Se plimba prin livadă scuturând crengile înflorite,

Păşea liniştită dusă de nenumarate închipuiri.

Îi plăcea când părul mătăsos era fluturat de zefir

Și nu se întreba de ce trebuie să iubim.

***

Departe de torentul urii, de trufia egoistului,

S-a retras pentru o vreme în coliba pădurarului.

Apoi rătăcea admirând frumuseţea fazanilor.

În zori asculta neobositul concert al păsărelelor,

 

***

De vrei să-l readuci în viaţa ta arată-i iubirea.

Nu este nevoie de talent, ci de tandreţe şi căldură.

Din experienţele avute se naşte personalitatea.

Amintirile nu crează realitatea, o reflectă.

***

Seara când dragul îţi fură un sărut

Te mai poţi gândi la povaţa unui sfânt?

Tinereţea este cea mai parfumată floare.

Păstrează-ţi vie amintirea, pentru alinare.

Vizualizări: 51

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->