Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

(DOCUMENTELE  ACUZĂ  REGIMUL SOVIETIC )

 

                                                                               Кадры решают все .

                                                                                                       И.Сталин

 

 

 

   În prima parte autorul,cu lux de amănunte în temeiul documentelor de arhivă demonstrează adevăratul tablou al provenienţei sarcomei bolşevice în Basarabia la 1940 odată cu ocupaţia acesteea de sovietici.Prezentul material  cuprinde limitele cronologice ale anului 1944,când noii stăpâni ai Basarabiei  au încep din nou să se căpătuiască cu casele şi bunurile materiale adunate cu atâta trudă de oamenii din părţile locului, să împartă între ei funcţiile bine plătite ,să baje în puşcării bărbaţii şi să-şi bată joc de femeile şi copiii Basarabiei.

 

Către începutul anului 1944 situaţia de pe frontul de est se schimbase în favoarea URSS,lucru care a devenit posibil datorită victoriei de la Stalingrad.Deja în primăvară

câteva raioane din nordul Basarabiei au fost ocupate de oştirile sovietice.

Atunci  au şi fost scrise cele două telegrame condusătorului statului bolşevic:

 

19 martie 1944

             Tovarăşului STALIN I.V.

CC al PC(b) al Moldovei şi Sovnarcomul RSS Moldoveneşti roagă să daţi dispoziţie Direcţiei Aviaţiei Civile privind rezervarea pentru deservire CC al PC(b)al Moldovei şi Sovnarcomului RSS Moldoveneşti pentru aprovizionarea transportării  cadrelor de conducere în raioanele eliberate  ale RSS Moldoveneşti  un avion"Duglas",două avioane"P-5"cu patru motoare şi două  avioane"U-2" pentru comunicaţie.[i] 

 

Secretarul CC al PC(b)al Moldovei                                  N.Salogor

 

Preşedintele Sovnarcomului RSSM                                  Constantinov

 

Următorul document al dosarului respectiv are exact acelaş conţinut, dar de data aceasta se solicită pentru cadrele de conducere : un avion "LI-2",două avioane "P-5" şi două avioane"U-2" pentru comunicaţie.[ii]

De fapt,în limba rusă sună mai haios"для переброски руководящих кадров"

Sigur,că tovarăşul Stalin le-a  dat  avioanele solicitate,altfel rămâneam fără conducere

Şi probabil ,că au ajuns cu bine,altfel n-ar fi  ajuns până azi atât de mulţi ?! 

Comportamentul  ocupanţilor în multe cazuri era violent şi obraznic.În scurt timp,când  cadrele NKVD-ului  au ieşit  total de sub controlul  executivului orăşenesc Chişinău ,acesta din urmă a trimis un demers oficial superior de partid.Să-l urmărim:

SCRISOARE INFORMATIVĂ

Secretarul CC al PC(b)M tov. Salogor N.L.

Preşedintele Sovnarcomului RSSM tov. Constantinov

 

Despre încălcarea hotărârii Sovietului Orăşenesc şi Comitetului Orăşenesc al PC(b) al Moldovei din 25 august 1944, despre confiscarea imobilului de stat şi ordinea de ocupare a fondului locativ din oraşul Chişinău.

Potrivit controlului înfăptuit de Comitetului Orăşenesc şi comitetele raionale ale PC(b)M din oraşul Chişinău s-a stabilit că, mulţi lucrători din rândul grupelor operative ale narcomatelor şi instituţiilor republicane, preponderent a lucrătorilor organelor şi unităţilor NKVD, şi unităţilor de grăniceri ale NKVD, sosind în oraşul Chişinău după ofensiva unităţilor Armatei Roşii în loc de a stabili o ordine revoluţionară în oraş, să restabilească imediat organele puterii sovietice, să organizeze paza obiectelor industriale de bază şi a averii statului au ales un drum greşit şi dăunător – confiscarea în interese personale a mobilei, ocuparea fără autorizaţia sovietului orăşenesc a imobilului locativ particular şi de stat; samavolnic au dat afară din case pe locatarii băştinaşi, şi-au însuşit averea acestor oameni şi au instalat pază armată la locuinţele goale.

Angajaţii narcomatului NKVD şi a departamentelor acestora prin oraş au „rezervat” un număr mare  de apartamente, pe care au instalat tăbliţe cu inscripţia „OCUPAT DE NKVD”. De exemplu: pe strada Armenească între strada Nicolaevscaia şi Haralampievscaia pe toate casele (puse tăbliţe – A.M.); pe strada Cuznecinaia între strada Armenească şi Cupecescaia mai mult de 20 de case pe care au fost atârnate tăbliţele respective sau scrise cu caractere grase pe pereţii caselor „OCUPAT DE NKVD”.

Folosindu-se de un asemenea dezmăţ, unii lucrători ai NKVD-ului, mulţi lucrători din alte narcomate au atârnat inscripţii: „OCUPAT DE NKVD”, „MINAT”, „ATENT – CÂINI RĂI” ş.a.

În afară de ocuparea locuinţelor şi apartamentelor, unii lucrători ai NKVD-ului au început a transporta mobila rămasă din unele case în altele, chipurile, pentru păstrare şi transmitere organelor financiare. Acest lucru a servit drept pretext pentru alte organizaţii şi persoane să delapideze (să fure, dacă vreţi – A.M.) averea statului şi să confişte ilegal averea orăşenilor.

În rezultatul acestor acţiuni în ultimele zile în oraş s-a creat o situaţie, când noaptea şi chiar ziua, persoane necunoscute cară mobila din apartamente şi case. Mulţi locatari au pierdut încrederea, că vor mai rămâne în casele lor să trăiască şi că li se va  lăsa  averea agonisită de o viaţă.

Din procuratura orăşenească noaptea a fost furată toată mobila. La 2 septembrie 1944 în casa nr.26 de pe strada Svecnaia, a fost săvârşit un furt a mobilei şi a altor obiecte din apartamentul lui Ohrimenco, împuternicit al narcomzagului a judeţului Chişinău, iar furtul l-a comis şeful grupei de gospodărie a direcţiei căii ferate Chişinău Condratenco (ultimul nume în document este scris de mână – A.M.).

Organele miliţiei nu duc o luptă hotărâtoare cu aceste crime, iar tov. Leahov trimite la Comitetul orăşenesc de partid informaţii că, chipurile, „în ultimele 24 de ore în oraşul Chişinău n-au avut loc nici un fel de cazuri criminale şi n-au fost înregistrate nici un fel de întâmplări”.

Lucrătorii narcomatului NKVD au stabilit posturi înarmate la un şir întreg de case goale ocupate de ei, cum de exemplu: chiar la apartamentul ocupat de secretarul comitetului orăşenesc de partid tov. Chiriac, personal, locţiitorul narcomului NKVD tov. Orlov a adus cu maşina o santinelă şi a pus-o lângă casă, iar peste două zile a mai adus o santinelă suplimentară, primul din aceştia n-a fost schimbat şi n-a mâncat mai bine de 24 de ore.

Exemplul lucrătorilor NKVD l-au urmat alţi lucrători cum sunt cei de la NCGB, Comisariatul militar orăşenesc, unităţile de grăniceri ale NKVD-ului. În felul acesta numai în raionul Krasnoarmeisk au fost puse mai mult de 50 de santinele, care trebuiau să  păzească apartamente goale.

