Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii


Otilia Burlacu

Este de-a dreptul hazliu să te gîndeşti cît de adormit eşti cît timp te crezi treaz, sau cît de treaz eşti cît timp te crezi adormit. Oamenii folosesc cuvintele, într-o convenţie de ei stabilită, numind, denumind,
descriind, deviind mai mult sau mai puţin pe o spirală ce înconjoară Adevărul,
care este linia verticală-orizontală - "bastonul Domnului". Între
naştere şi moarte omul cunoaşte trei stări de conştiinţă: veghea, somnul şi
între acestea două, visul. Spun "între acestea două" deoarece visul este o stare
intermediară specială, paradoxală, plină de mister. Poţi visa şi cu ochii
deschişi.
Pe de altă parte, în afară de somn şi veghe, omul poate accede la o stare specială de conştiinţă, stare pe undeva asemănătoare somnului
profund, cînd este eliminată orice senzaţie exterioară, mentalul însă rămînînd,
conştient stare numită în general meditaţie.
Dacă noi am fi conştienţi, treji sută la sută atunci dispare visul trăieşti viaţa atît de plenar încît
necesitatea visului piere. Mentalul conştient şi mentalul subconştient se
apropie atunci atît de mult încît nu mai este necesar ca ele să comunice prin
vise (comunică direct), nu mai există dorinţe care să înlănţuie, nu mai contează
nici trecut, nici viitor, se trăieşte clipa, prezentul 100%, este unificat.

În timpul stării de veghe omul este supus diverşilor stimuli exteriori, cele cinci simţuri fizice fiind "biciuite" de diferite impresii, trăiri,
reprezentări. În timpul somnului senzaţiile dispar dar şi atunci sufletul omului
este lipsit de conştienţă. Experienţele trăite în cursul zilei se depun în
subconştientul nostru ca nişte impurităţi, ca un balast.
Omul doarme aproape o treime din viaţa sa, aproximativ 20 de ani, dar somnul a fost aproape
întotdeauna neglijat şi asta pentru că s-a acordat atenţie doar stării de veghe,
dimensiunii conştiente a mentalului uman. Somnul ţine de subconştient, visul
ţine de subconştient. Meditaţia, extazul ţin de supraconştient.
Mintea se aseamănă unui aisberg - doar partea de la vîrf este la suprafaţă, este
vizibilă, doar o zecime din întreg. Restul de 9 zecimi este ascuns în adîncime.
Dar mai există o porţiune din aisberg care să spunem că s-a evaporat şi pluteşte
ca un norişor alb pe cer. Cele 3 dimensiuni sînt înlănţuite, deoarece creaţia
este unitară.


Somnul nu este absenţa totală a stării de veghe. Somnul nu este ca un întuneric total în opoziţie cu lumina. Fiecare stare are existenţa sa legitimă. Somnul este un alt gen de activitate. Nici nu putem înţelege starea de
veghe fără a examina înălţarea în care se află fiinţa umană în timpul somnului.
În general se face o legătură între oboseală şi somn, dar somnul nu este doar
odihna după oboseala stării de veghe. Somnul are propria sa existenţă. Există în
aceeaşi măsură ca şi perioada în care sîntem treji. Dovada că somnul nu este
cauzat doar de oboseală este faptul că uneori adormim fără să fim obosiţi, cînd
ascultăm un discurs care nu ne interesează, sau în alte situaţii similare cînd
intervine plictiseala, lipsa de interes. O analiză obiectivă demonstrează faptul
că stările de veghe şi de somn corespund unor anumite raporturi între suflet şi
corp, raporturi care se produc cu o ritmicitate de pendul. Saturîndu-se de
impresii din lumea exterioară în suflet se trezeşte dorinţa de a trece la altă
stare, în care se adînceşte în propriul său corp, în propriul mental
subconştient. Se succed deci două stări sufleteşti: una în care sufletul se
deschide cu totul impresiilor exterioare şi alta în care stimulii exteriori
dispar, sufletul se dăruieşte propriei sale profunzimi. În concluzie putem spune
că ne simţim obosiţi pentru că vrem să dormim, trebuie să dormim şi nu că dormim
pentru că ne simţim obosiţi. Somnul completează firesc starea de veghe. Goethe
spunea "Natura a inventat moartea pentru a avea mai multă viaţă".


