CAPITOLUL XXV. PARTEA II-a VINDECARE PRIN MISCARE, MUZICA SI COREGRAFIE . SUPRARATIUNEA. SACRUL. BUCURIA MUZICII

               Ĩn capitolul anterior am vorbit de muzica  sferelor așa cum a fost concepută în antichitate sau este în prezent, de c tre filosofi, oameni de știință, artiști dar și teologi. Prezentul capitol este consacrat înțelegerii profunde a unor aspecte legate de suprarațiune, paradox și mister.

              Voi porni cu analiza de la un  capitol important al cărții Ființă și credință a celui care mi-a fost profesor în anul 2003 și apoi mi-a condus teza de licență din anul 2004 cu titlul Providența divină , marele dogmatician ortodox, om de cultură  după Pr Prof . Dumitru Stăniloae, Pr. Prof. George  Remete ./ 1/

              Deficiențele unui sistem de învățământ bazat doar pe logică și demonstrație de-a lungul timpului s-au dovedit mari și deosebit de păguboase. 

               Așa cum baza rațiunii nu este în ea însăși, tot astfel nici sensul ei  rațiunea rațiunii nu este rațiunea ci supra-rațiunea.

              Nu ființa este a rațiunii ci rațiunea este a ființei. Dacă prin rațiune totul trebuie să fie limpede, precizat și unitar ,experiența ne arată mereu deosebiri și contradicții, față de care rațiunea nu găsește explicare sau rezolvare./ 1/

              Ființa nu constă și nu se bazează pe noțiuni și afirmații simple, ci este un ansamblu de forțe și energii antinomice,aparent exclusive, care depășesc legile logicii simple.

              O probă în înțelegerea unei Realități supraraționale este  experiența iubirii. Esența și adevărul iubirii stau tocmai în misterul, inexplicabilul și necuprinsul ei.

              Înțelegerea rațională este una a necesității și nu a libertății, pentru că demonstrația nu este decât  una din expresiile dominației necesității asupra libertății spiritului, spunea Nicolae Berdiaev în cartea Sensul creației, Editura Humanitas, București, 1992, p 59.

              Existența nu stă doar în principii, necesitate și ordine, ci mai ales în libertate.Dincolo de rațiune este credința. Existența și cunoașterea sunt credință, pentru că rațiunea este doar realitate, care trebuie depășită.

              Diferența dintre rațiune și existență nu se poate rezolva decât printr-o depășire a rationării sau o "crucificare a intelectului", așa cum au denumit-o mai mulți filosofi.  Realitatea este dincolo de rațiune, pentru că ea  realitatea  este departe  de calcul, argumentare și demonstrare, de cunoașterea relativă, deficitară și contradictorie a rațiunii discursive.              Cunoașterea este un act de iubire, o taină nupțială, cum spune extraordinar Nikolai Berdiaev în cartea  Spirit și libertate , Editura Paideia , București, 1996, pg128: -de îndată ce  avem lucrul în fața ochilor și știm să ascultăm cu inima cuvântul, gândirea izbândește.

             Cunoașterea suprarațională nu înseamnă a anula rațiunea, sau a o nega, ci a îi găși sensul  cel mai adânc, care nu este cum se tot afirmă și se tot crede -logica simplă sau compusă, la alegere. Intelectul numit și" nous "de filosofii antici  cuprinde nu numai raționarea ci și intuiția. E vorba de "vederea cu inima". Celebrul Albert Einstein la rândul lui afirma : "mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea rațională este servitorul ei. Noi  oamenii am construit o societate care adoră servitorul în locul divinității. "

             Cunoașterea artistică este prin ea însăși o probă a acestei superiorități, spunea marele poet

Nikita Stănescu: "Vorbirăm stelele/ Cântarăm vorbirile/" ,  în Descrierea lui A de la Adevăr nn  . Există ceva și dincolo de cunoaștere- incognoscibilul .Cunoașterea nu cuprinde totul. Însăși relația, comuniunea sau experierea persoanei ne impun faptul că dincolo de cognoscibilul persoanei există un adânc intangibil al ei; persoana  însăși este un fel de infinit .