Santinelelor li s-a ordonat să nu permită apropierea de apartamente şi să nu spună nimănui denumirea instituţiei, care a ocupat clădirea şi numele conducătorului acestei instituţii. Consecinţa este următoarea: autorităţile raionale şi orăşeneşti nu au posibilitatea să intre în locuinţe şi să le examineze. Numai în raionul Lenin, 70 de case până în prezent n-au fost examinate şi n-avem nici o informaţie despre starea lor.

Această situaţie cu atârnarea de tăbliţe „OCUPAT DE NKVD”, instalarea santinelelor la locuinţele goale în ochii populaţiei băştinaşe crează impresia, că în afară de organele NKVD, alţi reprezentanţi ai puterii sovietice în oraş nu sunt.

În ocuparea ilegală a apartamentelor, atârnarea tăbliţelor „OCUPAT DE NKVD”, alungarea din apartamente a populaţiei băştinaşe, instalarea santinelelor şi ignorarea autorităţilor orăşeneşti în primul rând este vinovat narcomul-adjunct NKVD tov. Seriojin şi Orlov, care ştieau despre acţiunile ilegale ale subalternilor, n-au luat nici o măsură şi au neglijat importanţa politică, n-au pedepsit pe vinovaţi punând interesele lor personale şi interesele subalternilor mai sus decât cele de stat.

Unii lucrători, care s-au inclus în aceste activităţi ilegale nu au asigurat în primele zile a venirii puterii sovietice (aşa-i în document – A.M.) în oraş păstrarea averii de stat: numai la staţia electrică orăşenească, ca rezultat că n-a fost păzită la 25-26 august de către populaţie au fost furate 2 tone de gaz şi 2 tone de ulei, iar raionul Morii Roşii până la 3 septembrie n-au fost luate sub pază 150 tone de petrol, din care 8 tone au fost scurse în sol. Narcomul-adjunct NKVD tov. Leahov a fost avertizat despre acest lucru, dar măsuri pentru a organiza paza n-a întreprins. Numai după amestecul Comitetului Orăşenesc de partid a fost stabilită paza şi nu din partea forţelor NKVD, ci cu efortul şi forţele Sovietului orăşenesc.

Unii lucrători ai organelor şi unităţilor NKVD-ului admit acţiuni şi atitudini nesovietice faţă de populaţia locală, cum de exemplu: şeful secţiei de miliţie nr.4, Antonov a trimis pe subalternul său, sergentul Astafiev în raionul secţiei de miliţie nr.2 pentru a confisca, fără nici un temei legal, pianul cetăţencei Tomici (str. Gogol, nr.4). Stafiev a ameninţat-o în prezenţa lucrătorului CR PC(b)M, şeful secţiei organizatorice tov. Borzovoi a raionului Krasnoarmeisk, că pianul va fi confiscat cu ajutorul armelor, dacă Tomici nu-l va da de bună voie.

Învăţătorul Cerencov (locuitor, str. Ostrovschii, 18) a fost evacuat forţat din propriul apartament. Tot de la el i s-a luat şi mobilierul. Acest lucru l-a făcut căpitanul Videaşev, şeful ITK NKVD-ului. Pe cetăţeana Popa (str. Alexandrovscaia, 155) lucrătorul NKVD-ului Bolteanschii a evacuat-o forţat din apartament în bucătărie şi i-a luat mobila. Feciorul cet. Popa face serviciul în Armata Roşie.

Asemenea exemple pot fi prezentate mult mai multe, dar din cauză că, mulţi infractori refuză să comunice numele şi locul de serviciu, noi nu le prezentăm, dar exemplele aduse de ajuns pentru a face o concluzie, că comportamentul unor lucrători ai organelor şi unităţilor NKVD-ului discreditează în ochii populaţiei băştinaşe puterea sovietică şi creează o imagine greşită cu dispoziţii politice dăunătoare.

Toate aceste fapte mărturisesc despre faptul, că organizaţia de partid a NKVD-ului RSSM şi secretarul ei de partid tov. Cabluca trec cu vederea încălcarea legilor sovietice de unii lucrători, nu-i dau o importanţă principială politică şi nu pedepsesc pe vinovaţi. Aceasta vorbeşte despre nivelul scăzut al lucrului partiinico-politic în rândurile colaboratorilor narcomatului.

Biroul comitetului orăşenesc de partid la 6 septembrie curent a discutat la şedinţa sa închisă situaţia creată în oraş privind îndeplinirea hotărârii Sovietului orăşenesc al PC(b)M din 25 august 1944. După o scurtă informaţie la tema respectivă, cei prezenţi la şedinţa biroului Comitetului Orăşenesc al PC(b)M Comisarul Norodnic al afacerilor interne a RSSM tov. Marcheev, locţiitorul lui, tov. Seriojin şi secretarul Cabluca nu conştientizau şi chiar considerau neîntemeiată problema pusă la biroul Comitetului Orăşenesc de partid. După cuvântările câtorva membri ai biroului comitetului orăşenesc, secretari ai comitetelor raionale a PC(b)M, preşedinţi ai executivelor raionale, sub influenţa faptelor relatate de tov. Marcheev în cuvântarea sa, a declarat, că problema este pusă corect şi la timp şi că el în calitate de narcom va lua cele mai hotărâte măsuri pentru instaurarea ordinei printre colaboratorii instituţiei sale.

În proiectul hotărârii s-a propus să fie excluşi din rândurile partidului comunist (bolşevic). tov. Seriojin, care s-a adresat membrilor biroului cu rugămintea că el a conştientizat şi recunoaşte greşelile şi că el va lua toate măsurile pentru corectarea lor imediată şi că el ca comunist trebuie să fie pedepsit pentru acţiunile sale. tov. Seriojin i s-a dat mustrare aspră cu înscrierea în fişa personală.

Biroul Comitetului Orăşenesc al PC(b)M a decis de a organiza o adunare extraordinară închisă de partid în organizaţia narcomatului NKVD, pentru a discuta hotărârea biroului Comitetului Orăşenesc al PC(b)M.

Cu toate că la şedinţa biroului Comitetul Orăşenesc al PC(b)M tov. Marcheev, Seriojin, Cabluca au recunoscut justă şi binevenită problema pusă la biroul Comitetului Orăşenesc de partid, în aceeaşi noapte din ordinul tov. Marcheev a organizat o investigaţie a faptelor, au pus la îndoială hotărârea biroului Comitetului Orăşenesc de partid, au început în toiul nopţii să meargă de la o casă la alta şi să ancheteze pe locatari privind problema nominalizată.

A doua zi, tov. Marcheev a declarat, că faptele nu s-au adeverit – 100 %  şi că la biroul Comitetului Orăşenesc pe ei i-au defăimat.

Tov. Marcheev a interzis secretarului organizaţiei de partid tov. Cabluca de a petrece o adunare de partid şi de a aduce la cunoştinţa comuniştilor hotărârea (ultimul cuvânt este adaos la textul dactilografiat – A.M.) Comitetului Orăşenesc al PC(b)M.

Comunicându-vă cele relatate, Vă rugăm să puneţi în discuţie această problemă la şedinţa biroului CC al PC(b)M.[iii] 

Secretarul Comitetului

Orăşenesc al PC(b)M /

semnat/ Selivanov

                                                                                        (ştampila)

                                                        Preşedintele Sovietului   

Orăşenesc / semnat/

V.Vizitei.

