Colombina dansează,

                            șoptește Don Profesor.

                            Ce zici?

                            Nimic. Doar o amintire…

                            Povestește!

                            Bine...                        

                               

 

Ora s-a încheiat.

Profesorul Ailoaiei bagă cristalul proiectorului holografic în buzunar și se îndreptă spre ieșirea aulei, acompaniat de câțiva studenți care-i cerură amănunte suplimentare. Cum nu mai avea curs se complăcu într-o discuție ușor haotică care-l înveseli. Târziu, o observă pe tânăra domnișoară care-l privea cu ochi mari dar nu îndrăznea să zică nimic:

− Ana-Maria, nu-i așa? Fata se roși, toată. Hai, nu fi atât de emotivă…

Profesorul de mecanică apăru pentru cursul următor și-i ușui pe studenți în aulă. Ana-Maria mâzgâli ceva pe un bilețel și il înmână grăbită, alergând în sală de privirea întrebător- zeflemitoare a mecanicului:

− Faci cuceriri…

− Fugi la curs și nu-mi mai căuta în coarne, se burzului Avasiloaiei.

Biletul îi ardea buzunarul. Se blestemă în gând, și-și impuse să nu-l deschidă decât acasă.

Ziua trecu incredibil de greu iar privirea licențioasă, a măgarului de mechanic, îl urmări peste tot:

„Faci cuceriri…”

Acasă, prin acele ciudățenii ale psihologiei omenești, uită complet de Ana-Maria și bilețelul ei.

Târziu, când se băgase deja în pat rememorându-și ziua, își reaminti.

Tropăi în picioarele goale până în hol, răscoli prin buzunările costumului, din ce în ce mai nervos, și în final aprinse lumina. Desigur, căuta în alt costum.

Găsi foaia de agendă și se întoarse, cam zgribulit, în pat.

Citi și se destinse. Un zâmbet cumva rușinat, cumva înduioșat, îi cuprinse fața.

Rămase așa, cu bilețelul în mână, mai mult timp, apoi îl reciti:

„ De ce unele stele au nume cu cifre, ca G 1053, iar altele au nume atât de frumoase, cum e Colombina? Este vreo legătură între Columb, descoperitorul Americii, și această stea pe care ați pomenit-o astăzi ?”

Fără să vrea, profesorul Ailoaiei, deși singur în camera lui de burlac, a ridicat din umeri. De ce unele stele au nume, ca oamenii, iar altele nu, știa foarte bine, sau i se părea că știe. Dar ce legătură este între Colombina și Columb, sau dacă există vreo legătură, habar n-avea.

Rememoră rapid cursul. Azi predase despre trei din cele 88 de constelații între care și Piscis Austrinus (Peștele Austral) o constelație mică cu o declinație de -36 de grade.

Își forță creierii.

De fapt vorbise despre Fomalhaut care este cea mai strălucitoare stea a constelației și una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cer. Este o stea de clasa A la aproximativ 25 de ani-lumină de Pământ fiind clasificată ca o stea Vega.  

Insistase asupra acestei stele întrucât este o stea quattuor  , prima care la o observație astronomică efectuată de pe Terra a dezvăluit existența unor planete, printre primele studiate și atunci amintise de celelalte două stele, Carmen și Colombina, ambele cu colonii de peste un secol. Mai departe, știința lui de profesor de astrofizică nu mai spunea nimic. Stinse lumina și se culcă.

Somnul nu voia să vină. Se suci de pe o parte pe alta și, într-un sfârșit, se sculă bosgorodind în barbă, se îmbrăcă și trecu în birou.

                                                              *

Alex încă simțea gustul acru în gură când se convocă adunare în centrul de comandă.

Pe hol se întâlni cu ceilalți colegi și realiză, rânjind pe dinăuntru, că nu e ultima găină din univers.

Rusul Alexei, motiv de perpetue confuzii, unele hazlii altele, (ca de exemplu când a repetat proba de claustofobie din cauza lui) nu tocmai, avea o față de mortăciune neîngropată de o săptămână. Îl bătu pe spate:

− Don't worry! Până ne întoarcem acasă o să-ți treacă.