            Ca și teologia,  filosofia trebuie să înțeleagă faptul  că experiența stă  pe rațiune și limbaj,  că acestea sunt limitate și incapabile de a o cuprinde și exprima în întregime. Supraraționalitatea teologică nu cuprinde, nu susține o logică sau o demonstrație, ci ea afirmă însăși ființa umană ca paradox.

            Un alt mare filosof  Karl Jaspers, face o afirmație de acest gen: ""Este de cugetat că  există ceva ce nu poate fi cugetat. "Aceasta o face în cartea sa" Philosophie", Band III, Metaphysik, Berlin , 1932, p. 39/ citare din 1/

           Cunoașterea teologică este mai presus de orice sens, sau ordine, înțelegere, mai presus de logică.  Realitatea supremă este mai presus de cauzalitate și necesitate, de un determinism aplicat de filosofi și oameni de știință astfel.

           A crede că toată realitatea este numai logică,  înseamnă a crede că totul e numai matematică sau necesitate, și nu mai este loc de libertate!

          Existența nu este numai posibilul și necesarul,  ci mai ales libertatea și minunea. Prin sistemul de învățământ aplicat modern, practic am tăiat din fașă libertatea, aripile copiilor noștri, i-am făcut dependenți de logica simplă! Depășirea rațiunii este impusă de experiența pardoxală, antinomică a cunoașterii.

          Experiența ne arată mereu realități neâncadrabile în principiul ori /ori, totuși presante și indiscutabile. Filosofia modernă, în special prin Hegel, a formulat caracterul paradoxal ca dualitate antiteză –teză soluționată prin sinteză.Dacă rațiunea vrea să impună ființa ca ansamblu de principii manevrate prin gândire, experiență impune ființă că ansamblu de paradouri sau antinomii.Dialectica filosofică este numai o ascundere sau o ocolire  a relațiilor paradoxale .

         Arta poate intui faptul  că doar în "Undeneunde /Glasurile sunt blânde vecii"/, cum spunea marele poet Rainer Maria Rilke, în Sonetele către Orfeu I, 9.

         Prin "Predica de pe Munte" a Mântuitorului nostru Iisus Hristos  și mai ales  prin" Fericiri", apare pentru prima dată în istoria  umanității , faptul că afirmația poate fi negație și negația poate fi afirmație, prin "Dumnezeu este om și omul este Dumnezeu. cel ce-și câștigă sufletul său, îl va pierde și cel ce îl pierde prin dăruire îl va câștiga" .

          Că golirea este totuna cu umplerea, "te umpli, te împlinești în măsura în care te golești pe tine. " Că înălțarea este coborâre și coborârea e înălțare" mândria coboară pe om și smerenia îl înalță. "

          Nu este vorba de excluderea contradicțiilor sau împăcarea lor ci de păstrarea lor ca adevăruri componente ale realității însăși.Antinomia nu arată irealitatea sau falsitatea rațiunii, ci limita ei.

         Adâncimea înțelegerii umane  constă tocmai în conștientizarea neântelegerii , adică a misterului. Marele filosof  Constantin Noica, afirma că sarcina filosofiei este actualul, pe care "incărcându-l de mister face din evidențele firești, ale bunului simt, problemele nefirești ale cugetării . "E  vorba de cartea Cum e cu putință ceva nou, Editura Bucovina, București, 1940, p. 121.

          Orice cunoaștere impune atât rațiunea cât și misterul. Marele filosof  Petre Țuțea  despre care am vorbit în  "Dublu Jurnal Creștin European" , editura ePublishers , 2017, dar și cu alte ocazii, spunea  "o eliberare din limitele eului, din înlănțuirea cosmică, care … scutește spiritul uman de neliniștile produse de perspectiva infinitului, și a morții. " E vorba de cartea Omul, vol. I, Editura Timpul, Iași, 1992, p. 10.

          Laureatul Nobel , fizicianul Louis de Broglie spunea  - Cel mai mare mister este posibilitatea unui pic de știință . E vorba de cartea Continuu și discontinuu, p. 98, apud Paul Evdokimov, Ortodoxia, editura EIBMBOR , București, 1996, p . 336.