Atunci cînd omul doarme, pe pat se odihneşte corpul fizic împreună cu cel eteric, nu corpul astral şi nici "Eul". În timpul somnului, corpul eteric rămînînd unit cu
cel fizic, funcţiile vitale îşi continuă manifestarea. Corpul astral se
desprinde, se retrage din corpurile fizic şi eteric pentru a trece la un tip de
existenţă diferit.
După cum corpul fizic face parte din lumea fizică, corpul astral aparţine şi el propriului său univers de care este separat în
timpul stării de veghe. În timpul somnului corpul astral se află într-o lume de
aceeaşi natură cu a sa. La trezire, el este absorbit de cel fizic şi cel eteric,
impregnîndu-le. Aceste corpuri conţin organele prin care astralul poate percepe
lumea exterioară. Pentru a ajunge însă la această percepţie, el trebuie să se
despartă de propria-i lume, din care nu poate păstra decît modelele necesare
corpului eteric. După cum corpul fizic îşi ia hrana din propria sa lume fizică,
la fel şi corpul astral primeşte în timpul somnului hrana necesară lui din lumea
respectivă, prin imagini. În acest univers propriu lui, corpul astral este
armonios integrat. În timpul stării de veghe, omul părăseşte această armonie
cosmică pentru a percepe ceea cel înconjoară, corpul său astral regăsind-o însă
în perioada somnului. La trezire, venind din această armonie, el aduce
celorlalte corpuri forţa necesară, împrospătată. Acest aport al corpului astral
se manifestă în exterior prin reînvigorarea pe care o simţim în urma unui somn
sănătos.
Visul este o stare intermediară între somn şi veghe. Unii pot spune că visul nu este decît o înlănţuire de imagini confuze. Totuşi această
lume a visului, se supune unor reguli, unor legi.
Primul tip de vise apare doar datorită faptului că în timpul zilei ne încărcăm tot felul de
impresii, preluăm tot soiul de impurităţi şi, aşa cum corpul plin de praf are
nevoie de o baie, la fel şi mintea noastră de un mecanism de spălare, de
scuturare, de debarasare a balastului. Aceasta constituie cea mai mare parte a
viselor, aproape 90%. Sînt ca nişte fantasme. Nu trebuie să le acordăm prea
multă atenţie. Zeci de psihanalişti se ocupă de aceste fantasme. Cu timpul vom
recunoaşte asemenea vise şi le vom lăsa să treacă fără a ne preocupa de ele. Au
rolul lor benefic şi atît.
Al doilea tip de vise este cauzat de necesitatea defulării unor dorinţe refulate. Există multe necesităţi perfect
naturale, elementare pe care noi, îmbîcsiţi de păreri preconcepute sau otrăviţi
de interdicţia aşa zisei "moarte" ni le blocăm, ni le inhibăm, ni le ascundem,
ne prefacem că nu există. Dar ele există şi există cu atît mai dureros cu cît
sînt mai adînc ascunse în subconştient. Ele se cer satisfăcute cumva şi al
doilea tip de vis nu este nimic altceva decît îndeplinirea dorinţelor. Tot ceea
ce mintea conştientă îşi refuză, subconştientul încearcă să împlinească în vis,
într-un fel sau altul.
Este foarte important să recunoaştem şi să înţelegem acest al doilea tip de vis pentru că subconştientul încearcă să
comunice cu noi şi să-ţi spună: "Nu fi masochist, nu-ţi înfometa fiinţa, tot tu
vei avea de suferit". Subconştientul nu a fost condiţionat de societate, de
profesor de educaţie. El este pur şi vrea să te ajute. Dacă meditaţi asupra
acestei categorii de vise, aflaţi care sînt necesităţile voastre reale, reuşiţi
să vă cunoaşte-ţi mai bine. Împliniţi-vă necesităţile şi nu daţi atenţie
dorinţelor. Aceste vise vă pot ajuta să deveniţi mai conştienţi, să vă schimbaţi
comportamentul, stilul de viaţă.
Apoi există al treilea tip de vis. Dacă visul de tip II este un mesaj de la subconştient; al III-lea tip de vis este un
mesaj de la supraconştient. Acest tip este foarte rar, deoarece noi am cam
pierdut legătura cu supraconştientul. Totuşi el ne este accesibil şi uneori,
cînd nici nu ne aşteptăm (şi asta înseamnă că nu ne grăbim, nu sîntem încordaţi,
pretenţioşi sau îngîmfaţi pur şi simplu) el apare. Chiar dacă s-a evaporat şi
pluteşte ca un nor sus, sus, s-a ridicat spre cer, el este totuşi încă ancorat
de fiinţa noastră.
Comunicarea cu supraconştientul este foarte rară. Cînd poţi deosebi un vis care are originea în supraconştient, păstrează-l ca pe
o comoară de preţ. Observă-l, meditează asupra lui, pentru că el te va ghida, te
va conduce către Maestrul tău, te va conduce spre modul de viaţă care ţi se
potriveşte, îţi va arăta drumul pe care trebuie să-l urmezi.
Apoi mai există al IV-lea tip de vise. Acest tip de vise, intens studiat de orientali,
atrage atenţia asupra vieţilor anterioare, asupra fenomenului reîncarnării. Cu
ajutorul acestor vise, treptat poţi deveni conştient de diversele tale existenţe
îndepărtate. Atunci multe lucruri încep să se clarifice în tine, găseşti cauze,
explicaţii, încep să se modifice multe lucruri pentru că, aflînd "amănunte"
referitoare la tine din alte vieţi, foarte adevărate şi la fel de ale tale ca şi
cele din viaţa prezentă, multe atitudini sau concepţii vor deveni lipsite de
sens, în schimb altele vor deveni foarte importante pentru tine.
Al V-lea tip de vise se proiectează în viitor. Este rar, foarte rar. Ca să se
deschidă această poartă trebuie să fii extraordinar de deschis, flexibil,
maleabil, să nu-ţi pui limite, să laşi viitorul să se reflecte în tine ca într-o
oglindă. Dacă poţi deveni conştient de visele tale, într-o zi vei deveni
conştient şi de această posibilitate - ca viitorul să se reflecte în tine.