Căpităneasa Milena Yanukovych îi privi disprețuitoare.

Ea și cu inginerul mecanic Danilo, soțul ei, se sculaseră din hibernare de două săptămâni efectuând deja toate manevrele de apropiere la punctul Lagrange a navei mama Starseeker.

− Ce mă fac cu gașca asta de mahmuri? Poate asta vă scoate din adormire. Făcu un gest și cele trei învelișuri de protecție ale hubloului central se pliară, după un model complicat, dezvăluind o imagine care-ți tăia respirația:

Suntem în Lagrange 1, la 0,4 parseci de Folmalhaut A, 0,24parseci de Folmalhaut B și 0,27 parseci de Folmalhaut C.

Să rezumez:

Folmalhaut A este o stea tânară, 100 la 300 de milioane de ani și cu o durată de viață potențială de un miliard de ani. Temperatura de suprafața stelei este de aproximativ 8590 K (8320 ° C). Masa Fomalhaut este de 1,92 ori mai mare decât a Soarelui, luminozitatea sa este de aproximativ 16,6 ori mai mare, iar diametrul său este de aproximativ 1,84 ori mai mare.

Acest peisaj splendid este dat efectele spectroscopice pe care le dau razele acestui soare tânăr trecând prin discurile concentrice care-l înconjoară. Acum privim într-un unghi îngust, de doar 12 grade de aceea ele nu apar disticte. La interior avem un disc din high-carbon particule între 1-30 nm, cenușă-disc grupată la 0,1 UA de stea. Următorul este un disc de particule mai mari, cu marginea interioară la 0.4-1 AU de stea. Apoi încă trei foarte fine cu proprietăți încă nexplicate dar pe care le vom elucida noi, nu-i așa?

Alexei, Miruna? Alo?

− Da’ șefa! Se face dar după ce tragem un pui de somn… OK?!

− Hmmm! Mă mai gândesc.  Atenție la mine:

Cel mai îndepărtat disc, cel care trece pe deasupra noastră, este la o distanță radială de 133 UA. Într-o formă toroidală cu o margine interioară foarte ascuțită, înclinat la 24 de grade praful este distribuit într-o centură de aproximativ 25 AU lărgime. Centrul geometric al discului este compensat de aproximativ 15 UA din Fomalhaut și poartă numele de "centura Kuiper Fomalhaut-lui". Praf-discurile sunt considerate a fi protoplanetare, emit radiații infraroșii considerabile și se află în planul ecuatorial al stelei.

Alexei, Miruna, voi veți lua naveta Alfa. Datele de zbor sunt încărcate. Vreau o documentare exactă dar fără eroisme.

Atenție!

Am efectuat câteva probe cu sonda Alfa1. S-ar putea ca, în funcție de constituienții inelelor, comunicațiile să fie perturbate și să fiți pe cont propriu.

Încă odată:

FĂRĂ EROISME!

Dacă ceva nu merge bine vă întoarceți imediat. Priceput? Bine.

Plecați la zulu 00.24. Dismist!

La ora 15 puteți observa o stea strălucitoare. Este Fomalhaut B. Despre ea avem mai puține informații… Fomalhaut formează o stea binară cu steaua de tip K4 TW Piscis Austrini (TW PSA, Fomalhaut B). TW Piscis Austrini se află 0,28 parseci (0,91 ani lumina) distanță de Fomalhaut, și viteza sa de spațiu este 0.1 ± 0.5 km / s din cea a lui A  în concordanță fiind un companion legat. O estimare de vârstă recentă pentru TW PSA (400 ± 70 de milioane de ani), este în acord cu vârsta isochronală pentru Fomalhaut (450 ± 40 de milioane de ani), argumentând că cele două stele formează un binar fizic.

Vorbesc singură? Un pic de atenție!

Denumirea TW Piscis Austrini este nomenclatura astronomică pentru o stea variabila. Fomalhaut B este o stea cu episod acut de tipul cunoscut ca o variabilă DE Draconis. Variază ușor în magnitudine aparenta între 6.44 - 6.49 pe o perioadă de 10.3 zile. Cu un diametru de 0,78 din cel al Soarelui, este relativ mare pentru o stea flare. Cele mai multe stele flare sunt pitici de tip M roșu.

