Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

 

 

 

"Art terapia"este mai mult un proces,decât o metodă. Ceea ce-i este caracteristic "art terapiei"este faptul că pune în mişcare un întreg proces creativ, este la originea acestuia. În centrul relaţiei terapeutice stă expresia artistică a lucrului creativ şi a procesului în sine. 
A te exprima, a te inventa, a te cerceta, a te confrunta cu tine însuţi, găsind instrumente pentru a comunica cu altul, te poate face să creşti.
            Iubim artele:dansul, desenul, pictura, muzica, şi tot ceea ce atinge creaţia. Arta poate fi firul conducător al propriei noastre vieţi. Nu a fost şi nu este un scop ultim. Este  înainte de toate un mijloc de existenţă, de comunicare. Este poate oferi cel mai scurt drum de la un om la altul.

Merită să ne ameliorăm viaţa de zi cu zi prin frumuseţe şi visele pe care aceasta le naşte. Arta de a trăi ne permite să dăm un sens vieţii noastre.
              Artiştii, prin ideile pe care şi le-au pus au ajutat ca gândirea umană să avanseze. Admiri o pictură,vibrezi la ascultarea unei sonate, la vederea unui spectacol de dans, înalţi din umeri atunci când nu înţelegi ceva.

 Fără spectatori arta nu ar exista. Un artist va încerca întotdeauna să-şi îndrepte privirea sa spre ceva,să ne suscite interesul cu acel ceva, cu toate că acesta nu poate anticipa bucuria noastră. 
              Arta ne incită cel mai adânc, dincolo de istoria personală şi cultura în care trăim. Lumea contemporană este  invadată mai mult de imagini de tot felul, care cresc de o natură exponenţială, adesea ca o trăsătură a noilor tehnologii. 
             Acest mod de reprezentări, bogate, pasionante sau agasante, au tendinţa să standardizeze o imagine colectivă sau chiar personală.Ca o revanşă la aceasta, arta,  prin multiplele sale mijloace de expresie realizează o contrapondere la pericolul unei standardizări de modele.

Ea ne valorizează şi ne permite să ne exprimăm, să ne conectăm la natura noastră umană. Limbajul său universal vehiculează, spun psihologii doar emoţii şi experienţe, dar teologii le spun trăiri, dincolo de cuvinte. 
            Arta ne procură dreptul de a face diferenţa de originalitate a fiecărei existenţe. Istoria artei ne arată modul cum expresia artistică trece frontierele timpului şi spaţiului. Ea supravieţuieşte marilor drame distrugătoare ale umanităţii pentru a uni oamenii în ceea ce au ei mai minunat de făcut, acela de a creea.

         Educaţia artistică, art-terapia vizează creerea unei opere care aduce un sens. Prin cultură, acesta intervine pentru  lărgirea prezentului,  extensia realităţii la aceea a noastră, deschisă transformării.

