Cetatea iubirii
Privesc geamul la cate tu încet băteai,
În ochii mei iubirea tu mereu o citeai.
Simt şi acum mângâierea sărutului tău,
Pe cerul albastru o stea luminează mereu.
Mă învăluie tăcerea nopţii şi amintirea,
În sufletele nostre creşte mereu iubirea.
Acum stelele cerului aleargă prin noapte,
Împletite gingaş cu ale iubirii calde şoapte.
Rămâi lângă mine în nopţile primăverii,
Închidem ochii, visăm fericiţi la valurile mării.
Vântul mişcă crengile ce-mi bat tare în geam,
Zile şi nopţi numai vorba ta caldă auzeam.
Închişi într-o cetate veche auzeam izvorul,
Tu mi-ai zâmbit… şi ai tras repede zăvorul.
Ploaia caldă a început peste noi să cadă,
În bucuria iubirii inima acum se scaldă.
Am strâns tainele tăcerilor din cetate,
Ne-am rugat la Domnul zi şi noapte.
Poate să bată vântul, să vină furtuna,
În cetatea iubirii noi vom fi întotdeauna.

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->