8 septembrie 1944

or.Chişinău

 

Probabil nu este nevoie de un comentariu,deoarece comportamentul ocupanţilor

este previzibil în toate perioadele istorice care include batjocora şi violenţa faţă de

băştinaşi,lipsa unei frici ,că vor fi pedepsiţi pentru faptele săvârşite.Mai laconic-

învingătorii nu se judecă!

    Concomitent cu ocuparea funcţiilor, caselor şi apartamentelor s-au luat toate măsurile pentru a se căpătui cu salarii exagerat de mari.O scrisoare adresată lui

G.M.Malencov,secretarul CC al PC(b) al URSS semnată de secretarul CC al PC(b)M , N.Salagor menţionează următoarelor[iv]:

                                  C E R T I F I C A T

În RSS Moldovenească sunt 6 Comitete judeţene de partid:Bălţi,care include 14

Raioane ,Bender-9, Soroca-9,Chişinău-8, Orhei-8 şi Cahul-6.

  Până în prezent,problema privind salariul lucrătorilor responsabili a comitetelor judeţene de partid n-a fost rezolvată.Până la soluţionarea  finală  a problemei privind salariul cadrelor de partid judeţene a fost stabilit la nivelul salariilor

Lucrătorilor de categoria I  ale comitetelor  de partid săteşti: prim-secretariicomitetelor judeţene- 1300 de ruble pe lună,II cecretari-1100 ruble, şefii de secţii-800 ruble,instructorii din secţii-600 ruble,şefii sectoarelor speciale-800 ruble şi ajutorii secretarilor-600 ruble pe lună.

    În prez ent chestiunea privind majorarea salariului secretarilor  unor comitete judeţene a fost înaintat  la CC al PC(b) al Moldovei.Noi considerăm că problema este pusă corect şi la timp.

   Biroul CC al PC(b)al Moldovei a discutat la 5 iunie 1944 această problemă şi a considerat oportun înaintarea unui demers către CC al PC(b) al URSS despre majorarea salariului lucrătorilor responsabili ale Comitetelor judeţene de partid din Moldova.

   Noi propunem de a stabili următoarele salarii lunare:

Prim- secretarilor  -    1500 ruble.

Secretarilor II       -    1400 ruble.

Şefilor de secţii    -    1100 ruble.

Instruc torilor din secţii- 800 ruble.

Şefilor secţiilor speciale – 1000 ruble.

Ajutorilor secretarilor   -  700 ruble.

 

Hotărârea Biroului CC al PC(b) al Moldovei privind respectiva problemă se

anexează."

 

Trudiţi-vă şi întrebaţi pe persoanele în etate,care era valoarea ,sau puterea de cumpărare a sumelor mai sus menţionate,ca să înţelege-ţi că acestea alcătueau o avere întreagă în respectiva perioadă.

    Cadrele bolşevice n-au uitat nici de ocrotirea  sănătăţii ,luînd un şir de măsuri şi hotărâri,care de facto au transformat propria lor sănătate într-un patrimoniu naţional.

Încă nu se terminase cel de-al II război mondial iar în locurile cele mai pitoreşti ale Basarabiei ,în imobilele mănăstirilor, spitalelor,şcolilor erau amenajate sanatorii şi case de odihnă pentru cadrele de partid staliniste.În câteva cazuri au fost construite clădiri noi  pentru aceleaşi necesităţi.

     Şeful Direcţiei Administrative al CC al PC(b) al URSS Krupin într-o circulară secretă[v] din 18 aprilie 1944 scria secretarului CC al PC(b) din Moldova Salogor:

"În legătură cu solicitările comitetelor regionale, privind repartizarea lucrătorilor de partid bolnavi la tratament, inclusiv şi la sanatorii,Direcţia Administrativă al CC al PC(b) al URSS vă comunică următoarele:

"1.Condiţii adecvate pentru tratamentul lucrătorilor de partid  trebuie de asigurat în primul rând pe loc,folosind sanatoriile şi casele de odihnă de pe loc.Cheltuelile necesare  pentru plata foilor de tratament în sanatoriile  şi casele de odihnă locale sunt prevăzute  din contul bugetului local la fondul indemnizaţiilor de tratament pentru activul de partid.

2. Deplasarea la tratament al lucrătorilor de partid peste hotarele regiunii lor în spitale şi sanatorii trebuie de efectuat numai când nu sunt condiţiile necesare de a organiza tratamentul  pe loc.

În acest caz,e necesar de a trimite din timp la Direcţia Administrativă a CC alPC(b)al URSS un demers cu o informaţie amănunţită despre boală şi bolnav semnat de medicii  care-l   tratamează şi  despre necesitatea de deplasare a bolnavului; în cazuri de urgenţă,aceste informaţii se transmit prin telegraf.

   Lucrătorii de partid se pot deplasa la Moscova sau în alte regiuni pentru tratament numai în cazul,când a primit confirmare despre deplasare de la Direcţia Administrativă  al CC al PC(b) al URSS.

 3.Direcţia Administrativă al CC asigură  tratamentul lucrătorilor responsabili din aparatul de partid, aflat la bugetul  partidului; personalul gospodăresc şi auxiliar al organizaţiei de partid , şi de asemeni colaboratorii arhivelor de partid,instituţiilorse studiere a istoriei partidului("istpart"),gazetelor,editurilor,care se află la bugetul local al sovietelor,trebuiesc trimişi la tratament prin secţiile regionale şi raionale de ocrotire a sănătăţii(Narcomzdrav) sau sindicate.

 4.Toate achtările băneşti cu lucrătorii de partid,trimişi la tratament se înfăptuesc

de către organizaţiile locale de partid; tot pe loc se hotărăşte eliberarea îndemnizaţiilor medicale pentru aceştea.

5.La eliberarea foilor de tratament în sanatorii şi case de odihnă 20% din costul

 acesteia o plăteşte lucrătorul de partid.

6.Este necesar de  pe lucrătorii de partid trimişi la tratament,că în sanatorii şi case de odihnă alimentaţia este asigurată în condiţii generale potrivit normelor stabilite de Harcomtorg(Comisariatul Norodnic pentru comerţ-A.M.)al URSS şi de a aloca fonduri suplimentare nu există o posibilitate."

 

Să nu uităm,că până la sfârşitul războiului mondial mai era.Pentru distrugerea totală a fascizmului era nevoie de multe resurse materiale şi financiare.Atât pe front cât şi în spatele lui oamenii reau într-o situaţie de nedescris.Sutele de mii de răniţi aveau nevoie de tratament şi medicamente;peste tot domnea sărăcia,foametea şi mizeria.Cu toate acestea ,cadrele bolşevicilor nu puteau ştirbi din cheltuelile rezervate pentru scumpa lor sănătate,din care motiv cu toate că aveau nişte salarii fabuloase ,costul foilor de tratament sau de odihnă erau achitate de aceştea numai 20% din costul lor nominal.

   Cred că e cazul să facem o paranteză şi să vorbim puţin despre atitudinea populaţiei locale faţă de cadrele bolşevicilor. Mai întâi e necesar să menţionăm,că  în perioada 28 iunie 1940-22iunie 1941,adică a primei ocupaţii sovietice a Basarabiei oamenii din părţile locului în acest termen scurt au văzut tot"farmecul" sistemului stalinist: înjosire,umilinţă,tâlhărie,deportări,foamete şi violenţă.