        Să creezi, să transformi, să reprezinţi.Este un punct în care arta la general, dar şi art -terapia se întâlnesc. 
          Ceea ce este important sunt obiectivele fixate. Un curs de pictură sau de teatru nu constituie art-terapie. Artistul, profesorul, art- terapeutul nu au aceeaşi formare ca alţi profesori. 
            In raport cu pacientul său, terapeutul ca şi artistul trebuie să ştie ceea ce poate întreprinde şi către ce să îşi îndrepte responsabilitatea sa, cu scopul de a-l asculta şi a-l însoţi pe pacient. 
            Câmpul "art terapiei" se concentează asupra tuturor artelor:arte vizuale, muzică, teatru,cânt,dans, scris. Chiar grădinăritul şi gătitul se pot utiliza la limbajul pe care"art terapia" îl explorează. 
          Nu există o ierarhizare între diferite exprimări artistice ale unor activităţi diferite, la nivelul terapeuticilor vizate. Ceea ce interesează este pe deoparte adaptarea fiecărui mediu la cererea şi problematica persoanelor,  relaţia terapeutică între terapeut şi pacient sau grupul de pacienţi. 
         Expresiile:artistică, plastică, gestuală, vocală sau dramatică pot face să pătrundă binele în gândirea noastră, sensibilitatea afectivă şi emoţională, să mobilizeze pacientul la nivelul corpului şi senzorialităţii acestuia. 
         Din nefericire este subestimată importanţa creaţiei pentru dezvoltarea intelectuală şi personală  Este regretabil faptul că, materia de educaţie artistică din învăţământul secundar, e considerată ca o disciplină facultativă sau un domeniu dedicat tinerilor dotaţi. 
         Fiecare om este purtătorul unei  puteri creatoare, chiar şi atunci când este inhibat de o diminuare a încrederii în sine, sau conformismului existent în societate care nu îi permite total libera exprimare. 
          Practica art-terapiei nu cere tehnici cunoscute dinainte, nici talent.Te pui în postura celui care cântă, care pictează, care scrie…
         Art Terapia nu este o artă terapeutică, căci arta nu are această aplecare. Originea cuvântului artă vine din latinescul "ars -să faci cu". … Arta nu are nimic de justificat sau explicat, ea rămâne cu totul străină psihologiei. 
         Terapia îşi depune armele în faţa frumuseţii,  cercetării estetice. Ea funcţionează într-un cadru deontologic. 
         Legătura între artă şi terapie este doar o metaforă. Această modificare este de sens, printr-o substituţie analogică. Întreaga terapie invită la metaforă. Dacă arta permite transcenderea suferinţei, violenţei, terapia transformă şi violenţa într-o legătură. 
        Arta se interesează de rezultatul actului creator.Terapia se interesează doar de procesul de transformare posibil prin creaţie, care devine obiect transferenţial, în relaţia  cu un altul.          

          În artă ca şi în art-terapie realizarea este mijlocul de comunicare în primul rând între sine şi realitatea exterioară, spun psihologii între conştient şi inconştient. 
          Cum mărturisea marele scriiitor laureat Nobel André Malraux :"arta este cel mai scurt drum al omului către om."
         Creaţia poartă germenul metamorfozei. Arta aduce mult în existenţa, umanitatea noastră, prin bucuria contemplării dar şi posibilitatea de exprimare pe care ne-o dă aceasta.                     

         Ca şi natura, arta ne ridică şi ne consolează, dar singură ea nu semnifică mai mult, dacă nu este ajutată de conştiinţa declanşată prin sensul acordat de noi obiectului creat. 
         Paul Lemoine, pictor şi psihanalist a ilustrat deosebit aceasta. Creaţia poartă în ea germenul metamorfozei. Accesul la capacitatea de sublimare, de creare a frumosului, în acelaşi timp a frumosului relaţional ne permite o formă de cicatrizare.

          Arta trebuie să pună o anumită distanţă între zonele de contopire, pentru a se putea aluneca astfel în câmpul terapeutic.
          Melancolia şi suferinţa sunt adesea considerate legate intim de creaţia artistică, uneori chiar motorul acesteia.

           Arta permite transcenderea durerii, modul de exprimare al acesteia  , spun psihologii , raportat la  emoţii, poate da un sens vieţii. 
           Păstrăm în memoria noastră destinele unor mari artişti, viaţa lor extraordinară, uneori cu un sfârşit tragic, precum cele al lui : Camille Claudel, Antonin Artaud, Vaclav Nijinski, Niccolas de Stael, Virginia Woolf, Maria Callas.

          În stilul său personal de care am vorbit in cartea Nopti pariziene , scriitoarea Marguerite Duras rezumă astfel acest sentiment: "Am scris toată viaţa. Nu este rău. Nu am fost niciodată pretenţioasă. Să scrii toată viaţa, să înveţi să scrii….asta nu te salvează de nimic." 
          Terapia din punct de vedere tehnic este una a sufletului, spiritului şi  corpului. 
Fiecare fiinţă omenească riscă într-o bună zi să fie confruntată cu suferinţa,cu boala.

          "Art terapia"are o dublă vocaţie, aceea de a te ajuta să te reconstruieşti ca om, pentru că face apel la artă şi  cuvânt–două forme de expresie omeneşti, absolut ne despărţite,pentru că imaginea aduce aminte de cuvântul la care apelează ea.
           Să formulezi suferinţa ta în imagini,printr-un gest sau cuvinte reprezintă acţiunea de a îi da acestuia un corp material, de a face diferenţierea faţă de restul personalităţii tale şi realităţile vieţii.