Steaua are un sistem solar compus din patru stele. Două telurice la 0,78, respectiv 1,9 AU și două gazoase mai mari la 4,5, respectiv 7.8 AU.

Steve și cu Chantry, veți lua naveta Beta. Aveți datele introduce în pilotul automat. Pe orbita celei de-a doua planete veți găsi sonda Beta 2 care vă va actualiza cu informații. Nu aselenizați decât în situații excepționale și doar după ce contactăm Terra. Aceleași rugăminți: Fără eroisme!

Plecarea la zulu 01.24.

Ok?

− Da Șefa!

− Dismist!

Căpităneasa sorbi atentă din sucul de fructe și-i privi pe ultimii rămași:

− Alex și cu Carmen… Ultimii dar nu cei din urmă. Misiunea voastră este cea mai importantă.

Invizibilă datorită inelelor de praf, la ora 09 se află cea de-a treia stea a tripletului: Fomalhaut C sau LP 876-10. Despre ea avem și mai puține informații căci între ea și noi este interpus un nor gazos care se întinde pe mai bine de 4 parseci până în constelația Aquarius.

LP 876-10 este o pitică roșie de tip spectral M4V, situată mai departe de Fomalhaut A decât TW PSA- la 0,77 parseci (2,5 ani-lumină), și se află în prezent la 0,987 parseci (3,2 ani lumină) distanță de TW PSA (Fomalhaut B) în raza de maree a sistemului Fomalhaut, care este de 1,9 parseci (6.2 ani-lumină).

Atât cât s-a putut obține în ALMA submillimeter iar telescopul nostru nu a adăugat nimic în plus. Se pare, totuși, că avem un sistem solar. Oricum totul plutește în mister. Mister pe care să-l devoalați voi.

Plecare cu naveta Gamma. Aveți datele introduse. Veți face un microsalt Beta ca să ocoliți norul de praf apoi ieșiți din pilot automat la 15AU de stea. La întoarcere reveniți la poziția inițială și pilotul automat vă v-a readuce în Beta, aici la Nava-Mamă. Priceput?

Bine.

Nu mă mai repet. Grijă maximă, fără eroisme…  Privește o indicație în tabloul de bord: Gamma 3 a semnalizat că a pătruns în sistemul solar pe o declinație de 11 grade. Vă întâlniți cu ea pe orbita planetei a șasea. Succes!

                                                            *

Astrofizicianul Alex rămase în sistemul solar 54 de zile standard împreună cu pilotul și mineralogul Carmen care, pe lângă remarcabile calități de cercetător, mai avea și calitatea de a-i fi logodnică. De fapt, jurnalul de bord al astronavei ar fi trebuit să-i înregistreze ca tineri căsătoriți, dar cu puțin timp înainte de plecare amânaseră căsătoria, cam fără motiv sau, oricum, fără un motiv bine cunoscut.

Motivul îl știa doar Alex.

Carmen, deprinsă, deși fără voia ei, cu încăpățânările lui Alex, nu insistă prea mult:

„ Să ne întoarcem noi sănătoși că nunți om tot face!

− Vreau să-ți fac la întoarcere un dar de nuntă, îi spusese Alex și apoi intrase într-o „silențio stampa” îndârjită.

Erau amândoi la prima ieșire de anvergură, erau tineri și romantici. Se întâlniseră la telescopul lunar unde curiozitatea i-a împins să vadă cumva mai de aproape steaua către care aveau să zboare. După surpriza aflării că vor fi colegi se priviră cu alți ochi iar întâlnirea căpătă sensuri de predestinare care se transformară rapid în dragoste și mai apoi în iubire cu „năbădăi”.

Iată-i acum, îmbrățișați în coconul de suprasarcină al navetei Gamma așteptând să fie aruncați pe aproape un parsec de un sistem de propulsie Beta aflat la începuturi și nu tocmai comod.

