Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Bun rămas

Nu, n-am să plâng! Cântând te voi petrece
când v-a fi să pleci spre lumea de apoi,
căci scapi lăsând în urmă grije și nevoi
ș-atâtea aminintiri ce nu vor trece!

O viaț-am trăit cu tine-n cifra doi.
Acum, revendici EU-l la plecare.
Voi lua singurătatea, chiar de doare
râzând amar cu ochii uscați și goi...

Ş-oi rătăci de-acum prin oarbe vise
c-un gând de mână ce-n urmă ți-a rămas.

Voi reciti cuvinte ce-au fost scrise
și-n amintiri cu tine face-voi popas.

Doar ploaia varsă lacrimi, cum promise
în locul meu în semn de bun rămas...

de Gabriela Mimi Boroianu
02.04.2015

Vizualizări: 216

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 23, 2015 la 10:57pm
Vă mulțumesc! Mă onorează comentariul dumneavoastră!

INACTIV
Comentariu publicat de Moldovanu Anastasia pe Aprilie 23, 2015 la 9:26pm

Ați reușit să readuce-ți o viață întreagă, o viață în doi și până la clipa din urmă într-o simplă poezie, tristă, dură și frumoasă. Comentariile solide au implicat în discuții probleme despre destin, timp, viață și moarte, universalitate. Cu respect față de această scriere! 


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 23, 2015 la 8:17am
Îmbrățișări de suflet ,Aurora!

ACTIV
Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Aprilie 23, 2015 la 3:28am

Tulburător...

.

Plecăciune cu sufletul!


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 6, 2015 la 8:41am
Rodica, draga mea lacrimile au rolul de a spăla sufletul nostru, al celor rămași în urmă de tot ce a fost greșit, de tot ce a fost rău, lăsând în urma trecerii lor, doar amintirile frumoase pentru a păstra în noi cea mai frumoasă imagine a celor plecați pe drumul fără întoarcere. Mulțumesc de apreciere și popas.

admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 6, 2015 la 8:36am
De fapt poezia nu este un monolog chiar dacă așa pare. Este o replica a unei poezii găsită pe facbook. Am să o caut să o postez aici. Dar mă bucur că reușește să facă cititorul să se regăsească în versurile ei. În fond și la urma urmei este tot ceea ce își dorește cel ce scrie. Versurile noastre sunt o reflectare a felului de a fi, a sufletului nostru, a percepției noastre asupra vieții și a morții. Ele au rezonanță în sufletul celir care gândesc la fel, simt la fel iar uneori pot schimba perspectiva asupra vieții acelora care gândesc în alt fel.
Vă mulțumesc frumos pentru analiză domnule Cornel.

INACTIV
Comentariu publicat de Ion Rodica Nicoleta pe Aprilie 6, 2015 la 6:56am

ADEVARAT,, CEI CE PLEACA DINCOLO LASA AMINTIRI SI DURERI, GRIJI SI NEVOI... Cat despre ploaie, ea poate spune mai mult decat o pot spune lacrimile noastre.


INACTIV
Comentariu publicat de Rosca Gheorghe Cornel pe Aprilie 6, 2015 la 3:39am

Găsim în acest Monolog (căci este iniţiat dialogul, la care însă răspunsul din partea interlocutorului, va fi sosit doar din amintirile rămase) o problematica universală: [ce va fi după ultima suflare?]. O întrebare pe care ne-o punem deseori în viaţă, prilejuită îndeosebi la moartea cuiva drag nouă (sau în preajma evenimentului).
Găsim, în precizări succinte, acelaşi răspuns: doar amintirile rămîn.
Găsim, personalizat, o promisiune:
 
"Voi lua singurătatea, chiar de doare
râzând amar cu ochii uscați și goi...
 
Ş-oi rătăci de-acum prin oarbe vise
c-un gând de mână ce-n urmă ți-a rămas.
 
Voi reciti cuvinte ce-au fost scrise
și-n amintiri cu tine face-voi popas."

Găsim, în final, o resemnare, o revenire la Natură care ne susţine oful, cu ajutorul ploii care revarsă potop de lacrimi, în semn de [BUN RĂMAS!].
Întradevăr, la urmă rămîn doar cele bune, căci toate se dovedesc - în amintiri - a fi bune.
Încă o dată, la a nu ştiu cîta recitire, mă regăsesc participant la această ... spovedanie în public. Deşi foarte intimă, lectura - acest gînd public - parcă mi-ar aparţine ... şi mie, poate şi altor cititori.
Ceea ce uneşte (de asemenea) este compasiunea cu care suntem părtaşi în gînd nerostit.
~
Mă alătur ploii, cu picături fierbinţi.
~
Cornelius, :)


INACTIV
Comentariu publicat de Caprar Florin pe Aprilie 5, 2015 la 5:41pm

Foarte frumoasa ! Desi trista e totusi optimista .


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 5, 2015 la 5:27pm
Mulțumesc frumos, Emilia!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->