        Aşezarea artei în viaţa noastră, ne deschide noi porţi.  Se poate observa cum oameni care au îmbrăţişat arta au înţeles mai bine conflicte existenţiale, sau cum "microbul artei "a transformat pozitiv viaţa acestora.

          De zeci de ani art-terapia ocupă un rol din ce în ce mai mare: au loc permanent şcoli specifice, conferinţe,cărţi,conferinţe, emisiuni consacrate la radio.
        În zilele de azi sunt examinate de o manieră critică activităţi susceptibile a aduce beneficii terapeutice,menţionând din acest punct de vedere psihoterapii verbale, sau prin meditaţie. Dar,ca un comentariu,  nu este suficient să fii artist, pentru a fi artist-terapeut.

          Cartea "Le grand livre de l'art–thérapie " captivează de la prima sa citire. Autoarea analizează această terapie veche,  expune rezultate excepţionale, rod al unei dăruiri şi unei munci îndelungate, profesioniste cu oameni cu boli din cele mai diverse categorii.

           Arta este drumul cel mai scurt între oameni. Sunt analizate,în legătură cu creativitatea,preocupări venite de la cele mai mici vârste, dar  şi relaţia pacient-art terapeut.           

           Apoi locul important al cuvântului în art-terapie, cu descriera unor experienţe din cele mai diverse medii cum ar fi : Institutele de psihiatrie de la Saint Paul de Mausole ,  Saint Remy de Provence.

         Un capitol important este destinat rolului şi efectelor art-terapiei: ce să faci?, cum să faci?, limitele acestei terapii, ale rezistenţei din partea unora din pacienţi, psihodramei.

          Sunt dezvoltate analize asupra unor domenii frecvente utilizate în art-terapie, precum: dans-terapia, muzico-terapia, dramaterapia, rolul şi indicaţiile jocului de teatru, al neuroştiinţelor.

          Un capitol atent elaborat este cel dedicat aplicării art-terapiei la bolnavii de cancer, întru colorarea vieţii acestora.  Detalii interesante sunt, conform autoarei,  cele privitor la imuno-hematologia pediatrică, la leucemii.

          Sunt adăugate caiete excepţionale pedagogice cu tematici privitor la mediul creativ, apoi anexe cu lucrări artistice realizate de bolnavi, o bibliografie bogată la zi, un index de noţiuni.

          O analiză importantă este făcută de autoare asupra factorilor care inhibă creativitatea, precum frica de toate tipurile, teama lucrului prost făcut, acela de a nu face la fel de bine ca altul, de a fi incapabil de a realiza ceva.

          Un alt aspect dezbătut este cel al perfecţionismului, iluziei incompetenţei, idealizării sinelui, impunerii unui control. Sunt descrise efectele complexe ale impunerii raţionalului asupra mentalului cu monopolizarea acestuia, în care creativitatea umană are de suferit.

          Sunt analizate mijloace de regresie, de sublimare şi transfer, printr-o paletă de mijloace şi transmiteri posibile.

        Desigur mă aşteptăm să fie dezvoltate mai multe  analize referitoare la sublimare, acest aspect deosebit de important cum spune Pr. Nicolae Steinhardt, enunţat de Siegmund Freud dar complet ne dezvoltat de acesta  sau discipolii lui.

         Sunt analizate pe rând cazurile unor pacienți care au suferit agresivităţi în trecut, s-au redescoperit apoi, comunicând aceste stări către art-terapeut.

         Lucrările acestor pacienţi aveau un caracter simbolic din punct de vedere al creaţiei. Terapeutul se constituia ca un mediator care dirija transferul  ideilor sale pacientului prin intermediul discuţiei-analizei  lucrărilor acestuia.

        Putea să îi orienteze preocupările. Creaţiile artistice fac obiectul unei relaţii speciale care se stabileşte între pacient şi art-terapeut, pentru  creşterea inter-comunicării. Obiectul acestei relaţii este unul intermediar, un spaţiu tranzitoriu în care se reactualizează semnificaţiile vieţii interioare a pacientului, dorinţa, iubirea.

            Prin intermediul acestui tip de oglindă personală,  i se permite art-terapeutului o identificare a stărilor, preocupărilor intime ale pacientului.

            O carte importantă precizată de autoare este cea a lui Michel Ledoux"Corps et création". , ed. Les Belles Lettres, 1992.