    Frica…O mare frică  şi ură  faţă de cei cu steluţa-n frunte şi baionetă la armă.

Necunoaşterea limbii ruse punea omul nostru într-o situaţie şi mai jalnică.

Doamne,ocroteşte-i pe români!

Toate aceste motive  duceau la refuzul  premilitarilor şi a părinţilor acestora de a se înrola în armata roşie.

Şeful  secţiei organizatorice şi instructaj al CC al PC(b)din Moldova Şcelocov la 15 august 1944 într-o" informaţie[vi] despre  totalurile mobilizării în armata roşie din RSS Moldovenească şi cazuri de dezertare" adresată lui Şamberg,din secţia organizatorică şi instructaj al CC al PC(b)din URSS menţiona[vii]:

"Cazurile de dezertare din Armata Roşie la început aveau un caracter izolat,apoi s-au răspândit în masă.Numărul celor care se eschivau de la mobilizare în Armata Roşie a căpătat proporţii mari.Astfel,în perioada aprilie-iunie de către organeleNKVD au fost reţinuţi 4321 de oameni,din care dezertori-3819 persoane,

iar 502 persoane s-au eschivat.

……………………………………………………………………………………………..

Cele mai afectate raioane de dezertare erau raioanele situate pe malul drept al Nistrului.Dacă în raioanele din partea stângă a Nistrului au fost reţinuţi în Camenca-64 de persoane,Grigoropol-48,apoi în 9 raioane din judeţul Soroca au

Fost reţinute tot în aceeaşi perioadă-1561 de oameni.

   Majoritatea dezertorilor din Armata Roşie şi persoanele, care se eschivau de la încorporare şi mobilizare,ziua se ascundeau în păduri,crânguri,diferite văgăune în apropierea localităţilor,erau dese cazuri când se ascundeau chiar în localităţile lor iar noaptea lucrau în câmp.Unii  din cei ca re se eschivau de mobilizare,încercau

să se aranjeze la lucru în transportul feroviar.

      În unele cazuri dezertorii erau bine conspiraţi,folosind pentru trai bordee, fortificaţii părăsite,construiau colibe în copaci,se deghizau în haine femeieşti etc."

 

Bineînţeles că în cazul dat, este vorba de ura populaţiei locale faţă de sovietici,ne-dorinţa lor de a lupta alături de armata lui Stalin,înţelegerea acestora, că a fost schimbată o dictatură cu alta.

Sigur, că cei care au fost încorporaţi şi mobilizaţi în majoritatea cazurilor şi-au făcut conştiincios datoria de ostaş, mulţi au căzut în lupte,mulţi au rămas schilozi.

   Propagandistic  ideologia bolşevică încerca să prezinte lucrurile, cum că locuitorii băştinaşi ai Basarabiei ,de la mic până la mare luptau împotriva adversarilor URSS.

Realitatea era însă alta.Mişcarea de partizani în Basarabia,organizată de Moscova ar putea fi comparată cu un spectacol bine regizat.Pe calea aerului în toiul nopţii erauparaşutaţi din Bielorusia,Rusia şi Ucraina "partizani moldoveni" în codrii Basarabiei

Un exemplu poate servi  un dosar de arhivă [viii],care nu este altceva decât Lista nominală a partizanilor din detaşamentul"За освобождение Советской Молдавии"în  anul 1943.Detaşamentul număra 406 partizani,din care 346 de bieloruşi, 39 de ucraineni, 12 ruşi , 3 polonezi şi un moldovan ( Torpan Fedor Vasilievici)din Grigoriopol.Vizele de reşedinţă până la război ale acestora erau în Bielorusia Ucraina, Rusia şi "republica" înjghebată de Stalin în scopuri propagandistice- RASS Moldovenească.

     Dar să revenim la subiect.

Probabil,că refuzul de a lupta de partea sovieticilor era motivat prin faptul, că cei care se considerau eliberatori, aveau un comportament de tâlhar la drumul mare.

Şi ca să nu fiu numai cu vorba, propun spre judecata cititorului câteva secvenţe din

Informaţia [ix]strict secretă adresată secretarului CC al  PC(b) din URSS Malencov G.M din 28 august 1944 semnată de secretarul CC al PC(b) din Moldova Salogor N:

"Despre paza averii ,imobilului şi a construcţiilor auxiliare abandonate temporar de

ţăranii din unele raioane ale RSS Moldoveneasă evacuaţi de pe raza a 25 km de zona

operaţiilor militare.

"Comisia, întocmită de CC al PC(b) al Moldovei în componenţa căreia au fost

incluşi reprezentanţi ai CC al PC(b)M, secretari ai comitetelor de partid Judeţene Bălţi şi Orhei,ai statului- major menit să asigure apărarea spatelui  frontului II Ucrainean şi Direcţiei NKVD care aveau aceiaşi misiune,reprezentanţi ai armatelor nr.52 şi 4  şi secretarii  CR  Sculeni,Făleşti şi Chiperceni al PC(b)M au înfăptuit o examenare privind paza averii,imobilului şi a construcţiilor auxiliare ale ţăranilor care au părăsit temporar zona, fiind evacuaţi la 25 km de apropierea frontului de linia judeţelor Bălţi şi Orhei.

     În urma cercetărilor  a 14 localităţi şi a 4 centre raionale s-a stabilit cazuri de tâlhărie şi delapidare a averii ţăranilor, daune imobilelor,bisericilor, şcolilor,livezilor etc.

În satul Lucaceni(aşa-i în document),raionul Sculeni la 90% imobile locative au fost zmulse uşile, ferestrele, podeaua.De la toate casele ţăranilor au fost scoase toate lăcăţile şi alte dispozitive de încuiat,a fost furată vesela şi altă avere privată.

Această avere a fost furată de către militarii corpului 5 tancuri şi regimentul 315

artilerie a armatei 27.

……………………………………………………………………………………..

În satul Valea-Rusului, raionul Sculeni au fost supuse distrugerii şi furturilor 50% din casele oamenilor.Locuitorii satului au declarat, că la majoritatea din ei militarii au furat toate rezervele alimentare, averea din casă şi au distrus construcţiile.Cetăţeana Tipa Alexandra Constantilnovna a mărturisit,că de la ea au fost luate 3 mese, un servant,un patefon  cu discuri,10 ştiubee,3 saltele, 3 perne,saci, scoase şi furate uşile şi ferestrele.Ţăranca Cumpa(probabil-Cumpătă-Al.M.)

Elena a mărturisit, că de la ea au fost furate 4 mese, 2 feşe de masă, 2 cuverturi, aproape tot vinul,porumbul , făina etc.

………………………………………………………………………………………

 Satul Celacu-Veci(aşa-i în document, probabil Vechi-Al.M.),raionul Făleşti,a fost supus nelegiuiri şi tâlhării  din partea militarilor din divizia Melitopoli, divizia 252 al corpului 78 şi 303, din componenţa armatei  a IV- a.Patruzeci de procente din sat a suferit din cauza tâlhăriilor.

Locotenentul major Şostacov şi sergentul major  Luchin  din statul major al corpului 78, cu toate că  aveau la dispoziţie grajduri specializate şi imobile în sat, samovolnic au ocupat 2 case, au scos şi dus averea din ele şi le-au transformat în grajduri.

……………………………………………………………………………………..

