Bijuterii cu suflet in priviri

Se duc părinţii-n lumea frântă-n două
Ei spun că mor, că trebuie să moară
Părinţii noştri, fluturi care zboară
Spre alte flori necunoscute nouă.

Nu ni se plâng, ei sufera-n tăcere
Dar îşi doresc să-i vizităm mai des,
Să poată lăcrima pe-ascuns şi de plăcere
Alături de-o iubire fără interes.
Devin tăcuţi şi mai ursuzi din fire
Şi-i preţuim mai mult când nu mai sunt
Deşi ne-a despărţit doar o privire
Iar sub picioare-un metru de pământ.

Părinţii noştri-s diamante rare,
Bijuterii cu suflet în priviri,
Pierdute-n depărtarea lumii pe cărare
Sau rătăciţi prin colţuri de-amintiri.
Aşa sunt ei curaţi ca o ninsoare
Care-nveleşte ura pe pământ,
O stea apusă-n nu ştiu care zare,
Un nor gonit prin univers de vânt.

Se duc de lângă noi în alte galaxii
Şi nu vom şti vreodată ce-au dorit,
Dacă le-am fost atât de dragi şi de târzii,
Dacă neputincioşi în suflet i-am rănit.
Părinţi frumoşi, bolnavi de aşteptare
Să le deschidă uşa dragii lor copii
Mai mor din când în când de supărare

 

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Februarie 19, 2011 la 9:46pm
Frumos poem.Felicitări!

INACTIV
Comentariu publicat de Suzanita_liliana pe Februarie 19, 2011 la 8:00pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->