           Nu numai copiii bolnavi sunt analizaţi, ci se ajunge până la persoanele foarte în vârstă. Este vorba de cei atinşi de boli degenerative sau nu, cu o viaţă interioară delicată, a căror  exprimare artistică le permite să ia diferite forme, o anumită vizibilitate, prin ea însăşi sau pentru cei care o privesc.

           Pictura, muzica, modelajul, chiar fotomontajul, permit o  decodare diferită a stării umane .

         Se vorbeşte de psihologi mai mereu de emoţie, dar de ce nu de trăiri ? Este posibil prin art-terapie un nou nivel de comunicare, al celor în vârstă,  bolnavi cu cei din jur, membri sau nu ai familiei acestora.

         Persoanele în etate, prin art-terapie încep să revină la viaţă, să îşi găsească libertatea de a alege, fie ea coloristică, sau muzicală.

Sunt redate experienţe importante de la Spitalul René Muret de Sevran,prin Catherine Ollivet, preşedinta "France Alzheimer 93".

          Sunt enumerate structuri sociale care fac apel la art-terapeuţi pentru persoane sau grupuri de persoane, precum: spitale inclusiv de psihiatrie, unităţi de îngrijire paleative,centre de reeducare, de detenţie, asociaţii de ajutor în vederea reintegrării.

          Mă aşteptam să fie analizat mai pe larg rolul intuiţiei în metodele utilizate.

Deşi este menţionată intuiţia ca metodă, nu e considerată cea mai importantă, cum o mărturisea respectiv propunea marele om de cultură francez   Henri Bergson laureat Nobel, prin descrierile lui Géneviève Charles-art terapeut în muzică şi arte scenice.

        Sunt redate cazuri de: părinţi acaparatori, soţi manipulatori, copii nerecunoscuţi, de anumite boli, de adolescenţi toxicomani, femei tinere anorexice, cu aspecte ale alienării, suferinţei.

       Un rol important este dat de autoarea / 1/  psihanalizei.Zbuciumul sufletesc al unei persoane care vine să se trateze este mare, considerând că aşa nu mai merge, e foarte rău. Ea doreşte să repare ceva. Autoarea explică faptul că aceste suflete caută o persoană căreia să i se adreseze spre a gândi efectiv în locul acesteia, a se pune în locul ei. Caută armonie. Este vorba de un joc de oglinzi cum îl denumeşte autoarea.

           Între teorie şi intuiţie în cadrul unui mic subcapitol se vorbeşte de cazul copiilor cu fenomene grave de autism, etc. De asemenea de caracterul unic al fiecărei persoane ca proces creativ.Autoarea aminteşte de dedublări ale sinelui , nu de trăiri prin creaţie.

            Sunt enumerate arhetipuri şi simboluri. Se vorbeşte de inconştient, de abstractizări.

Ca  limite ale terapiilor dezbătute în cadrul cărţii,  afirmaţia  că în general nu există contraindicaţii în art-terapie,nici preferinţe apriori pentru persoane luate individual sau considerate  în grup, ambele  cazuri având potenţiale bogate şi compatibile.

          Primul criteriu care trebuie avut în vedere este dorinţa de a lucra a persoanelor.

Sunt date numeroase exemple sugestive. Metodele terapeutice au limitele lor, conchide autoarea. Ele  îi confruntă pe terapeuţi cu probleme importante ale pacienţilor care nu le permit decât foarte puţin să facă  modificari prin influenţe exterioare.

Acestea unt cauzate fie de handicapuri, fie boli neurologice sau psihiatrice, sau chiar rezistenţei opuse de pacient oricărei intervenţii.

         Sunt analizaţi diverşi factori de decizie pentru alegerea unei terapii individuale sau de grup. În legătură cu scrierea, aceasta este privită ca o întoarcere la verb, la poezie, doar la o descriere a sinelui.  Ea poate fi exploatată, spune autoarea în forme variate, bogat- creative , individual, unic sau asociată altor forme de exprimare precum: pictura, fotografia, povestitul, mimatul.

         Scrierea presupune o evadare din sine, în solitudine sau aceea de a trăi o călătorie  minunată,  îmbarcat într-un singur cuvânt, după expresia lui Honoré de Balzac, o călătorie care să genereze noi imagini, fără să fie nevoie să te ridici de pe scaun, să pleci departe.