Au fost stabilite cazuri, când clădirile şcolilor şi a tehnicumurilor de asemeni au fost supuse tâlhăriilor  şi mizeriei..Astfel drept exemplu poate servi satul Goreşti,

raionul Sculeni, unde din clădirea şcolii au fost zmulse ramele,stricată sticla şi toate băncile şcolare.De  devastarea şcolii s-au ocupat subalternii locotenentului inferior Pidnov din brigada a 9-a motorizată……………………………………..

Din Şcoala agricolă din Cucuruzeni (în original-tehnicum)la 9 iulie, curent căpitanul Furmanov ( unitatea militară NAH,divizia 375) s-a căpătuit cu 2 cositoare, spitalul militar nr. 474 al armatei a IV-a şi-a luat 50 tone de porumb,

50 de paturi, tot felul de rechizite pentru cai şi vite, o ladă cu sticlă - oglindă.

Toate aceste bunuri au fost  furate după ce a fost ruptă lacata depozitului şcolii agricole……………………………………………………………………………

În satele Goreşti, Bugşa şi Rassiponi(aşa-i în document) bisericile au fost aduse într-o stare de haos.În interiorul bisericilor au fost rupte şi aruncate arhivele bisericeşti, s-a tras cu arma în atributele de cult aflate în interiorul edificiului, au fost deshumate  morminte, zmulse icoanele de pe pereţii bisericilor,distruse tavanurile şi podeaua.Tâlhăriile şi ruinarea bisericilor le-au făcut soldaţii brigăzii 56 mecanizate,  corpului 23 mecanizat a armatei 57"……………………………..

Nu este exclus,când au revenit localnicii pe la casele lor,sau ce a mai rămas din ele,  autorităţile sovietice să le fi spus, că aceste distrugeri şi furturi le-au făcut "călăii români".Considerăm inoportună necesitatea unui comentariu asupra respectivelor fragmente din documentul citat. Un lucru este cert,cadrele bolşevice au fost pilonii de bază a unui mecanism totalitar străin,care s-a infiltrat în vieţile şi minţile noastre pentru mai bine de şase decenii afectând multe generaţii de oameni normali.

                                                    Alexandru  Moraru, istoric-arhivist şi publicist

                                                                                     mun.Chişinău

 

  

[i] Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a RM,F.51, inv.2, d.36, f.13

[ii] Ibidem,f.14

[iii] AOSPRM,F.51, inv.2, d.62

[iv] AOSPRM, F.51, inv.2, d.36

[v] Ibidem , f.23

[vi] secretă

[vii] Ibidem,f.91

[viii] AOSPRM, F.3280 ,inv.1,d.196

[ix] AOSPRM,F.51,inv.2, d.36

Vizualizări: 366

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Iulie 22, 2011 la 7:23am

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Iulie 22, 2011 la 7:19am

Doliu pentru Basarabia, București, România, 1940

 

 

28 iunie 1940 – zi neagră din istoria românilor

28 iunie 1940 este o zi neagră din istoria românilor, este ziua începutului primei ocupaţii sovietice a teritoriilor româneşti de la Est de Prut.

Una din consecinţele ocupaţiei a fost instituirea terorii comuniste pe teritoriul R.S.S.Moldovenești – creatură nelegitimă al U.R.S.S.

 
 
 
Drapelul Germaniei Fasciste, 1940 Drapelul României, 1940  Drapelul URSS, 1940

 

Cronologia terorii comuniste din prima ocupaţie sovietică a teritoriilor româneşti de la Est de Prut

 