          Nimic mai penibil decât religiozitatea cosmică, din care Dumnezeu personal este exclus , așa cum o fac mulți dintre savanții Nobel actuali.

          E adevărat că  misterul persoanei constituie specificul  teologiei. Numai așa se explică grosolăniile, primitivitătile, și enormitatile în care au putut cădea atâția savanți, și filosofi care au preconizat un mister și o religiozitate fără Dumnezeu personal. Obiectele și natura sunt cât sunt, ele nu sunt dezmarginite, nu indică nici un infinit. De aceea ele nu sunt mister. Un mister impersonal, este o contradicție în termeni./ 1/

 

            Arta a înțeles și a exprimat faptul că nu rațiunea, ci misterul și sacrul sunt realitatea ultimă și esențială :" Când vântul e o taină, când frunza e mută, / Misterul surâde prin lumea tăcută", spunea marele nostru poet Mihai Eminescu în poemul "Când" .

            A vorbi de miracolul ființei și al cunoașterii, înseamnă a simți că lumea și viața nu sunt biologie, natură sau dăinuire mecanică, ci libertate , conștiință și responsabilitate. Numele deplin al miracolului , misterului sau Realității ultime este sacrul

          Un mister fără sacru nu este nimic. Tăcerea misterului este glasul năpraznic al sacrului, pe care artistul îl aude copleșit.

          Cu cât sunt mai clare  formulele științifice, cu atât mai mult ne înșală gândirea, pentru că și în cea mai mică moleculă a sa,  lumea e mult mai misterioasă decât cred savanții,. O spune Al . Kalomiros în cartea Sfinții Părinți despre originea și destinul  cosmosului, Ed. Deisis, Sibiu, 2003 , p. 170.

         Revenind la muzică , ea nu poate fi descrisă astfel cum se încearcă  mai nou sau mai vechi în muzica sferelor. Universul nu este independent de Dumnezeu, nu are ADN șamd .

Gramatica, lingvistica, algebra, numerologia, neâncrederea, serialismul și socoteala, se dau în lături respectuoase , biruite , ca să facă loc bucuriei! Bucuria iradiantă,genuină, bucuria explozivă , suavă, bucuria intens liniștită, bucuria întru sine adunată, glorioasă, peste lume revărsându-se … bucuria care întotdeauna se împlinește exact așa cum   face aurul și sarea în pământ./ Nicolae Steinhardt Critică la persoana întâi  / Da, BUCURIA ESTE A MUZICII!  Bibliografie

  1. George Remete, "Ființă și credintă", Volumul II, Persoana, Editura Paideia, 2015, Paginile 351-368 

Vizualizări: 92

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 9, 2020 la 8:29pm

admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 9, 2020 la 8:27pm

​Învață, pas cu pas, cum să dansezi pe orice tip de muzică

Ca orice altă activitate care implică o mișcare continuă a membrelor, dansul te lasă fără respirație și te face să te simți dubios. Să zicem că poți învăța în anii de formare – fetele la un curs de dans după școală în fiecare joi; băieții la petrecerile disco ale școlii – dar e degeaba. După ce ajungi la vârsta legală să poți dansa ca un adult, orice talent va fi înlocuit de coordonarea ritmică între lenea cauzată de bere și energia dată de MDMA.

Dar abilitatea de a atrage atenția pe ringul de dans nu e chiar imposibil de obținut. Chiar dacă burtica abia îți permite să urci scările până acasă, există câte o soluție pentru fiecare gen muzical – o mișcare care implică un minim efort, dar îți asigură o stare de confort printre necunoscuții cu prezervative în portofel și gândurile perverse în cap.

Am învățat despre mișcările standard de dans după ce am pierdut vremea pe Howcast, un canal de YouTube care te învață „Cum să te săruți mai bine" și „Cum să câștigi la loto", probabil creat pentru oamenii fără minte. Aici mi s-a confirmat că „dansează ca și cum nu te vede nimeni" e o vrăjeală, iar adevăratul citat e „dansează ca și cum te vede toată lumea și îți judecă abilitatea de a te conforma unor așteptări clișeu". Iată un ghid pas-cu-pas care te va ajuta să atingi acest scop.