           Poezia şi ritmul naturii pot să constituie suporturi ale relaţiei noastre de comunicare, călătorii terapeutice, la fel cultivarea unei grădini…. În legătură cu rolul neuroştiinţelor în art-terapie, cu toate rezultatele, autoarea mărturiseşte că în art-terapie sunt în curs cercetări asupra unor alte metode de investigare ştiinţifice eficace.

             Este vorba de domeniul muzicoterapiei în care aceste cercetări sunt avansate, precum şi cel al cancerologiei.

             Lucările în domeniul neurobiologiei aduc anumite clarificări în domeniul art-terapiei, spune tot autoarea. Se afirmă faptul că fenomenele psihologice sunt influenţate, important de mecanisme neurobiologice şi reciproc. Se ştie de asemenea că schimburile inter-personale influenţează creierul uman.

             În art-terapie, raportat la procesul de creaţie  relaţia care se întinde între art-terapeut şi pacient induce diferite efecte asupra creierului.

            Cu alte cuvinte, pentru a fi eficace, o metodă terapeutică trebuie să transforme creierul într-un mod sau altul, este părerea autoarei/ 1/ .

             În art-terapie sunt implicate mai multe sisteme precum: sistemul nervos, care informează asupra reacţiilor faţă de stres, sistemul endocrin şi imunitar,dar si boala sau răul existenţial. Art-terapia şi cancerul constituie un capitol special.

           Cancerul este privit ca boală complexă ,  cu consecinţe somatice, psihologice, care le pun foarte multe probleme pacienţilor şi celor apropiaţi,  dar şi medicilor.

           Graţie progreselor realizate  în ştiinţă cancerul nu mai este sinonim cu moartea. Spitalizarea, greutatea tratamentelor speciale, provoacă astenie pacientului şi /sau alte efecte secundare care îl pun în situaţia de a nu mai putea lucra. El  îşi pierde repere şi capacităţi, îşi pune probleme legat de partea sa de responsabilitate, resimte uneori un sentiment de injustiţie. De ce eu?se intreabă acesta  privitor la şansele lui  de a scăpa.

            Art-terapia intervine în acest spaţiu, între boala reală şi reprezentarea pe care pacientul şi-o face asupra acesteia. Pentru anumite persoane, ea este spaţiu al regăsirii unei energii vitale, pentru altul acela de a îşi putea restaura imaginea sa asupra funcţiilor alterate.

             Există diferite metode complementare, paramedicale,incluzând art-terapia.Se vorbeşte de chemioterapie, radio-terapie, sunt date numeroase exemple.

              Unul din spitale  este cel din Northwestern Memorial Hôpital –Chicago. Apoi  e vorba de experienţele "Inloophuizen" din Olanda cu casele cu porţile deschise. Raportat la serviciul de imuno-hematologie peidatrică, acesta face subiectul unui subcapitol special.

             Se vorbeşte de copii atinşi de leucemie, de  cancere ale măduvei osoase, ale celulelor sanguine, denumit cu alţi termeni cancere ale  sângelui, sau pentru alţii boli rare.

             Se utilizează chemioterapia intensivă, grefele de măduvă osoasă, cu efecte secundare deosebit de grele. Există o art-terapie specifică pentru acest gen de bolnavi grav.

Ea aduce avantajul anumitor oportunităţi. Jocul are un rol determinant.Se formează o echipă împreună cu copilul şi familia, care favorizează art-terapia.

            Există un spaţiu simbolic, acela al atelierului cu instrumente, materiale cu care este pusă în joc creativitatea copilului. Apare astfel un ecran de protecţie invizibil, care favorizează copilul.

 

Bibliografie

 

1.Angela Evers, "Le grand livre de l 'art thérapie" , Ed. EYROLLES, 1992

 2.Dr. Dmitri Avdeev, Cand sufletul este bolnav, Editura Sophia, 2005

3.Mircea Florin Caracaş , Constantin Bogdan,Vindecare prin muzica, volumul I, editura EIKON, 2019.

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Februarie 15, 2021 la 6:40pm

Multumesc din inima dragi prieteni Maria Giurgiu si Mihai Stefan Arsene pentru aprecierea lucrarii . 

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->