 Data

 Evenimentul

1940, 23-26 iunie  Comisarul poporului pentru Afacerile Externe ale URSS V. Molotov îl informează pe ambasadorul german la Moscova, contele Friedrich Werner von der Schulenberg, despre intenţia guvernului sovietic de a cere României cedarea Basarabiei şi Nordului Bucovinei de a recurge la forţă, dacă guvernul roman nu se declară imediat de accord cu aceste cedări teritoriale.
1940, 23 iunie  Un număr de circa 23 de avioane sovietice depăşesc frontiera cu România şi pătrund până deasupra oraşului Chişinău. Această activitate aeriană depăşeşte cadrul recunoaşterii din zilele precedente şi constituie o agresiune aeriană asupra României.
1940, 26 iunie Comisarul poporului pentru Afacerile Externe ale URSS V. Molotov înmânează ministrului României la Moscova Gh. Davidescu, nota ultimativă a guvernului sovietic, prin care cere cedarea imediată teritoriilor româneşti de la Est de Prut, conform unei hărţi anexate. 
1940, 27 iunie, ora 17.00  La Bucureşti are loc o întrevedere între regele Carol al II-lea şi Killinger. Întrebat ce atitudine va avea guvernul roman faţă de untimatumul sovietic, regele Carol al II-lea s-a pronunţat hotărât că armata română poate să opună rezistenţă URSS cu condiţia ca Germania să împiedice ca Ungaria şi Bulgaria să atace pe la spate România.
1940, 27 iunie Guvernul sovietic cere evacuarea teritoriilor revendicate în decurs de patru zile începând cu 28 iunie, ora 14.00 (ora Moscovei).
1940, 27 iunie Fuvernul roman declară că “pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea decurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede nevoit să satisfacă condiţiile de avacuare specifice în răspunsul sovietic”
1940, 29 iunie  În dimineaţa zilei de 28 iunie guvernul de la Bucureşti a fost constrând să accepte official cedarea teritoriilor rămâneşti de la Est de Prut sovieticilor.
1940, 28 iunie Forţele Armaiei Roşii au ocupat oraşele Chişinău, Cernăuţi şi Cetatea Albă.
1940, 28 iunie Autorităţile comuniste încep arestările în masă a funcţionarilor ce au activat în timpul administraţiei româneşti.
1940, 28 iunie – 3 iulie În timp ce se retrageau mulţi militari români au fost reţinuţi şi dezarmaţi de sovietici.
1940, 30 iunie Apare primul număr al ziarului „Basarabia sovietică” în limbile română şi rusă. Iniţial ziarul era difuzat gratuit.
1940 28 iunie-1 iulie Administraţia sovietică înstituită în regiune a ordonat deposedarea de bunuri a Capelelor de pe lângă Palatul Mitropolitan, Facultăţii de Teologie, Seminarului Teologic, Liceului Eparhial de Fete, Liceului „B. Petricescu-Haşdeu”, Liceului „A. Russo”, Şcoalii Normale de Băieţi, Liceului „Regina Maria”, Facultăţii de Agronomie, Liceului Militar „Regele Ferdinand”, Azilului de Bătrâni „Sfântul Alexandru”, Închisorii Centrale, Şcolii Naţionale de Viticultură, Azilului „Cavalji”, Spitalului „Costiujeni”, Casei copilului, Ospătăriei Saracilor din Piaţa Nouă, 20, celor trei biserici militare, şi Bisericii greceşti.
1940, iunie-august Autorităţile sovietice au arestat toţi foştii deputaţi din Sfatul Ţării care au rămas pe teritoriile ocupate.
1940, 2 iunie La Moscova a avut loc şedinţa Biroului Politic al CC al PC(b) din URSS la care au participat Stalin, Molotov, Kaganovici, Beria, Hruşciov, Kalinin, Voroşilov la care s-au pus în discuţie “Problemele CC al PC(b) din Ucraina”.
1940, 3 iulie, ora 12.00 La ora 14.00 autorităţile sovietice de ocupaţie au închis punctele de trecere la frontieră, astfel în România au reuşit să treacă doar o parte din cei care au dorit să se refugieze.
1940, 3 iulie  Preşedinţia Consiliului de Coroană a declarat această zi – Zi de Doliu în România.La ora 13.00 toată populaţia Ţării a păstrat un minut de reculegere. Circulaţia a fost complet suspendată în întreaga ţară la aceeaşi oră pentru un minut.
1940, 9 iulie Conform hotărârii CCP din URSS pe teritoriile româneşti ocupate au început a activa tribunalele militare care urmau să examineze “infracţiunile contarevoluţionare şi de banditism”. În acest fel, autorităţile de la Kremlin legalizează fabricarea dosarelor politice locuitorilor de pe teritoriile româneşti ocupate şi judecarea lor conform legislaţiei RASSM – stat fantomă creat cu scopul sovietizării ţinutului dintre Nistru şi Prut. 
1940, 10 iulie Organele de stat sovietice, împreună cu conducerea unicului partid politic din URSS-PCUS, au decis unirea teritoriului Basarabiei cu cel al RASSM.
1940, 10 iulie Administraţia sovietică de la Kremlin a decis suplimentarea trupelor NKVD-iste şi majorarea numărului unităţilor militare de escortă pe teritoriul Moldovei de la Est de Prut, totul în scopul arestării imediate a funcţionarilor administraţiei româneşti rămaşi pe teritoriile ocupate de sovietici.
1940, iulie Liderii de la Kremlin au creat la Chişinău o comisie ce avea sarcina să recruteze tineri la muncă pe „şantierele comuniste” din raioanele estice şi nordice ale URSS.
1940, 23 iulie La indicaţia autorităţilor comuniste de la Kremlin au fost lichidate breslele-sindicatele româneşti fiind declarate a fi reacţionare deoarece din ele făceau parte atât muncitorii, cât şi patronii, iar în doctrina sovietică concepţia luptei de clasă era principalul.
1940, iulie  Ostaşii Armatei Roşii au arestat şi împuşcat pe teritoriul morii din Orhei colectivul orchestrei simfonice de la Chişinău care a decis să revină pe teritoriile ocupate dintr-un turneu de la Bucureşti.
1940, iulie La indicaţia NKVD-ului de la Moscova zilnic foştii ofiţeri din Armata Albgardistă, stabiliţi pe teritoriile ocupate erau chemaţi la secţiile locale, iar în timpul nopţii – arestaţi. 
1940, 1 august În conformitate cu legislaţia URSS, veniturile muncitorilor, funcţionarilor, oamenilor de artă, poeţilor, precum şi a medicilor, avocaţilor şi a altor categorii sunt supuse impozitării sovietice.
1940, 2 august Autorităţile de stat din URSS decid ca pe teritoriul ocupat de la Est de Prut să fie constituită o nouă republică unională. Se formează RSSM. Preşedinte este desemnat comunistul transnistrean T. Konstantinov.
1940, 3-4 august
A avut loc un nou val de arestări în masă a mai multor funcţionari, deţinători de funcţii în administraţia românească, inclusiv, Chiril Severin, Nicolae Pascaru, Nicolae Stog, Alexandru Melnicenko ş.a.
1940, 8 august Autorităţile sovietice de ocupaţie au creat NKVD-ul local – organ de teroare şi represiune. Conducerea acestuia i-a fost încredinţată maiorului de securitate sovietic Nicolai Sazâkin.
1940, 9 august Conducerea sovietică continuă politica de depopulare a teritoriului românesc al Moldovei de la Est de Prut solicitând a fi recrutaţi încă 20 000 muncitori pentru industria grea şi extractivă unională.
1940, 12 august Administarţia sovietică lichidează sistemul românesc de învăţământ, îl substituie cu cel sovietic şi introduce studierea obligatorie în şcoli a limbii ruse.
1940, 14 august Conform directivei Moscovei Comitetul regional al Partidului Comunist (bolşevic) din RASSM – Moldobkomul – i s-a conferit statutul de Partid Comunist al RSSM. În aşa mod organele de partid sovietice se extind şi pe teritoriile de la Est de Prut. Prim-secretar a fost numit docilul Kremlinului P. Borodin, rus de naţionalitate.
1940, 15 august Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a emis decretul “Cu privire la restabilirea pe teritoriul Basarabiei a legislaţiei sovieticere reritoare la naţionalizarea pământuilui”. Conform acestuia, tot pământul şi subsolul, pădurile şi apele au trecut în posesia statului.
1940, 15 august Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a emis decretul “Cu privire la naţionalizarea băncilor, întreprinderilor industriale şi a căilor de comunicaţii din Basarabia”.
