Zile de naştere

ca un Hercule…

 

alunec încet în poveste

și-ascult din cântecele mele,

sunt singur, adesea mă întunec,

m-afund ca un Buddha în vise rebele.

rup amintirea din valuri de cețuri,

venită din nordul de ghețuri.

 

o văd adesea-n culori curcubee

și poartă un chip de femeie,

trecând prin lume ca singura zee.

un zid nevăzut între tine și eu,

aș vrea să te rup din acel curcubeu,

să-ți aștern un covor de cuvinte,

să te mângâie și  să te -alinte.

 

mi-ai spus atunci c-ai vrea să trăim

în  Hiperboreea

ca o cerboaică pe zăpadă,

agățată de stele

să urli de bucurie

cu trupul dezbrăcat de zgura hainelor,

să mă-nfășori ca o felină

să ne-aruncăm în apele oceanului

printre balene și vii molecule,

iar eu , un Hercule,

să te cuprind în brațe cu o putere magică

să te-arunc în infinit cu  aura ta tragică.

 

am făcut-o și te-am pierdut,

prin acest întuneric așa de urât,

m-am prăbușit în mine ca un turn

într-un mediu apocaliptic, nocturn.

 

au murit cele două visuri măiastre,

rămân doar semne-ale aducerii- aminte

și trupurile noastre asimetrice

sprijinite pe schelete de vise

în țarcuri de vremuri închise.

 

dulce minune, dulce minune,

veșnic izvor al durerii,

taie în cruce cărările serii

până când obosit eu adorm

peste aura ta, peste chipu-ți enorm.

 

29 noiembrie 2011

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->