Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

   
  Beneficiile pandemiei

                             detalii fresca Siena - Palatul comunal

          Dacă lumea noastră este deterministă, carteziană, toate au un scop: o cauză și efect. Dar ele, pandemiile, sunt necesare? Această   întrebare  ne dorim să o elucidăm azi.  Există  teza istoricului Kyle Harper după care schimbările climatice și pandemiile  au avut ca urmare căderea Imperiului Roman și, în special, ciuma din timpul lui Justinian din secolul al VI-lea. Această interpretare rămâne desigur  ipotetică, pentru argumentul că există  o lungă perioadă de latență între începutul epidemiei și sfârșitului Imperiului și că șocurile epidemice sunt mai de seamă perturbări demografice decât reformatori sociali imediați. Dar mai presus de toate să recunoaștem  că aceste întrebări sunt prea ample pentru a emite răspunsuri relevante. Chiar cercetarea  efectelor economice al mortalității înfricoșătoare de la mijlocul  secolului al XIV-lea pentru piața muncii și  impactul asupra economiei medievale nu capătă - în ciuda eforturilor depuse de istorici, răspunsuri fără echivoc. Probabil Harper insistă  pe noțiunea de latență ca un factor de seama a teoriei sale. Oricât de uluitor ar fi se pare, ciuma neagră a  lăsat   puține mărturii  scrise,  și relativ puține gravuri  și desene  care și ele prezintă multe lacune inclusiv din punct de vedere literar.

Boccacio- Decameronul

Decameronul scris de Boccaccio în 1350 este o excepție. Azi este un exemplu larg folosit, pentru concordanța  temporală  care este evidentă și nu se cere demonstra-tă. Povestea lui Boccacio, prezintă pe tineri aristocrați florentini care se refugiază din marele oraș pentru a nu se molipsi de boală, în mediul rural.  Acolo ei se adună și spun la rând povești din trecutul lor vesel și exuberant care precedă pandemia. Narațiunea își extrage  cu siguranță  forța și succesul lansând credința care susține că omul este capabil de  a amăgi moartea în timp ce ea secera în jur , dar de fapt, ce acești tineri trăiesc, nu este o orgie a simțurilor,  așa-numitului erotism declanșat de carantină, pe care unii vor să-l vadă. În prologul său la carte, Boccaccio descrie ciuma Florenței ca un „început oribil” care învinge legăturile sociale, îi ține pe fii departe de tați, provoacă panică funerară și îi prinde pe cetățeni amestecați într-o enormă dezordine socială și morală.  Boccaccio nu este un original, el preia în parte ceea ce a scris Tucidide în secolul al V-lea BC  despre Ciuma din Atena, care nici nu era ciumă, ci foarte probabil, o epidemie de tifos. Din nou, avem în față o latență, o întârziere a reacției immediate la anomalie: ciuma nu este descrisă, ea distruge  în mod tăcută ocazia de a scrie. De aceia Decameronul este un text atât complex, cât și unic. Să-l comparăm  cu  dominanta  tăcere, fără îndoială datorată amploarea traumei paralizante, comparabil cu ceea ce s-a întâmplat după Holocaust, sau cum descrie W.G. Sebald în cartea “Rolul distrugerii”  ca fiind o parte a istoriei naturale. Autorul citează soarta orașelor germane îngropate sub un milion de tone de bombe incendiare aruncate de bombardamentele aliaților. Distrugerea va cataliza reconstrucția, modernizarea , remodelarea moralei , și iată cum în ciuda catastrofei Germania renaște în scurt timp, ca o mare putere mondială.
 

Mai  există o carte relevantă, “Gonirea fricii”, care printre altele descrie  povestea unui oraș italian cu zece ani înainte de a izbucni ciuma neagră - Siena, 1338, pictată de Ambrogio Lorenzetti pe pereții Palatului Public. Ni se vorbește despre o frică politică, înainte de a fi anihilată de  frica biologică. Ce ne întristează  azi, privind fresca este contrastul orașului aflat în război, vizavi de orașul calm, pacificat de molimă, dar de fapt  un oraș depopulat. 

Doar bărbați înarmați care circulă afară și realizăm că, în spatele zidurilor caselor, oamenii mor. Dar pandemiile trecutului s-au stins și au dispărut de la sine. Viața e mai puternică și va continua. În secolul XXI combinația dintre tehnologie, turism, și suprapopularea planetei au dus la o pandemie mondială imposibil de controlat. Natura se revoltă și caută să echilibreze ecologia rănită, clima razna, și demența cu care specia umană își tratează cuibul. Vom mai sta la o bere pe o terasă cu prieteni? Sărutul prin mască va marca anii care vin. Boccaccio ar zice că ne bine merităm soarta. 

 Adrian Grauenfels

SAGA - 2020

PS - Rene Magritte banuia ceva.. 

 

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de chindea maria - gerra orivera - pe Aprilie 23, 2020 la 4:11pm

Trist dar adevărat! Poate vom conștientiza că tot ceea ceea ce trimitem universului (inclusiv planetei cămin), pornind de la gând, ni se va-ntoarce cu forță înzecită, iar consecințele pot fi distrugătoare! Dar, cum ai spus, viața triumfă, de vom fi sau nu martorii ei! 


ACTIV
Comentariu publicat de Corneliu Neagu pe Aprilie 21, 2020 la 9:28am

Un eseu solid, bine documentat și chiar plin de învțăminte!


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Aprilie 20, 2020 la 11:26pm

Felicitări!

Interesant.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->