Israelul trebuie să negocieze acest aranjament cu Fatahul şi Hamasul care controlează fâşia Gaza" . O recentă creaţie a sa este " Scene din viaţa campestră", în care 8 povestiri sunt plasate acum 100 de ani, când liniştea era reală, oamenii construiau case într-un prezent marcat de forţele modernităţii care ameninţă să distrugă pacea zonei şi cu ea întreaga lor existenţă.  Cu plăcere descoperim textul dnei Rodica Grigore în revistă Vatra, sumarizând esenţa acestor povestiri de acută semnificaţie: 
" Vom observa că mai toate personajele sunt nefericite, situate sub semnul solitudinii, fiecare îşi trăieşte singurătatea în felul său: unii sunt singuri, alţii se simt singuri, altora le-au plecat cei apropiaţi, unii jelesc copiii timpuriu decedaţi, iar cei mai mulţi par captivi în mrejele unor vieţi care le rămân străine. În ciuda titlului nu întâlnim scene pitoreşti, ci dimpotrivă, efectele pe care teama şi incapacitatea de a comunica o au asupra oamenilor. Citită astfel, ultima povestire - Într-un loc îndepărtat - capătă o nouă semnificaţie. După o sută de ani în localitatea cândva fermecătoare totul s-a degradat, în acest mediu poate supravieţui doar partea întunecată a vechii comunităţi. Fabulă apocaliptică, este oare nouă variantă a unui Macondo israelian distrus de nesăbuinţa oamenilor incapabili să mai aibă răbdare unii cu ceilalţi şi de loc dispuşi să se asculte unii pe ceilati până la capăt? Tot Amos Oz propune o rezolvare. Dovada că  până şi atunci când toate inimile par a fi împietrit, mai există o rază de speranţă, o şansă de salvare, o soluţie fie ea parţială: să faci armele să tacă prin intermediul muzicii, iar dacă armele nu pot fi reduse la tăcere definitivă măcar să ştii cum să cânţi mai tare."
 
Adrian Grauenfels 
 
 
 

 

Vizualizări: 82

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Adrian Istrate pe Octombrie 25, 2016 la 9:48pm


ACTIV
Comentariu publicat de Mihail Toma pe Octombrie 25, 2016 la 5:59pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->