Cum să dansezi pe dubstep

Sincer, nu cred că am văzut vreo persoană să danseze bine pe dubstep; în primul rând pentru că e aproape imposibil să oscilezi pe echivalentul muzical al unui copil mic care tot aruncă în sus conținutul unei cutii cu pixuri, dar și pentru că e absolut imposibil să dansezi pe muzica asta când ești pe ketamină. În acest caz, așteaptă răbdător drop-ul în timp ce te uiți la podea și întreabă-te de ce ai ajuns la o petrecere de dubstep. Când vine bomba cu bass, contorsionează-ți fața, tratează-ți corpul ca pe o caracatiță și varsă-ți berea pe piept. Pleacă înainte ca dorința de a-l călca pe degete pe cel din spatele tău să depășească frustrarea mentală cauzată de faptul că asculți dubstep de peste cinci minute.

Cum să dansezi pe muzică rock

Aș scrie un paragraf despre cum să imiți că faci un solo de chitară, dar idioții de la Howcast au dreptate:

„Lucrurile de bază când ești la un concert rock sau într-un club de rock sunt ritmul și atitudinea, corect?"
„Oricât de clișeu ar suna, așa te simți bine și ăsta e modul natural de a reacționa pe rock."
„Dacă păstrezi ritmul și simți pulsul, restul lumii o să te imite și o să pari cool."
„O să arăți ca un rockstar!"
„Super."

Cum să dansezi pe muzică house

Mai întâi cumpără-ți o pereche de adidași mișto care costă cât jumătate din salariul tău. N-o să te ajute să dansezi, dar o să arăți ca un șmecher cu un venit decent. Apoi, încălțat în tenișii tăi minunați, fă-ți loc pe ringul de dans. Fă mișcări inexplicabile cu picioarele și așteaptă ca un fan al muzicii house să scrie un articol în care să dezbată dacă frecvența mișcărilor tale de picioare înseamnă sfârșitul muzicii house.

Cum să dansezi pe muzică pop

Oricine a asistat la euforia atinsă de rudele îndepărtate la o nuntă o să-ți spună că e ușor să dansezi pe muzică pop. În primul rând, găsește-ți un grup de cei mai buni cinci prieteni, preferabil niște oameni care să-ți crească nivelul de atracție. Odată ce ești înconjurat de ei, începe să fredonezi versurile piesei greșit. Mișcă-ți trunchiul în față și în spate, ca un cățeluș din ăia de pe bordul mașinii. Din când în când uită-te cu subînțeles în ochii prietenilor. Bate din palme pe lângă ritm. Verifică-ți telefonul. Fă-ți un selfie. Felicită-te că ești sexy și că ai cei mai tari prieteni din lume. Scrie asta pe Facebook. Apoi comandă un rând de shoturi ca să uitați restul serii de căcat.

Cum să dansezi pe hip-hop

În dorința lor de a învăța oamenii cum se face orice pe lumea asta, cei de la Howcast au creat un videoclip în care te învață să dansezi pe muzică rap. Primul lucru pe care îl susțin ei e că hip-hop-ul înseamnă relaxare și distracție. Dar, sincer, știm cu toții că dansul pe hip hop înseamnă să îți fluturi brațele și să răcnești un cuvânt de neînțeles la sfârșitul fiecărui vers. Totuși, dacă chiar îți dorești din toată inima să dansezi pe muzică rap, e posibil. Alege-ți un semn obscur pe care să-l faci cu degetele după ce ai reușit, ca un șmecher, să spui fără greșeală primul vers din „99 Problems ".

Traducere: Oana Maria Zaharia


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 9, 2020 la 8:23pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 9, 2020 la 8:17pm

Sub îndrumarea profesoarei de dans, acești tineri cu Sindrom Down au ajuns la remarcabilă performanță de a se coordona, de a memora pașii astfel încât dansul lor să fie aproape fără cusur ... ei sunt Mădălina și Nicușor


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 9, 2020 la 8:15pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 9, 2020 la 8:14pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 9, 2020 la 8:12pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 9, 2020 la 8:11pm

admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 9, 2020 la 8:10pm

admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 9, 2020 la 8:09pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->