Atunci cînd devii conştient în timpul viselor, se va produce ceva straniu: vei fi din ce în ce mai puţin convins de realitatea lucrurilor ce se
întîmplă în stare de veghe. Realizezi că acelaşi lucru se întîmplă şi atunci
cînd eşti treaz. Nu există nici o diferenţă esenţială. Lumea a devenit iluzorie
şi atunci cînd lumea este iluzorie doar martorul este real.



Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Octombrie 25, 2010 la 10:57am
Atunci cand visam despre un anumit subiect, este posibil ca visul sa nu se refere tocmai la acel lucru. Visele comunica intr-un limbaj simbolic si incifrat. Mintea, inconstienta, incearca sa compare visul cu altceva, similar. Asadar, orice simbol ar alege visul, este foarte putin probabil sa fie vorba despre un simbol explicit, al chiar lucrului visat. Practic, aici intervine acea "interpretare a viselor", de care se face vinovat Freud si care asociaza scenarii onirice precum pierderea dintilor cu decesul cuiva apropiat, scaldatul in ape tulburi cu o boala ce se apropie, ori prezenta unor animale cu niste dusmani, mai mici sau mai mari, din viata reala.Fie ca ne vine sau nu sa credem, trupurile noastre sunt, virtual, paralizate in timpul somnului - cel mai probabil pentru a se preveni miscarea lor in concordanta cu ceea ce visam. Potrivit unor studii, glandele secreta un hormon care ajuta la inducerea somnului, iar neuronii trimit semnale coloanei vertebrale, care cauzeaza relaxarea si, in cele din urma, paralizia temporara a corpului. De asemenea, atunci cand sforaim, nu visam. Copiii mici nu viseaza despre ei insisi pana la varsta de 3 ani. De la aceeasi varsta, micutii au in mod tipic mai multe cosmaruri decat adultii, pana in jurul varstei de 7-8 ani. De asemenea, daca suntem treziti in mijlocul unui vis, este mai probabil sa ni-l amintim ceva mai bine decat am face-o daca ne-am trezi dupa o intreaga noapte de somn

admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 23, 2010 la 9:20pm

admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 23, 2010 la 9:11pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->