1940, 21 august În baza unei hotărâri a organelor de conducere de la Kremlin şi preluată de cele de partid locale s-a stabilit refacerea şi concentrarea industriei  Moldovei. În pofida faptului că proprietar se considera URSS, majoritatea investiţiilor de capital – şase milioane ruble – au fost alocate din bugetul republican şi nicidecum de cel unional.
1940, 28 august Conducerea sovietică continuă politica de depopulare a teritoriului românesc ocupat dintre Nistru şi Prut solicitând a fi recrutaţi încă 21 000 muncitori pentru industria grea unională.
1940, 31 august La indicaţia autorităţilor sovietice de la Kremlin, Prezidiul Sovietului Suprem al RSSU a înaintat un proiect de lege: “Cu privire la repartizarea populaţiei Basarabiei, Nordului Bucovinei, RASSM între RSSU şi RSSM”. Conform acestuia RSSU I s-a atribuit un teritoriu populat de 337 122 de români, ceea ce constituie 20,94% din numărul de locuitori.
1940, august La indicaţia organelelor NKVD-ului de la Moscova, organele NKVD-ului de la Chişinău la sfârşitul lunii au organizat transferarea mai multor mii de reprezentanţi ai administraţiei publice care au activat în perioada românească în lagărele de corecţie prin muncă din RSS Kazahstan, regiunea Kazan (RASS Tatară), Karaganda, Siberia, lagărele Vâtegorsk, Veatsk, Cerepoveţ.
1940, 1 septembrie Banca Naţională a URSS a emis o înştiinţare în conformitate cu care toate operaţiile bancare din teritoriile româneşti ocupate urmau să se înfăptuiască în valută sovietică. Din acest moment leul românesc e scos din circulaţie şi substituit cu rubla sovietică.  
1940, 10 septembrie În conformitate cu hotărârea CCP din URSS nr.1667 oraşul Chişinău a fost trecut în categoria oraşelor cu regim special de gradul II, în care nu aveau dreptul să locuiască persoanele consamnate penal în baza articolelor: 58 – crime contrarevoluţionare; 59-3 – banditism; 74 – acte de huliganism din partea indivizilor cu două condamnări; 107 – speculă; 193-24 – spionaj (Codul Penal al RSSU a fost în vigoare pe teritoriul RSSM până în anul 1961).
1940, 13 septembrie CC al PC(b) din URSS şi CCP al URSS au adoptat rezoluţia despre cotele maxime ale unei gospodării ţărăneşti în teritoriile româneşti de la Est de Prut. Conform acesteea cota maximă în judeţele de Sud era de 20 ha, iar în cele din judeţele de la Nord 10 ha, în două raioane ale fostului judeţ Hotin (Briceni şi Lipcani) – 7 ha. Drept consecinţă au fost distruse vii şi livezi particulare, iar 2 765 ha de vii şi 2 414 ha de livezi au fost luate cu forţa de la 1 433 ţărani înstăriţi.
1940, 13 septembrie Noua administraţie moscovită instituiă cu forţa la Est de Prut a decis confiscarea cărţilor bisericeşti şi distrugerea sectelor religioase. Timp de zece zile au fost organizate comisii speciale orăşeneşti şi judeţene împuternicite să materializeze acest lucru.
1940, 20 septembrie Bazându-se pe rezoluţia unională din 13 septembie 1940, CC al PC (b) M şi CCP din RASSM au adoptat o hotărâre despre exproprietărirea surplusurilor, adică a pământuitilor peste cotă. Ca consecinţă imediată 106 119 ha de pământ arabil, vii şi livezi au fost fărâmiţate şi împărţite ţăranilor cu puţin pământ.
1940, 24 septembrie În conformitate cu hotărârea CCP din URSS Instituţia Asigurării de Stat era obligată ca în decursul anilor 1940-1941 să evalueze costul construcţiilor aflate în proprietatea locuitorilor de la sate, adică a gospodăriilor ţărăneşti.
1940, octombrie, prima duminică Ca reacţie la nelegiuirile sovietice comise pe teritoriile româneşti ocupate un grup de tineri de la Liceul „V. Lupu” şi ai Şcolii de Fete „Doamna Maria” din Orhei au constituit organizaţia antisovietică “Maidahonda”.
1940, 3 octombrie Conform directivelor Kremlinului a fost luată decizia “Cu privire la paşaportizarea populaţiei Basarabiei”. Pe baza acesteea în perioada 1 noiembrie 1940-1 ianuarie 1941 au fost eliberate paşapoarte sovietice lociuotorilor din oraşe, orăşele, centre raionale, localităţi unde erau SMT-uri, în localităţile de frontieră, muncitorilor din construcţii, transport feroviar şi sovhoturi. 
1940, 5 octombrie În cadrul unei şedinţe extraordinare a organelor locale de partid ale republicii tampon RASSM din componenţa RSS Ucrainene s-a decis organizarea alegerilor în Sovietul Suprem de la Chişinău. 
1940, 7 octombrie Guvernul sovietic a informat că evacuarea persoanelor solicitate de Statul Român s-a încheiat la 27 septembrie şi că se evacuaseră în total 13 750 de persoane.
1940, 12 octombrie Noua administraţie moscovită instituită cu forţa în Moldova de la Est de Prut a stabilit normele maxime de livadă şi vie pentru o gospodărie ţărănească. În consecinţă au fost luate de la 15 100 ţărani înstăriţi 102 200 ha de pământ (aproximativ 37,6% din proprietatea lor funciară).
1940, 12 octombrie La iniţiativa autorităţilor sovietice de la Kremlin s-a decis organizarea a 20 de staţii de maşini şi tractoare pe teritoriile româneşti ocupate. În acest scop urmau a fi folosite moşiile naţionalizate, înzestrate cu imobil şi case de locuit, cu inventarul necesar.
1940, 28 octombrie Organele locale de partid au gestionat organizarea colhozurilor în fostele colonii nemţeşti, în judeţul Cahul – şapte, iar în judeţul Tighina – şase colhozuri.Colhozurile au fost asigurate cu utilaj, imobil, vitele de tracţiune şi cele producătoare rămase de la cei plecaţi, iar colhozinicii primeau în proprietate casele de locuit părăsite de nemţi.
1940, 4 noiembrie Prin decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS referitor la delimitarea frontierei dintre RSSU şi RSSM au fost stabilite frontierele RSSM. Basarabia pierdea judeţele Ismail, Cetatea Albă şi Hotin (peste 15 000 km pătraţi), care intrau în componenţa RSSU şi era unită cu un teritoriu din stânga Nistrului (raioanlele Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Râbniţa, Slobozia şi Tiraspol), mult mai mic decât RASSM din care o buna parte (opt raioane) i-a fost dată RSSU.
1940, 14 noiembrie Organele locale de partid au coordonat strămutarea colhoznicilor din raioanele de peste Nistru în judeţele Cahul şi Tighina. În scurt timp au fost strămutate 102 familii din raionul Grigoriopol şi 96 familii din raionul Camenca.
1940, 14 decembrie Prezidiul Sovietului Suprem al URSS printr-un decret special a impus folosirea codurilor penal, civil, de procedură penală, civilă, codul muncii şi codul familiei al RSSU pe teritoriile româneşti de la Est de Prut.
1940, noiembrie Administraţia sovietică instituită cu forţa pe teritoriile româneşti de la Est de Prut au transformat Mănăstirea Frumoasa din Orhei în casă de odihnă. Mănăstirea Suruceni din judeţul Orhei a fost transformată în spital, mănăstirea Hârjauca din judeţul Chişinău a devenit spital republican. Mănăstirea Curchi a fost transformată în spital pentru bolnavii de tuberculoză, iar mănăstirea Hârbobăţ a fost reorganizată în azil pentru copii orfani.
1940, noiembrie La ordinul organelor sovietice de la Kremlin pe teritoriului Moldovei de la Est de Prut au fost create primele colhozuri.
1940, 31 octombrie Pe teritoriul dintre Nistru şi Prut au fost strămutate 9 700 familii ţărăneşti de ucraineni din Ucraina de Est şi 6 000 de familii ţărăneşti de aceeaşi etnie din regiunile de Vest ale RSSU.
1940, 4 decembrie Comisariatul român pentru refugiaţi a înregistrat 220 500 de refugiaţi din teritoriile româneşti ocupate de sovietici.
1940, 21 decembrie Organele locale de partid au recunoscut, că din cele 315 688 tone de cereale aduse la punctele periferice  greu accesibile pentru transport se păstrau în grămezi 65 000 tone, dintre acestea 50 500 tone aflându-se sub cerul liber.