Prima surpriză a fost că steaua nu era chiar o pitică roșie ci o stea de clasă M foarte apropiată în caracteristici cu Sol, a doua surpriză a fost că norul era impenetrabil la orice încercare de comunicare cu  Nava –Mamă Starseeker, iar a treia, că nu se vedea nici zare de robotul- explorator Gamma 3.

Erau singuri, uitați în colțișorul ăsta de univers.

Simțiră deodată cum li se anihilează orice voință și o disperare ascuțită, ca aceea a gândului că nu vei putea adormi când de fapt ești pe pragul somnului, îi împinseră unul în brațele celuilalt. Făcură dragoste cu disperare, sălbatic, defulându-și spaimele în încleștarea carnală iar efectele teribilei boli cosmice, paralizia denumită angoasa infinitului începură să se atenueze, să treacă, nu fără urmări însă. Alex se mai întorcea câteodată brusc căutând să-l surprindă pe cel pe care-l simțea că-i sfredelește, cu privirea, ceafa iar Carmen slăbise și avea insomnii chinuitoare.

Totuși, erau tineri, sănătoși și pregătiți impecabil pentru asprimea vieții în Cosmos așa încât, pe măsură ce zilele treceau și ora când trebuiau să se afle la punctul de întoarcere se apropia, optimismul și veselia le reveneau.

    Au fost 54 de zile standard, de muncă grea și migăloasă, lipsa robotului Gamma 3 facându-se din plin simțită și obligându-i la trei asolarizări în costume autopropulsate.

A patra planetă a sistemului promitea și chiar dacă era un pic cam rece și cu o înclinare mai mică decât a Terrei de numai 7,3 grade ceea ce făcea anotimpurile ca și inexistente avea în schimb o atmosferă bogată având în compozie azot în proporție de peste 80% restul fiind bioxid de carbon și vapori de apă . Planeta avea două mari continente înconjurate de un ocean planetar. Activitatea geologică se încadra în limite acceptabile  așa că cei doi exploratori desigilară cele patru canistre cu bacterii în stare latentă și le dispersară pe cele două continente și în ocean. În câțiva ani lucrurile vor fi complet schimbate pe aici iar atunci cele șase containere cu procariote se vor deschide automat .

Obosiți dar satisfăcuți aduseră naveta la punctual de întâlnire și intrară din nou în coconul protector.

Aflată pe pilot automat, naveta îi zgudui bine la saltul Beta apoi îi aduse la Nava-Mamă .

                                                                *

− Ați întârziat! Până și Gamma 3 a ajuns înaintea voastră. Căpităneasa Milena Yanukovych îi privi cu mâinile în șolduri în timp ce soțul ei îi extrăgea din coconul de suprasarcină.

− De unde mă-sa a venit? Protestă cam năuc Alex.

− Ia lasă-i în pace, nevastă, se interpuse inginerul mecanic. Gata!

Home, sweet home, la culcare. Când o să vă sculați o să vedeți sfera albastră a Terrei. Uș în tancuri.

Odată ajunși , Alex o duse pe Carmen la părinți și dispăru secretos:

„Am multă treabă cu organizarea materialului.”

Apăru după o săptămână oarecum radios dar și cumplit de fâstâcit.

Îi adună pe toți în grădina din spatele casei și…, căzând brusc în genunchi, luă mâna fetei și grăi:

− Vrei să fii soția mea?

− Da! Răspunse emoționată Carmen.

Alex scoase din buzunar o cutiuță:

− Tată ! Dacă îmi dai fata ta de soție, să-mi fie aproape la bine și la greu, atunci ia acest inel și punându-l pe degetul ei primește-mă în familia ta.

Tatăl fetei, la fel de emoționat, luă inelul și-l prelinse pe degetul inelar al lui Carmen.

Mamă, continua Alex, dacă crezi că eu sunt acela care să-ți fac fiica fericită și să înmulțesc cu harul sămânței mele stirpea voastră, atunci pune acest inel pe degetul meu.

Mama lui Carmen, îl mângâie pe creștet și-i puse inelul pe deget.

