Masca nopţii pe chipul astrului actor,
ce tristă pare scena lumii pâlpâind –
undeva, în sală, cineva clipind,
maestrul scăpând cuvântul din decor.

Linişte, doar bătaia ploapelor în gol,
lăsare de cortină în privire,
o pendulă măsurând o prabuşire
în singurătatea crinilor din hol.

Cât de adânc paşii ploilor în noi
prin frunzele toamnei sapă-n amintiri:
era pe când, prieteni, puteam fi iaraşi miri
şi toamna ce mult aur vărsa peste noroi.

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->