1940, 29 decembrie Autorităţile sovietice au ordonat închiderea Bisericii „Al. Nevskii” din Chişinău.
1941, 12 ianuarie Administraţia sovietică instituită cu forţa pe teritoriile româneşti de la Est a organizat primele pseudo-alegeri în stil sovietic în Sovietul Suprem de la Chişinău.
1941, 15 ianuarie Autorităţile sovietice au decis închiderea Bisericii ortodoxe de pe lângă Spitalul „Costiujeni”, biserica „Sfântul Nicolae” din Chişinău şi biserica de pe lângă Penitenciarul din Bălţi.
1941, 10 februarie A apărut decretul despre trecerea limbii române la grafia slavonă. Conform acestuia, începând cu 1 martie 1941, pe teritoriile româneşti ocupate urma să se folosească doar grafia chirilică.
1941, 10 februarie În scopul legiferării ocupaţiei sovietice a teritoriilor de la Est de Prut, Kremlinul a promovat Constituţia RSSM, care era o copie a Constituţiei sovietice. 
1941, februarie La indicaţia organelelor NKVD-ului de la Moscova, cele de la Chişinău au fost transferaţi în lagărele de corecţie prin muncă din Vâtegorsk, Veatsk şi Cerepoveţ din RSFSR ţăranii arestaţi şi judecaţi deoarece nu erau în stare să achite la stat dările exagerate. 
1941, 13 februarie Autorităţile sovietice au decis închiderea Sinagogii Mari din Nisporeni şi a Sinagogii nr. 6 din Tighina.
1941, 25 februarie În cele şase judeţe dintre Nistru şi Prut activau 111 colhozuri care includeau 14 362 gospodării ţărăneşti şi aveau 32 833 membri apţi de muncă.
1940, 8 martie Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a aprobat decretul “Cu privire la cetăţenia locuitorilor Basarabiei şi Bucovinei de Nord”. Conform acesteea, tuturor ersoanelor care au fost supuşi ai Imperiului Rus la 7 noiembrie 1917 şi care locuiau pe teritoriul provinciei Basarabia a 28 iunie 1940 (şi copiii lor) li se atribuia cetăţenie sovietică.În privinţa populaţiei Bucovinei de Nord, care nu făcuse parte niciodată din Imperiul Rus, decretul menţiuona că aceştea bobândesc cetăţenia sovietică dela 28 iunie 1940.Referitor la locuitorii permanenţi ai Basarabiei, dar care nu se aflau la 28 iunie 1940 pe teritoriul Basarabiei erau datori până la 1 mai 1941 să se înregistreze la consulatele şi ambasadele sovietice ca cetăţeni sovietici. Aceasta nu se răsfrângea asupra persoanelor care dobândise o cetăţenie străină până la 28 iunie 1940 – cetăţenia română nu se lua în consideraţie. 
1941, 10 martie La indicaţia organelor organelelor NKVD-ului din Moscova, cele de la Chişinău, în colaborare cu cele de partid şi Comisariatul Poporului pentru Învăţământ, în scopul cunoaşterii opiniilor intelectualilor cu viziuni proromâneşti, şi pentru a-i depista a fost organizată o Consfătiure la care s-au discutat multiple probleme lingvistice. Drept consecinţă a început operaţia de arestare în masă a intelectualilor.
1941, 18 martie Autorităţile sovietice au decis confiscarea inventarul Mănăstirii Căpriana.
1941, martie La indicaţia autorităţilor sovietice este vandalizat o parte din inventarul mănăstirii Frumoasa.
1941, 25 martie În conformitate cu politica antireligioasă promovată de comunişti a fost închisă Mănăstirea Condriţa.
1941, 12 aprilie Conform deciziei autorităţilor comuniste a fost închisă Sinagoga „Averbuh” din Soroca.
1941, 12 aprilie Administraţia sovietică a stabilit închiderea Bisericii greceaşti din Chişinău.
1941, aprilie La indicaţia organelelor NKVD-ului de la Moscova, organele NKVD-ului de la Chişinău, la sfârşitul lunii, au transferat în lagărele de corecţie prin muncă din RSS Kazahstan, regiunea Kazan (RASS Tatară), Karaganda, Siberia, lagărele Vâtegorsk, Veatsk, Cerepoveţ mai multe mii de reprezentanţi ai administraţiei publice care au activat în perioada românească.
1941, 29 aprilie La indicaţia autorităţilor comuniste a fost închisă Biserica „Bunavestire” din Chişinău.
1941, mai-iunie Centralismul specific economiei sovietice s-a răsfrânt şi asupra teritoriile româneşti ocupate, pe teritoriul căreia funcţionau 91 de SMT-uri. Organizând SMT-urile statul sovietic a concentrat în mâinile sale principalele mijloace de producţie din agricultură. Colhozurile şi gospodăriile ţărăneşti erau obligate să încheie contracte de muncă cu SMT-urile, în conformitate cu „Contractul-model”, elaborat de Comisariatul republican pentru Problemele Financiare şi confirmat de CCP şi CC al PC(b) de la Chişinău.
1941, 31 mai După ce au fost torturaţi şi maltrataţi o parte dintre membrii organizaţiei antisovietice „Maidahonda” sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare.
1941, 11 iunie Ostaşii sovietici în mod organizat au confiscat toate difuzoarele din familiile băştinaşilor. Începând cu 11 iunie postul de radio din Bulgaria transmitea periodic că „în Basarabia se pregătesc acţiuni de masă” (se refereau la deportări).
1941, 13 iunie 24 345 de băştinaşi au fost declaraţi de către regimul sovietic de ocupaţie „categorii speciale de criminali” şi au fost deportaţi în lagărele de muncă din regiunile Altai, Kirov, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Omsk, în RSS Kazahstan şi RASS Komi.
1941, 24 iunie Special convocatul Tribunalul militar regional din Odesa a judecat şi condamnat un grup de 12 elevi membri ai organizaţiei antisovietice „Maidahonda”, împreună cu învăţătoarea lor Maria Majar în baza art. 54-4, 54-6, 54-11 al Codului Penal al RSSU drept „spioni şi trădători de ţară” şi „duşmani ai poporului”. Şase dintre ei au fost condamnaţi la moarte şi executaţi pe loc, unsprezece au fost arşi de vii în penitenciarul din Orhei, iar ceilalţi au fost condamnaţi la 25 de ani închisoare.
1941, 28 iunie Autorităţile comuniste decid deschiderea unui Muzeu Antireligios în incinta fostei Capele a Liceului de fete.
1941, 26 iulie Reinstaurarea autorităţilor româneşti la Chişinău. Armata română, împreună cu cea germană, a participat la eliberarea teritoriilor româneşti de ocupaţia sovietică. Eliberarea a durat 35 de zile: 22 iunie-26 iulie şi s-a delimitat în două perioade distinctive: aşteptarea strategică (10 zile) şi ofensiva (25 de zile). Ritmul de înaintatre 3-7 km în 24 de ore (în Bucovina circa 12 km pe zi). 
1941, iulie La retragerea sovieticilor într-o pivniţă de la Sculeni au fost găsite cinci cadavre: patru de bărbaţi şi unul de femeie. La toate victimele, originare din judeţul Bălţi, le-au fost legate mâinile la spate după care au fost strangulate.
1941, iulie Pierderile armatei române în timpul eliberării teritoriilor de la Est de Prut până la 31 iulie s-au cifrat la 24 396 militari (5 011 morţi, 14 898 răniţi, 4 487 dispăruţi) ceea ce constituie câte 610 ostaşi zilnic timp de 40 de zile.
1941, septembrie În beciul sediului NKVD-ului din strada Viilor 97 au fost descoperite 87 de cadavre dintre care 15 într-o groapă comună, având mâinile şi picioarele legate.
1941, septembrie Autorităţile române au stabilit că în subsolurile Palatului Metropolitan din Chişinău fuseseră amenajate celule individuale pentru „naţionaliştii români” unde erau torturaţi cu curentul electric.
1941, septembrie În curtea Consulatului Italian, unde NKVD-ul îşi stabilise unul din sedii, au fost dezgropate 80 de cadavre, majoritatea rămase neidentificate deoarece fuseseră mutilate, batjocorite şi arse în timpul „anchetei”, ulterior fuseseră „tratate” cu var nestins şi cu acizi. După resturile îmbrăcămintei s-a dedus că trupurile aparţinuseră unor preoţi, studenţi şi elevi.
 
 
 

 
 
Istoria md.
 
Autor: Mariana S. ŢĂRANU, doctor în ştiinţe istorice

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Iulie 22, 2011 la 1:11am
Foarte interesant articol precum şi documentele...Felicitări!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->