Alex, se ridică și luând-o pe Carmen de mână, declamă:

− De acum Noi suntem un tot indivizibil până când moartea ne va despărți.

Părinții lui Alex, care până atunci stătuseră ca pe ace în hall, intrară emoționați și-i felicitară pe tinerii căsătoriți. Ambele familii, acum unite prin căsătoria copiilor lor, trecură în living, unde așteptau rude și prieteni.

După ce pupăturile și felicitările se mai liniștiră, Alex ciocăni într-un pahar:

− Un pic de atenție!  Și pentru că am promis că-ți voi face un dar de nuntă, te rog să atingi inelul .

Intrigată, Carmen își privi inelul:

− Cum? Unde?

− Acest inel nu este doar un simplu inel, se umflă în pene Alex. Dacă privești mai atentă, ai să vezi un mic cristal de cuarț. Atinge-l.

Fata se conformă și se treziră înconjurați de o hologramă aproape perfectă care, în imagini, refăcea tot filmul expediției: emoționați urcând în navă, făcând cu mâna către public, cursa spațială cu ei adormiți în tancurile de hibernare, urcarea în naveta Gamma, momentele de panică și apoi munca lor îndârjită, întoarcerea la bază iar apoi, ca o apoteoză, declarația formală prin care, de acum, steaua Fomalhaut C sau LP 876-10 va fi trecută în hărțile stelare cu denumirea de Carmen.

− Am vrut să știi că tu ești steaua mea nepieritoare, mai apucă să spună Alex atunci când, izbucnind în lacrimi, Carmen îi sări în brațe.

                                                          *

… Apoi au plecat într-un voiaj în insulele Pacificului.

Noaptea, în lunecarea lină a vasului, sub cerul spuzit de stele, priveau, de pe punte, bolta pe care o străbătuseră împreună și în imensitatea căreia se afla, nevăzută pentru ochii omenești, o mica stea:

− Nimeni nu o vede, doar noi o știm. Oamenii în schimb te văd pe tine. Ceea e pentru mine este același lucru…

− Chiar același?

− Nu, dar vreau să te știu și acolo sus, unde am fost cândva împreună…

 

Alex deveni neliniștit. La un moment dat Carmen se burzului:

− Dacă începem de pe acum cu secretele… Zi ce te doare?!

− Am primit un mesaj de la Comisia de Astronautică… Ceva nu-i în clar cu raportul nostru…

− Și ce stai? Fugi! Eu oricum am programată o întâlnire cu colegele din Academie…

Comunicatul sec, pe care-l primise spunea că, datorită unor grave neconcordanțe, steaua Fomalhaut C  nu poate primi titulatura de Carmen și revine la statutul ei de LP 876-10.

Cât de tari putem fi într-o situație de viață și de moarte, atunci când o zecime de secundă contează și cât de slabi devenim atunci când un sentiment ne este rănit.

Alex trepida în fotoliul din antecameră, părândui-se că toată lumea care trecea îl arată, figurativ, cu degetul… Într-un târziu Academicianul Bromski deschise personal ușa și-l invită înăuntru.

Din prima, stăvili în fașă șuvoiul de întrebări pe care Alex le tot adunase, înghesuite una peste alta… și-i arătă forma fizică a raportului, un dosar groscior pe care stătea scris cu caractere mari Carmen iar apoi o barare în diagonală și mai jos, neglijent, scris de mână, LP 876-10.

I se strânse inima.

− Dacă crezi că e mai simplu, ai formatul holographic pe masa de consiliu. Academicianul se întoarse la treaba lui baladând dezinvolt pe trei hărți digitale care se ițeau dinaintea lui.

Alex parcă se topea. Nimic nu se potrivea. Toate datele acumulate timp de sute de ani, plus cele pe care le adusese Gamma 3 erau în contradicție totală cu documentarea exactă, exhaustivă, pe care el și cu Carmen o făcuseră.

Era o nebunie.

Încercă să-și păstreze calmul:

„ Gândește boule, doar n-ai visat, doar n-ai fost singur… Doar  angoasa infinitului să ne fi tâmpit pe amândoi în așa hal? Dar sunt probe fizice… am adus o sută de kile de bolovani…”

− Domnule Academician. Cum se situează raportul meu, față de probele fizice pe care le-am adus?

Profesorul săltă ochelarii:

− Nu am cunoștință. O secundă… Ioane? Da, eu sunt, avem un răspuns de la mineralogie privind cazul LP? Nu? Ei bine, îl vreau la mine pe masă într-un sfert de oră.

Alex! Măăă, tu ești ditai cosmonautul, ai făcut lucruri la care eu doar am visat… Mută-ți hoitul ăsta la cantina și mănâncă ceva, când te întorci vreau să văd un bărbat, nu momâia asta. Marș!!!

 

Raportul de la mineralogie confirmă în proporție de 100% documentarea făcută de voi. Citesc, aici, acum… vezi, birocrația asta ne omoară, că la ieșirea din beta nu l-ați găsit pe robotul prospector Gamma 3. Totuși, Gama trei a fost activ și și-a îndeplinit misiunea revenind pe Starseeker cu cristalele full de informații, care, culmea bat bine, foarte bine cu puținele informații pe care le aveam despre LP 876-10. Deci?

− Deci... Alex care cumva răcorit, speriase fata care servea masa la cantina, și-i veniseră idei noi, grăi:

− Asta înseamnă că am vizitat două locuri diferite. Dar cum? Am intrat în altă dimensiune? Devine foarte weird…

− Fugi la nevastă. Am auzit că erați în luna de miere și-ai lăsat-o baltă… Noroc că Ildico, o știi, s-a citit și i-a trimis niște foste colege. Nu de alta da’ … hai fugi! Demarez o anchetă totală. V-a fi cercetat până și ultimul șurub de la vasul de toaletă. Bârrrr!

                                                                *

Cam la două săptămâni, când Alex se resemnase trecând totul la capitolul vise urâte… de evitat  primesc amândoi o convocare oficială la Comisia de Astronautică.

Rămaseră siderați când intrară în aula plină de somități. Se făcură mici, mici, așteptând ca Academicianul Bromski să termine niște adnotări pe care le făcea cu parșivă încetineală pe marginea filelor unui dosar, deja mult mai gros, și pe care, ochiul ager al lui Alex, observase că a dispărut titlul barat, aproape jignitor, cu carioca și completarea suficientă de dedesubt.

Academicianul tuși, strategic în barbă, și, când se făcu liniște, se ridică :

− Voi doi, se adresă privind către Carmen și Alex, pe lângă faptul că sunteți incredibil de norocoși, ați stârnit cea mai mare operațiune stelară de când l-am pierdut pe Klauss, la primul salt Beta.

Să recapitulăm: Ați primit misiunea de a studia steaua Fomalhaut C, a treia și cea mai îndepărtată stea a tripletului Fomalhaut. Întrucât între punctul Lagange în care se situase Nava-Mamă Starseeker și LP 876-10 se află interpus norul de materie protostelară care se întinde până la Aquarius, s-a hotărât să efectuați un microsalt Beta. Ei bine… se pare că a apărut o mica defecțiune la setarea saltului astfel încât punctul de inserție Klauss a fost decalat cu două sutimi de arc.

De-asta spuneam că sunteți încredibil de norocoși, puteați să vă treziți intrând direct într-un soare, o planetă sau să vă pierdem în vidul interstellar… dar nu… voi ați nimerit în proximitatea unui sistem stelar, cu caracteristici destul de apropiate cu Fomalhaut C încât suspiciunile să le puneți pe seama insuficientei documentări a cazului.

În acest timp, Gamma C care a efectuat un salt corect a ajuns într-adevăr pe LP 876-10 unde s-a ținut de program, un program exceptional făcut de echipa domnului Profesor Adamski, aici de față și căruia, cu această ocazie, îi mulțumesc.

− Și noi, unde-am ajuns, se auzi, cumva nevinovată, interpelarea lui Alex.

− Voi?… Hai-hui, râse Academicianul și întreaga aula hăhăi politicos.

N-am avut încotro și am deviat trei nave de la misiunea lor. Cele mai îndepărtate nave pe care le-am găsit. Două arce care vizează o ieșire din Quadrant și o misiune automată care se îndreaptă spre nucleul galactic și am făcut o triangulație pe triangulația făcută de voi.

Ei bine, norocoșilor, nu numai că ați descoperit o nouă stea dar ați și documentat-o foarte bine.

Se auziră aplauze iar Alex se foi, neștiind ce să facă, pe scaun.

Această stea, complet obturată de norul de praf interstellar, imposibil de detectat cu observatoarele de pe Pământ sau Lună din cauza unghiului mic de declinație, se află la 4,3 ani-lumină pe o dreaptă ce trece prin poziția relativă a lui Sol și a lui Fomalhaut C, este steaua pe care ați adăstat, incredibil și sfidând absolut toate calculele probabilistice.

Se făcu liniște.

Alex ronțăia ceva în minte:

− Deci… Că-i Fomalhaut C sau necunoscuta asta, unde am picat de papagali,… e dreptul meu să-i pun un nume, căci o serie presupun că deja i-ați pus.

− Da. A fost înscrisă în catalogul stelar sub titulatura de LX-001- 01…

− Atunci, hârâi adânc Alex, revin cu cererea de a se numi Carmen.

− Ei, nu!

Carmen se ridică furioasă.

Nu o luăm de la capăt. Și-așa aproape ți-ai pierdut mințile de când cu titulatura asta… Gata. Mai lăsați-mi numele în pace. Bărbate… hohote în sală, scoateți din minte. Am primit mesajul! Pentru mine este sufficient că ai vrut să pui numele meu unei stele. Încheiem, aici, acum, toată această nebunie.

Spune-ți că avem dreptul să-i punem un nume, ca primii ei descoperitori?

 Ei bine… se gândi o secundă, ce spuneți de Columb, că și ăsta credea că a ajuns în Indii și a aflat ulterior că a descoperit un nou continent.

Academicianul își făcu de treabă cu computerul holographic:

− Nu merge. Columb mai este în Rac…

− Atunci… Colombina, că și-așa ne-a trântit o farsă italienească de toată pomina!

− Colombina merge…

− Ce zici bărbate?

Cam fâstâcit, Alex aprobă cu jumătate de gură:

Dacă așa dorește scumpa mea soție… cine sunt eu să o contrazic.

Aula izbucni în aplauze și chicoteli prietenești.

− Eeee… Se pare că lucrurile s-au clarificat. Este aici cineva care să aibă ceva de obiectat? Dacă da, să vorbească acum sau să tacă pe vecie!

Privi peste sala în care se făcuse liniște:

− Bine! Atunci, cu binecuvântarea noastră, de azi steaua LX 001- 01 se va numi   Colombina.

Am zis!

Și trânti ciocănelul pe masa de consiliu.

                                                                    *

Mai târziu s-a stabilitit că și Colombina se află în siajul lui Fomalhaut și acesta a primit denumirea de quattuor.

Primii colonizatori ai lui LP 876-10 au cerut ca această stea să poarte numele de Carmen, numele soției cosmonautului care o ratase la mustață…

− Iar ei?

− Ei...  Când fata lor Colombina a împlinit 10 ani, s-au mutat pe proaspăt teraformata planetă… și-au trăit fericiți până la adânci bătrânețe.

− Ce frumos, ce romantic…

Tânăra își lăsă capul pe umărul Profesorului privind la stele. Sunt atât de multe… o infinitate. E una pe care să o cheme Ana-Maria?

− Încă nu, dar când am să o găsesc am să-i pun numele tău…

− Da?

Buzele ei, calde și moi, le căutară pe ale lui iar profesorul își jură să descopere o stea pentru ea, chiar și de-ar fi la capătul universului.

                                                             

                                                        ***

                                                        

 

                                                                             După o ideie a lui Don Profesor

                                                                              2015- Bârlad

 

Vizualizări: 85

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 8, 2017 la 1:18pm
Recitită cu multă plăcere!

ACTIV
Comentariu publicat de Mihail Toma pe Mai 7, 2017 la 11:22am

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->